Copilul nascut de o mama cu gonoree prezinta un risc crescut de infectie si necesita tratament profilactic cu ceftriaxon (25-50 mg/kg - o singura doza administrata intravenos sau intramuscular, nu mai mult de 125 mg). Ceftriaxona trebuie administrata cu precautie la copin cu hiperbilirubinemie, mai ales la prematuri. Profilaxia locala a oftalmiei neonatale nu reprezinta un tratament adecvat pentru
infectiile cu alte localizari. Copin cu infectie gonococica, indiferent de localizare (de ex. la nivelul ochiului) trebuie spitalizati si evaluati pentru IGD (de ex. sepsis, artrita, meningita). Cei cu IGD trebuie tratati cu ceftriaxon (25-50 mg/kg intramuscular sau intravenos o data pe zi) timp de 7 zile; un tratament cu durata de 10-l4 zile se recomanda cand meningita este cert documentata. Ca alternativa se poate utiliza cefotaxim in doza de 25 mg/ kg de doua ori pe zi intravenos sau intramuscular. Informatii limitate sugereaza ca oftalmia gonococica necomplicata la copilul mic poate fi ndecata cu o singura administrare de ceftriaxon (25-50 mg/kg - pana la o doza de 125 mg). Spalarea ochiului cu solutie oftalmica salina sau tamponata trebuie efectuata imediat si apoi repetata de cate ori este nevoie pentru a indeparta secretiile. Preparatele antibiotice topice singure nu sunt suficiente sau necesare atunci cand se administreaza tratament sistemic adecvat. Ambii parinti ai copilului cu oftalmie gonococica trebuie tratati pentru gonoree. Parintii copilului trebuie de asemenea testati pentru infectia chlamidiana.
Copin care cantaresc 45 kg sau mai mult trebuie tratati dupa schemele de la adulti. Copin care cantaresc sub 45 kg vor fi tratati dupa cum urmeaza: pentru vulvo-vaginite, cercite, uretrite, rectite si faringite necomplicate, tratamentul recomandat este ceftriaxon, o singura doza de 125 mg intramuscular. Regimul de alternativa este spectinomicina
(40 mg/kg intramuscular cu o doza maxima de 2 g). Copin cu varsta de 8 ani sau mai mult pot primi in plus doxiciclina 100 mg de doua ori pe zi, 7 zile. Copin suspectati de gonoree trebuie evaluati si prin culturi standard pentru izolarea si identificarea tulpinilor de N. gonorrhoeae si trebuie testati pentru infectii coexistente, sifilitice sau chlamidiene. Abuzul sexual este cea mai frecventa cauza de infectie gonococica la copii in perioada prepubertara, dupa varsta de 1 an; cele mai ades infectate zone sunt cea anorectala si faringiana si sunt ades asimptomatice.
Terapia topica sau sistemica cu estrogeni nu aduce beneficii in vulvo-vaginita gonococica. La toti copin trebuie efectuate culturi de urmarire, iar sursa de infectie trebuie identificata, examinata si tratata.
Posibilitatea abuzului sexual trebuie considerata si evaluata cu atentie. Pentru tratamentul bolii complicate, pot fi folosite schemele alternative pentru adulti in doze adecvate pentru copii.
Tratamentul gonoreei in tarile in curs de dezvoltare Proportia infectiei gonococice produse de NGPP, NGRT, NGRMC sau tulpinile cu rezistenta la ciprofloxacin este mai mare in tarile in curs de dezvoltare, care isi pot permite mai putin utilizarea unor agenti precum ceftriaxon, spectinomicina, sau alti agenti antimicrobieni noi, care sunt eficienti impotriva acestor tulpini si unde noile cefalosporine nu sunt disponibile in toate cazurile. Alternativele putin costisitoare la
s="alin2">penicilina G si tetraciclina, care reprezinta suportul traditional in tratamentul gonoreei, au deceptionat. De exemplu, eficacitatea combinatiei trimetoprim-sulf ametoxazol, care initial a ndecat peste 95% din cazurile de gonoree in tarile africane, a scazut sub 75% dupa 2 ani de utilizare in Kenia. Norfloxacina, ciprofloxacina si ofloxacina sunt deseori prescrise sau disponibile fara reteta pentru tratamentul uretritei sau a altor boli in tarile in curs de dezvoltare. Ciprofloxacina a urat pe listele de medicamente esentiale ale UNICEF si este larg disponibila. Oricum, nici unul din aceste medicamente nu este eficient in doza unica pentru tratamentul uretritei chlamidiene. In plus, pericolul rezistentei crescute la fluorochi-nolone in Asia determina ca unul din medicamentele antimicro-biene relativ ieftine, cu disponibilitate mare si administrare orala, sa nu mai fie mult timp un medicament sigur pentru tratamentul gonoreei in Asia. O alternativa este reprezentata de utilizarea a 4,8 milioane unitati de procain-penicilina G intramuscular, alaturi de 1 g de probenecid oral, impreuna cu 125 mg acid clavulanic sub forma unei capsule de amoxiciclina-clavulanat pentru a inhiba |3 -lactamaza gonococica. in studii limitate efectuate in Kenya, acest
regim putin costisitor s-a dovedit eficient chiar impotriva infectiilor NGPP, dar nu si a celor date de NGRMC. in acest cadru, gentamicina, intr-o singura doza intramusculara de 280 mg, de asemenea s-a dovedit eficienta. Trebuie descurajata utilizarea cefalosporinelor mai noi in doze mai mici decat cele recomandate, pentru reducerea costului. Sunt necesare studii clinice cu regimurile mai putin costisitoare si actiuni de supraveghere a sensibilitatii in tro a N. gonorrhoeae.
