Este incadrat in Phylum Ciliophora (Ciliate), subclasa stibuliferia, ordin Trichostomatida, subordin Tricostomatina. Balantidium coli este un protozoar de talie mare, fiind singurul reprezentant al ciliatelor implicat in patologia umana. Produce balantidioza sau dizenteria balantidiana, o infectie umana cu incidenta scazuta, dar cu o larga distributie geografica, intalnita cu predilctie in zonele tropicale.
Cuprins:
Prezintă 2 forme morfologice: forma vegetativă - trofozoitul ciliat şi chistul.
Trofozoitul este oval, de dimensiuni mari, având 50 până la 260 um lungime/45 um lăţime. Prezintă la extremitatea anterioară peristomul, prevăzut cu un citostom, înconjurat de numeroşi cili adorali, iar Ia extremitatea posterioară o vacuolă contractilă. Membrana sa este acoperită de sute de cili subţiri, spiralaţi, dispuşi pe linii meridiane, care asigură o mobilitate caracteristică de înaintare şi de rotaţie în jurul axului longitudinal, precum şi deplasarea parazitului prin peretele intestinal [26]. Citoplasmă deţine 2 vacuole contractile, vacuole digestive, incluzii şi 2 nuclei: un macronucleu reniform şi un micronucleu sferic, mult mai mic, dispus în depresiunea macronucleului [11,15].
Chistul este sferic sau oval, are dimensiuni mai mici, fiind de 45-65 um, de culoare gălbuie sau verzuie. Prezintă la exterior un perete dublu şi în interior o citoplasmă hialină, în care se găseşte macronucleul, vacuola contractilă şi resturi de cili [9,15,20].
Ciclul biologic |
sus  |
Balantidium coli parazitează numeroase specii de animale, dar este mai frecvent întâlnit la porcine, care sunt considerate principalul rezervor pentru infecţia umană, deşi studiile experimentale au relevat faptul că tulpinile izolate de la acestea nu sunt infecţioase pentru voluntari [20].
Contaminarea umană şi animală se realizează prin ingerarea chisturilor. Chistul fiind rezistent în mediul extern, reprezintă forma de transmitere a parazitozei, prin apă, crudităţi de sol, mâini murdate. Sub acţiunea sucurilor digestive, sunt distruşi pereţii chisturilor şi se eliberează trofozoiţii, care progresează descendent spre colon, unde se nutresc cu bacterii şi detritusuri intestinale, se multiplică, formează chisturi, care se elimină cu materiile fecale, contaminând mâinile persoanelor parazitate şi elementele de sol.
Persoanele normale, imunocompetente sunt rezistente la infecţia cu Balantidium coli. Balantidioza se întâlneşte Ia persoane care vin în contact cu porcinele, dar şi la persoane fără risc profesional, la persoane cu aclorhidrie, subnutrite şi cu igienă deficitară.
Trofozoiţii invadează şi străbat mucoasa intestinală la nivelul ileonului terminal şi al colorului, datorită hialuronidazei parazitare, multiplicându-se ulterior în submucoasă [26]. Produce ulceraţii cu contur neregulat, asemănătoare cu cele din
amibiază, dar de dimensiuni mai mari şi abcese. Numărul leziunilor depinde de intensitatea infecţiei şi de susceptibilitatea gazdei.
Evoluţie clinică |
sus |
Balantidioza este în general asimptomatică, dar poate evolua clinic manifest, ca un sindrom diareic holeriform intermitent sau ca o colită cronică recurentă, diareea apoasă sau mucoasă alternând cu constipaţia. Uneori, în special în zonele endemice şi în infecţiile cronice, bolnavii prezintă scaune mucosanguinolente, tenesme şi colici abdominale [5]. Se conturează forme clinice grave, letale ale balantidiozei, care evoluează asemănător amibiazei intestinale severe, cu ulceraţii ale mucoasei colonului, perforaţii intestinale, peritonite [9,15]. Ocazional este posibilă diseminarea extraintestinală a parazitului, cu localizări secundare în ganglionii mezenterici, ficat, pleură.
Este necesar diagnosticul diferenţial al balantidiozei cu dizenteria bacilară sau amibiană. Diagnosticul se realizează prin examen coproparazitologic, evidenţiindu-se trofozoiţi mobili în materii fecale lichide, proaspăt emise sau în materialul biopsie prelevat prin rectoscopie, de la nivelul ulceraţiilor intestinale. Trofozoiţii se recunosc uşor datorită mişcării caracteristice rotative, a formei şi dimensiunii mari. Chisturile se detectează rar Ia examenul coproparazitologic. Este posibilă vizualizarea lor în materii fecale păstoase, utilizând metode de concentrare [2,6]. Chistul se identifică pe baza caracteristicilor morfologice. Macronucleul şi vacuola contractilâ sunt vizibile în preparatele microscopice necolorate, în chisturile tinere, dar în chisturile bărtâne structura internă are aspect granular [5]. Cultivarea se efectuează pe mediile utilizate pentru izolarea amibelor, dar este rar necesară.
Terapia balantidiozei cu Tetraciclină, Oxitetraciclină, Ampicilina pare eficientă. Se poate utiliza ca medicaţie alternativă terapia cu Metronidazol sau Iodoquinol .
Morfologie
