mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Infectii gonococice
Index » Boli infectioase » Infectii gonococice
» Infectia gonococica diseminata

Infectia gonococica diseminata







Incidenta infectiei gonococice diseminate (IGD) variaza in functie de timp si loc in relatie cu incidenta locala a infectiei cu tulpini de gonococi care au capacitatea de a produce bacteriemie si de a determina cateva simptome si semne de inflamatie localizate la zona mucoasa infectata. Aproximatidoua treimi din pacientii cu IGD sunt femei, iar simptomele de bacteriemie apar frecvent in timpul menstrelor.In mod tipic, pacientii prezinta fie semne si simptome de gonococemie, fie artrita purulenta la una sau doua articulatii. Debutul gonococemiei este caracterizat prin febra, poliartralgii si leziuni cutanate papuloase, petesiale, pustuloase, hemoragice sau necrotice. Aproximati3 pana la 20 astfel de leziuni apar la nivelul distal al extremitatilor. Afectarea articulara initiala este in mod caracteristic limitata la tenosinovita, implicand asimetric cateva articulatii. Cel mai frecvent afectate sunt articulatiile mainii, degetelor, genunchilor si gleznelor. S-a demonstrat existenta complexelor imune circulante in acest stadiu al bolii, dar nivelurile complementului seric sunt normale (cu exceptia celor care au deficit de complement), rolul complexelor imune, in cazul in care exista, fiind neclar. Fara tratament, durata gonococemiei este variabila; manifestarile sistemice ale bacteriemiei pot disparea spontan intr-o saptamana. Alteori, poate urma artrita septica, frecvent fara existenta anterioara a febrei, poliartralgiilor sau leziunilor cutanate. Cu timpul, durerea si inflamatia se accentueaza la una sau frecvent la mai multe articulatii, cu acumularea lichidului sinovial purulent care duce la distrugerea progresiva a articulatiei daca se intarzie tratamentul.


Titrai anticorpilor IgM fata de LOZ gonococic, prezenti in serul uman normal, este bactericid pentru cele mai multe tulpini de gonococi, in prezenta complementului. Gonococii izolati de la pacientii cu IGD manifesta o rezistenta durabila la serul uman normal. Tulpinile izolate de la pacientii cu tenosinovita si leziuni cutanate sunt mai rezistente la ser fata de cele izolate de la pacientii cu artrita purulenta, sugerand ca cele doua sindroame diferite de IGD pot fi determinate de caracteristici ale agentului cauzal. Aceste tulpini contin de obicei proteina membranara externa IA si au sensibilitate crescuta la penicilina daca nu produc |3-lactamaza. Ele apartin frecvent auxotipului AHU. Scaderea incidentei acestor tulpini in Statele Unite in ultimele doua decenii a fost asociata cu scaderea importanta a incidentei IGD. Pacientii cu deficit al componentelor C5, C6, C7 si C8 ale complementului sunt in mod particular susceptibili la gonococemie si meningo-cocemie, deoarece nu pot produce un raspuns seric bactericid fata de gonococi sau meningococi. Desi probabil ca numai 5% din pacientii cu un prim episod de gonococemie sau meningococemie prezinta un deficit al complementului, proportia este mai crescuta la cei cu gonococemii sau meningococemii recurente. Este posibil ca tulpinile izolate de la pacientii cu deficit de complement sa nu fie rezistente la serul uman normal.
Probabilitatea obtinerii hemoculturilor pozitive scade dupa 48 ore de boala, iar probabilitatea de a detecta gonococi in lichidul sinovial creste o data cu cresterea duratei bolii. Gonococii sunt izolati rar din exudatele recente continand mai putin de 20.000 leucocite/[iL, dar sunt izolati frecvent din exudatele continand peste 80.000 leucocite/[iL. La acelasi pacient, gonococii sunt rareori izolati simultan din sange si din lichidul articular.
Alte manifestari obisnuite ale infectiei gonococice diseminate includ miopericardita usoara si hepatita "toxica\". Endocardita si meningita sunt complicatii rare, dar severe. Endocardita este sugerata de sufluri cardiace patologice sau modificate, fenomene embolice majore, miocardita severa, deteriorarea functiei renale sau un numar neobisnuit de mare de leziuni cutanate.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Infectia gonococica produce o serie de sindroame clinice obisnuite care au etiologii multiple sau care pot mima alte afectiuni. in particular, epidemiologia si manifestarile clinice ale infectiei cu Chlamydia trachomatis sunt foarte asemanatoare infectiei gonococice. Diagnosticul diferential al uretritei, epididimitei si rectitei la barbati, a vaginitei la fetele pubere, a cervicitei la femei si a artritei acute la adultii tineri este prezentat in modulul 129. Diagnosticul diferential al BIP este discutat in modulul 130.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR Diagnosticul prezumtide gonoree poate fi pus daca pe frotiul colorat Gram din exsudatul uretral sau endocervical se observa in leucocite diplococi gram-negativi intracelulari. Diagnosticul este echivoc daca sunt observati numai diplococi gram-negativi extracelulari sau atipici si este negatidaca nu se observa diplococi gram-negativi. Cand aceste criterii sunt evaluate de un microbiolog cu experienta, specificitatea si sensibilitatea coloratiei Gram din exsudatul uretral este de aproape 100%. Specificitatea coloratiei Gram din exudatul cervical purulent este inalta, dar sensibilitatea este de numai 50%. Diagnosticul prezumptide gonoree nu poate fi pus pe baza existentei diplococilor gram-negativi pe frotiurile din exsudatul faringian, unde alte speciiNeisseria sunt componente ale florei normale a acestei regiuni.
"Standardul de aur\" pentru diagnosticul gonoreei consta in izolarea gonococului in culturi, ceea ce permite testarea tulpinilor izolate pentru determinarea rezistentei antimicrobiene. Mediile selective (cum ar fi mediul Thayer-Martin obisnuit sau modificat), care contin antibiotice ce inhiba selectiaproape toate celelalte microorganisme, sunt cele mai utile pentru detectarea gonococilor din uretra, endocervix, faringe si rect. Dupa inoculare, mediul trebuie plasat ihtr-o camera cu umiditate 70% si o atmosfera de CO2 de 3-l0% pentru a permite cresterea gonococilor. Mediul inoculat trebuie incubat la 35-37°C pe o perioada de 24-48 h, iar presupusele colonii ale gonococilor trebuie confirmate prin reactia oxidazei, coloratie Gram, teste de utilizare a carbohidratilor, teste enzimatice rapide, sondari ale acidului nucleic sau reactia de aglutinare utilizand anticorpii abo" class="alin2">anticorpi specifici fata de Neisseria gonorrhoeae. Ultimele patru teste sunt deosebit de importante pentru tulpinile izolate din faringe si rect, pentru culturile obtinute de la populatii cu prevalenta scazuta a gonoreei cum ar fi pacientii in perioada prenatala, si pentru tulpinile izolate de la victime ale violului sau de la copin abuzati sexual.


Pentru diagnosticul barbatilor cu infectie uretrala cronica asimptomatica sau cu infectie uretrala in perioada de incubatie fara exudat, precum si pentru a testa obtinerea vindecarii in
urma tratamentului, pentru recoltarea probelor se utilizeaza un tampon foarte subtire care trebuie introdus 2 cm in uretra anterioara si apoi inoculat pe mediu Thayer-Martin sau alt mediu selectiv. La barbatii homosexuali suspecti de gonoree trebuie sa se obtina culturi din faringe sau rect.
Cel mai eficent test pentru gonoree la femei este cultura endocervicala, care este pozitiva la o singura determinare in 80-90% din cazuri. Valoarea diagnostica poate fi crescuta prin efectuarea unei a doua culturi endocervicale si prin efectuarea culturilor din rect, uretra sau faringe.
O alta metoda de diagnostic este detectarea antigenelor gonococice in secretia uretrala sau cervicala prin metoda ELIS A. La barbatii cu uretrita, coloratia Gram este la fel de exacta, rapida si ieftina. La femei, valoarea predictiva pozitiva a testelor de detectare a antigenelor necesita un studiu atent, mai ales la populatiile cu prevalenta scazuta a gonoreei. Testul de cercetare a acidului nucleic pare sa fie sensibil si specific pentru detectarea infectiilor uretrale si endocervicale in populatiile cu prevalenta relatiridicata pentru gonoree. Experientele cu probe faringiene sau rectale sugereaza ca testul de cercetare a acidului nucleic este mai putin sensibil decat culturile. Rezultatele testului trebuie considerate prezumptive, in special in populatiile cu prevalenta scazuta. Testele de amplificare ADN care pot folosi tehnologia reactiei lantului de polimeraza sau ligaza, au valoare pentru diagnosticul infectiilor gonococice si clamidiene. Eventuala utilitate a acestor teste poate fi mai mare pentru diagnosticul infectiilor chlamidiene decat pentru diagnosticul gonoreei, dar posibilitatea existentei unei singure metode care sa poata fi folosita pentru diagnosticarea ambelor infectii este de mare interes.
Mediile de cultura standard cu bulion sunt necesare pentru hemocultura si sunt recomandate de asemenea pentru culturile din lichidul sinovial. Mediul trebuie ventilat si incubat sub presiune crescuta de CO2. Lichidul sinovial poate fi insamantat si pe mediu ciocolata-agar in locul unui mediu selectiv, deoarece este putin probabil sa fie contaminat cu bacterii comensuale. In puroiul din leziunile cutanate, N. gonorrhoeae poate fi evidentiata prin imunofluorescenta, insa acest test este rar utilizat.
Tehnicile destinate detectarii infectiei gonococice prin testarea unei singure probe de ser pentru anticorpi fata de N. gonorrhoeae au o valoare limitata, datorita incapacitatii de a diferentia anticorpii dintr-o infectie gonococica veche de cei dintr-o infectie curenta si datorita reactiilor fals pozitive care apar ca urmare a reactiilor incrucisate cu anticorpi fata de N. meningitidis. Din aceste motive, testele serologice pentru gonoree au o valoare predictiva foarte scazuta si nu sunt utilizate in clinica.
Implicatiile medico-legale si psihologice ale unui diagnostic fals pozitipot pune probleme atat medicului, cat si pacientului.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai