mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Infectii gonococice
Index » Boli infectioase » Infectii gonococice
» Tratament, tratamentul gonoreei

Tratament, tratamentul gonoreei







TRATAMENT
Desi formele de penicilina retard (cum ar fi benzatin-penicilina G) sunt eficiente in terapia sifilisului, ele nu sunt indicate in tratamentul gonoreei. Penicilina V si izoxazolin-penicilinele nu sunt recomandate in tratamentul infectiei gonococice. De asemenea, cefalosporinele de generatia intai nu sunt utilizate in tratamentul gonoreei. In 1993, Centrele pentru Controlul si Profilaxia Bolilor (CDC) au publicat noi protocoale pentru tratamentul gonoreei. Aceste protocoale din 1993 se bazeaza pe o serie de observatii: importanta eficientei dozei unice, o proportie substantiala (peste 30% in Statele Unite si >50% in multe tari dezvoltate) de infectii cu tulpini deN. gonorrhoeae rezistente la peniciline (inclusiv ampicilina si amoxicilina) si/sau la tetraciclina, frecventa crescuta a coinfectiei cu Chlamydia la persoanele cu gonoree, severitatea complicatiilor infectiilor gonococice si chlamidiene. Ghidurile nu reprezinta o lista exhaustiva a tuturor schemelor de tratament posibile. Asa cum se arata in elul 150-l, pentru tratamentul infectiei gonococice necomplicate de la nivel uretral, endocercal, rectal sau faringian la adulti, protocoalele CDC din 1993 recomanda o schema care combina o singura doza dintr-unul din cele patru medicamente cu eficienta crescuta in gonoree (ceftriaxona, cefixina, ciprofloxacin sau ofloxacin) cu doxiciclina (pentru o potentiala coinfectie cu chlamidia) pentru o perioada de 7 zile. O singura doza orala de 1 g de azitromicina este o alternativa foarte eficienta si convenabila (dar mai costisitoare) la doxiciclina, pentru infectiile chlami-diene; posibilitatea de aparitie a interactiunilor medicamentoase si a reactiilor adverse la utilizarea azitromicinei, in asociere cu medicatia pentru gonoree, nu este inca bine studiata. Aceste regimuri combinate se presupune ca vor deveni eficiente in tratarea gonoreei cu orice localizare si vor elimina infectiile coexistente date de C. trachomatis. Desi gonococii cu rezistenta crescuta la fluorochinolone nu sunt inca frecventi in Statele Unite in 1997, o crestere a incidentei infectiilor cu aceste tulpini in itor poate limita utilizarea de ciprofloxacina, care nu mai poate fi considerata mult timp un tratament sigur pentru gonoree in zonele din Asia de Sud-Est (de ex. Filipine, Malaezia, Hong Kong si Cambogia). O doza de 2 g de azitromicina pare sa fie eficienta pana acum pentru tratamentul gonoreei, dar produce efecte secundare gastrointestinale inaccepile.


Femeile grade care nu tolereaza cef alosporinele pot primi o singura doza de spectinomicin (2 g intramuscular) pentru tratamentul gonoreei. Femeile grade nu trebuie sa primeasca doxiciclina pentru protectie impotriva infectiei cu chlamidia, dar pot primi in locul acesteia eritromicina baza sau stearat (500 mg per os de patru ori pe zi, pentru 7 zile) sau doze echivalente de eritromicina etilsuccinat. Daca aceste doze de eritromicina nu sunt bine tolerate, se pot da 250 mg de patru ori pe zi pentru 14 zile. Amoxicilina (500 mg per os de trei ori pe zi, 7-l0 zile) poate fi de asemenea folosita cand coexista infectie chlamidiana la femeile grade.
Toti pacientii cu gonoree trebuie testati serologic pentru sifilis; de asemenea, trebuie sa li se asigure teste confidentiale pentru HIV. Este posibil ca pacientii cu sifilis seronegati aflati in perioada de incubatie, fara semne clinice de sifilis, sa fie ndecati prin regimul ceftriaxon-doxiciclina recomandat. Chinolonele nu sunt eficiente pentru tratamentul sifilisului si eficacitatea cefiximului in perioada de incubatie a sifilisului nu este bine silita, dar administrarea doxiciclinei timp de o saptamana poate ndeca infectia chlamidiana coexistenta si de asemenea poate ndeca fara dubiu multe cazuri de sifilis in perioada de incubatie. Totusi, pacientii cu gonoree care au si sifilis sau care au un contact cu cineva cu sifilis ar trebui sa primeasca tratament aditional, adecvat stadiului sifilisului (modulul 174).
Supraveghere si esec terapeutic Esecul terapeutic dupa tratamentul combinat ceftriaxon sau cefixime si doxiciclina este extrem de rar. in Statele Unite esecul terapeutic apare extrem de rar si dupa regimul ciprofloxacin sau ofloxacin plus doxiciclina. Deci, in prezent, urmarirea prin culturi nu este esentiala dupa tratamentul infectiilor gonococite necomplicate cu oricare din aceste doua regimuri. Pacientii trebuie sfatuiti sa se prezinte pentru reexaminare daca vreun simptom persista sau a reaparut dupa terminarea tratamentului. Persistenta sau reaparitia semnelor si simptomelor dupa tratamentul gonoreei trebuie evaluate prin culturi pentru N. gonorrhoeae si teste specifice pentru infectia chlamydiene. Orice gonococ izolat dupa tratament trebuie testat pentru sensibilitatea la antibiotice. Infectia gonococica recurenta dupa tratamentul cu schema recomandata se datoreaza aproape intotdeauna reinfectiei si necesita investigarea mai atenta a partenerului si educarea corespunzatoare a pacientului.
Uretrita postgonococica (UPG) dene edenta de obicei la 2-3 saptamani de la tratamentul gonoreei cu penicilina sau cu o cefalosporina. UPG este frecvent cauzata de C. trachomatis care poate fi dobandita simultan cu gonoreea, dar dene edenta clinic mai tarziu, datorita unei perioade de incubatie mai lungi a infectiei cu Chlamydia. Atunci cand apare, UPG poate fi tratata ca orice uretrita nongono-cocica, folosind doxiciclina (100 mg oral de 2 ori pe zi) sau tetraciclina (0,5 g de 4 ori pe zi) timp de 7 zile. in mod similar, la femei, cercita mucopurulenta, care de obicei persista sau apare dupa tratamentul gonoreei cu cefalosporine, fluorochinolone sau spectinomicina, este frecvent cauzata de C. trachomatis si poate fi tratata asemanator UPG. Barbatii si femeile expuse la infectia gonococica trebuie examinati, testati prin culturi si tratati dupa una din schemele de tratament.


Artrita gonococica poate fi tratata satisfacator cu o serie de regimuri terapeutice. Gonococii izolati de la pacientii cu artrita gonococica au o rezistenta semnificativ mai mica la penicilina sau tetraciclina decat cei izolati de la pacientii cu gonoree necomplicata. Totusi, au fost raportate cateva cazuri de IGD produse de NGPP. Datorita pericolului endocar-ditei, meningitei si infectiei articulare, toti pacientii cu infectie diseminata trebuie spitalizati si tratati cu ceftriaxon intravenos, 1 g/zi sau cu alternativele prevazute in elul 150-l. Pacientii cooperanti fara endocardita sau meningita pot fi externati la 24-48 de ore dupa disparitia simptomelor, urmand sa completeze un total de 7-l0 zile de tratament cu un regim oral cu cefixim (400 mg de doua ori pe zi) sau ciprofloxacin (500 mg de doua ori pe zi). Absenta obtinerii ameliorarii cu regimuri antimicrobiene adecvate recomandate in el, sugereaza clar alt diagnostic decat infectia gonococica diseminata. La pacientii cu numar crescut de leucocite in lichidul sinoal poate fi necesara aspirarea repetata a lichidului articular sau irigarea inchisa a articulatiei cu lichid salin, pentru a reduce inflamatia. Drenajul deschis este rareori necesar pentru artrita gonococica, exceptie facand copin cu infectie la nivelul soldului. Disconfortul poate fi redus prin imobilizarea temporara a articulatiei si poate usura mersul la persoanele cu efuziuni persistente ale gleznei sau genunchiului. Antibioticele nu trebuie injectate direct in articulatie. O data silit diagnosticul de artrita gonococica, la unii pacienti se pot obtine beneficii terapeutice in urma utilizarii agentilor antiinflamatori alaturi de tratamentul antimicrobian. Totusi, daca diagnosticul este doar suspectat si nu confirmat, utilizarea precoce a drogurilor antiinflamatorii va impiedica monitorizarea raspunsului la antibiotice, care de obicei este rapid si deseori are importanta diagnostica in artrita gonococica.
Meningita si endocardita cauzate de gonococ necesita tratament intravenos in doze mari cu un agent eficient impotriva tulpinii care a cauzat boala. Se administreaza ceftriaxon (1-2 g, intravenos la 12 ore) timp de 10-l4 zile pentru meningita si timp de minimum o luna pentru endocardita. Pacientii cu meningita si endocardita gonococica - si probabil toti pacientii cu IGD - trebuie evaluati pentru deficit de complement.
Conjunctita gonococica la adult si la copilul peste 20 kg trebuie tratata ca o urgenta medicala, prin irigarea conjunctivei cu solutie salina impreuna cu ceftriaxon 1 g intramuscular intr-o singura doza, care s-a dovedit eficienta la toti cei 12 adulti cu conjunctita gonococica, dupa cum reiese dintr-un studiu recent in America de Nord. Toti pacientii trebuie supusi unui examen oftalmologie amanuntit, incluzand examenul la lampa cu fanta.



Tipareste Trimite prin email




});
Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai