Bacteriemia cu streptococi de grup A este de obicei asociata cu o infectie locala detecila. Bacteriemia apare rar in faringitele altfel necomplicate, mai frecvent in
celulita si
pneumonie si relativ frecvent la pacientii cu fasciita necrozanta. Bacteriemia fara sursa identificabila trebuie sa ridice suspiciunea de endocardita, abces ocult sau osteomielita. in urma bacteriemiei streptococice pot aparea o varietate de infectii focale, incluzand endocardita, meningita,
artrita septica, osteomielita, peritonita si abcesul visceral.
Ocazional, streptococii de grup A sunt implicati in complicatiile infectioase ale nasterii, de obicei in endometrita si bacteriemia asociata. In epoca preantibiotica, sepsisul puerperal era frecvent determinat de streptococii de grup A, insa in prezent este mai frecvent determinat de streptococii de grup B. O serie de epidemii nosocomiale de infectii puerperale cu streptococi grup A au fost detectate ca fiind produse de un purtator asimptomatic, de obicei o persoana prezenta in timpul delivrentei copilului. Locul de portaj poate fi pielea, faringele, anusul sau vaginul.Incepand cu sfarsitul anilor 1980, cateva rapoarte au descris pacienti cu infectii streptococice de grup A asociate cu soc si boala multisistemica. Acest sindrom care a fost denumit sindromul streptococic asemanator socului toxic (streptococcal toxic shock-like syndrome) deoarece prezinta o serie de trasaturi comune cu sindromul socului toxic stafilococic. in 1993, o definitie de caz pentru sindromul streptococic asemanator socului toxic a fost formulata de un grup de clinicieni, microbiologi si epidemiologie, in colaborare cu Centrul de Control si Prevenire a Bolilor (elul 143-3). Trasaturile generale ale bolii includ febra, hipotensiune, afectare renala si sindrom de detresa respiratorie. Au fost descrise variate tipuri de rash, dar de obicei rash-ul este absent. Datele de laborator modificate indica in formula leucocitara o deviatie la stanga marcata, cu numeroase granulocite imature, hipocal-cemie, hipoalbuminemie si trombocitopenie care de obicei devine mai pronuntata in a doua sau a treia zi de boala. Spre deosebire de pacientii cu soc toxic stafilococic, majoritatea pacientilor cu sindrom streptococic prezinta bacteriemie. Cea mai frecventa infectie asociata este infectia tesuturilor moi - fasciita necrozanta, miozita sau celulita - desi au fost descrise o varietate de infectii locale care se asociaza cu acest sindrom, incluzand pneumonia, peritonita, osteomielita si miometrita. Sindromul streptococic asemanator socului toxic este asociat cu o mortalitate de 30%, majoritatea deceselor fiind secundare socului si insuficientei respiratorii. Datorita progresiei rapide si evolutiei letale a bolii, recunoasterea din timp a sindromului este esentiala. Pacientii trebuie sa primeasca tratament suportiv intensiv sub forma de resuscitare lichidiana, agenti presori si ventilatie mecanica, in plus fata de tratamentul antimicrobian si, in cazurile asociate cu fasciita necrozanta, debridare chirurgicala. Nu se cunoaste cu exactitate de ce unii pacienti dezvolta acest sindrom fulminant; totusi, studiile efectuate pe tulpinile de streptococi izolate de la pacientii cu sindrom streptococic asemanator socului toxic au aratat o asociere puternica cu productia de exotoxina pirogena A.
Ca urmare a rolului posibil al acestei
toxine sau al alteia in sindromul streptococic de tip soc toxic, anumiti autori au sugerat tratamentul cu clindamicina, argumentand ca, prin actiunea directa asupra sintezei proteinelor, clindamicina este mai eficienta in stoparea rapida a productiei de toxina decat penicilina, care este un agent al peretelui celular. Acest punct de vedere este sustinut de studii pe un model experimental de miozita streptococica, in care soarecii tratati cu clindamicina au avut o supravietuire mai buna decat cei care au primit
penicilina. Nu sunt diponibile date abile pentru tratamentul infectiei la om.
S-a sugerat ca tratament adjuvant al sindromului streptococic de tip soc toxic administrarea i. de imunoglobuline; preparatele de imunoglobuline contin probabil
anticorpi capabili sa neutralizeze efectele toxinelor streptococice. Rezultate izolate sugereaza raspunsul clinic favorabil la administrarea i. a imunoglobulinelor, dar deocamdata nu s-au primit rezultatele unor studii controlate.
