mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Infectii provocate de haemophilus influenzae
Index » Boli infectioase » Infectii provocate de haemophilus influenzae
» Microorganismele din grupul hacek

Microorganismele din grupul hacek







Grupul HACEK contine mai multe microorganisme gram-negative cu crestere lenta si dificila, care necesita o atmosfera cu dioxid de carbon. Acestui grup apartin cateva specii de Haemophilus (cele mai importante fiind H. aphrophilus, H. parainfluenzae si H. paraphrophilus), Actinobacillus actino-mycetemcomitans, Cardiobacterium hominis, Eikenella corro-dens siKingella kingae. Aceste microorganisme necesita adesea, in vederea izolarii din hemoculturi, o incubatie prelungita (cel putin 7 zile). Uneori trebuie sa treaca 30 de zile pentru ca hemoculturile pacientilor cu endocardita cauzata de membrii grupului HACEK sa dena pozitive. Aceste microorganisme se deceleaza mai rar decat Haemophilus influenzae in probele patologice, probabil din cauza rulentei lor reduse. Membrii grupului HACEK sunt in conditii normale rezidenti ai catatii orale si au fost asociati cu infectii locale la nivelul catatii bucale. Se stie, de asemenea, ca pot determina infectii sistemice severe - cel mai adesea endocardita bacteriana.


Dintre membrii grupului, cu endocardita se asociaza cel mai frecvent speciile de Haemophilus, A. actinomycetem-comitans si C. hominis; endocardita se poate dezvolta atat pe valvele native, cat si pe cele protezate. Aproximativ 1% din cazurile de endocardita infectioasa sunt atribuite grupului HACEK, dintre acestea, speciile de Haemophilus fiind cele mai frecvente. Evolutia clinica a endocarditei cu HACEK e de obicei subacuta; oricum, manifestarile embolice sunt frecvente. Prevalenta globala a fenomenelor embolice majore asociate cu endocardita HACEK este de 28%, unele studii gasind cifre de pana la 60%.
O treime din pacientii cu endocardita HACEK pe valva nativa (agentul implicat fiind Haemophilus) au un istoric de valvulopatie, 60% au avut o evolutie mai scurta de 2 luni pana in momentul prezentarii la medic, iar jumatate sunt anemici in acest moment. 90% dintre pacienti dezvolta insuficienta cardiaca congestiva. Au fost raportate rate ale mortalitatii de pana la 30% (majoritatea mortilor survenind in contextul embolismului cerebral). Cu toate acestea, in ciuda acestor statistici severe pentru endocardita pe valve native, rata de ndecare a endocarditei HACEK pe proteza valvulara este mare. in peste 80% din cazuri ndecarea se obtine doar cu tratamentul antibiotic, fara a fi necesara interventia chirurgicala. Succesul mai mare la endocardita ce surne pe proteze valvulare pare a se datora detectiei precoce a infectiei.
Tratamentul endocarditei HACEK cauzata de speciile de Haemophilus se bazeaza pe testarea sensibilitatii la antibiotice. Combinatia empirica dintre ampicilina si gentamicina, sinergica impotriva unor tulpini, este o optiune corecta pentru inceput. Ceftriaxona (2 g/zi) a fost folosita cu succes.
A. actinomycetemcomitans, alt microorganism al catatii orale cu crestere lenta, poate fi izolat din infectiile de tesuturi moi in asociere cu Actinomyces israelii. Pe de alta parte, circa 30% dintre leziunile actinomicotice au indicat in cultura A. actinomycetemcomitans. Acesta din urma este asociat cu boala periodontala severa caracterizata prin pierderea osului alveolar al molarilor si incisilor, atat la copii, cat si la adulti. Germenele este, de asemenea, asociat cu endocardita, in special la pacienti cu boala periodontala severa si valvulopatie; endocardita se asociaza cu o incidenta mare a fenomenelor embolice. A. actinomycetemcomitans a fost izolat de la pacientii cu abces cerebral, meningita, parotidita, osteomielita, infectii de tract urinar, pneumonie si empiem, printre altele. Cele mai multe tulpini sunt sensibile la cefalosporine de generatia a treia, peniciline semisintetice de tipul mezlocilinei, trimetoprim/sulfametoxazol, chinolone si azitromicina. Oricum, din cauza variabilitatii tulpinilor, trebuie testata si sensibilitatea la antibiotice. Tratamentul endocarditei dureaza 4 saptamani, in timp ce infectiile pe proteza valvulara si infectiile complicate cu embolism se trateaza pe perioade de 6 saptamani.


C. hominis determina in principal endocardita la pacienti cu valvulopatie preexistenta sau cu proteza valvulara. Majoritatea pacientilor au semne si simptome vechi de infectie inaintea punerii diagnosticului. La fel ca si in celelalte endocardite datorate grupului HACEK, apar frecvent fenomenele embolice, formarea de anevrisme micotice si insuficienta cardiaca conges-tiva. Testarea sensibilitatii la antibiotice a C. hominis este dificila. Majoritatea cazurilor de infectie cu C. hominis se trateaza cu penicilina, singura sau in combinatie cu un amino-glicozid, desi valoarea aminoglicozidului in aceasta asociere nu a fost inca silita.
E. corrodens, un microorganism gram-negativ ce necesita facultativ medii speciale, apartine florei endogene a catatii bucale si nazofaringelui. Cel mai frecvent se preleveaza din focare de infectie, in asociere cu alte specii bacteriene. E. corrodens este intalnita la nivelul plagilor produse de om (muscaturi, loturi cu pumnul), in endocardite, in infectiile de tesut moale ale capului si gatului, in infectiile tesuturilor moi care surn la drogati, in osteomielite, in infectiile respiratorii, in corioamniotite, in infectiile ginecologice asociate cu dispozitive intrauterine, in meningite si in abcesele cerebrale si scerale. Infectiile asociate cu E. corrodens se pot trata cu ampicilina sau cu cefalosporine de generatia a doua sau a treia. Microorganismul este sensibil la fluorochinolone in tro, dar este rezistent la metronidazol si clindamicina.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor






  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai