AGENTI ETIOLOGICI Speciile de Rhizopus, Rhizo-mucor si Cunninghamella sunt cele mai frecvente cauze ale mucormicozei, dar si speciile dcApophysomyces, Saksenaea, Mucor siAbsidia sunt responsabile, ocazional, pentru aceasta infectie. Microorganismul este compus, in tesuturi, din hife extinse, rar septate, cu diametre inegale, cuprinse intre 6 si 50 [im. Microorganismele sunt in mod inexplicabil dificil de cultit atunci cand sunt obtinute din tesutul infectat. Atunci cand se poate obtine, cresterea este rapida si profuza pe majoritatea mediilor la temperatura camerei. Identificarea se bazeaza pe aspectul macroscopic si microscopic al mucegaiului.
Zigomicoza este un termen care include mucormicoza si entomoftoramicoza. Aceasta din urma este o infectie tropicala a tesuturilor subcutanate sau a sinusurilor paranazale, produsa de specii de Basidiobolus sau Conidiobolus.
EPIDEMIOLOGIE SI ANATOMOPATOLOGIE Rhizopus si Rhizomucor sunt specii ubicuitare, aparand pe vegetatie in descompunere, balegar si alimente cu continut mare de zahar. Mucormicoza este rara si limitata in special la pacientii cu afectiuni severe preexistente. Mucormicoza cu punctul de plecare in
sinusurile paranazale si cavitatea nazala apare predominant la pacientii cu
diabet zaharat slab controlat. Pacientii cu transt de organe, afectiuni hematologice maligne sau cei carora li se administreaza terapie cu deferoxamina pe termen lung sunt predispusi la mucormicoza sinusurilor sau a plamanului. Mucormicoza digesti apare in mai multe afectiuni, inclusiv in uremie, malnutritie severa si boli diareice. Infectia este dobandita din natura si nu prezinta raspandire interpersonala. In toate formele de mucormicoza, inzia sculara realizata de hife este masi. Necroza ischemica sau hemoragica reprezinta constatarea histologica principala.
MANIFESTARI CLINICE Mucormicoza cu punctul de plecare in cavitatea nazala si sinusurile paranazale produce un lou clinic caracteristic. Febra moderata, durerile sinusale surde si uneori congestia nazala sau o scurgere nazala fluida sanguinolenta sunt urmate in cate zile de diplopie, cresterea
febrei si obnubilare. Examenul fizic rele o reducere unilaterala generalizata a miscarilor oculare, chemosis si proptosis. Cornetele nazale de pe partea afectata pot fi de culoare rosu intunecat sau necrotice. Pe palatul dur poate aparea o zona de necroza clar delimitata, respectand cu strictete linia mediana. Pielea obrazului poate deveni inflamata. Inzia fungica a globului ocular sau a arterei oftalmice conduce la orbire. Cu ajutorul tomografiei computerizate sau al rezonantei magnetice nucleare se pot constata opacificari ale unuia sau mai multor sinusuri. Arteriografia carotidiana poate demonstra inzia sau
obstructia sifonului carotidian. Coma este produsa de inzia directa a lobului frontal. Simptomele precoce mimeaza
sinuzita bacteriana. Tulburarile senzoriale pot fi atribuite acidozei diabetice. Tromboza sinusului cavernos poate fi luata in considerare atunci cand are loc inzia orbitei. Fara tratament, decesul poate surveni in cate zile, pana la cate saptamani.
Mucormicoza pulmonara este o
pneumonie severa progresi, acompaniata de
febra ridicata si stare toxica. Centrul necrotic al infiltratelor de dimensiuni mari poate cavita. Extensia hematogena catre alte zone ale plamanului, precum si catre creier si alte organe, este frecventa. Supravietuirea mai mare de doua saptamani este neobisnuita. Inzia digesti se prezinta ca unul sau mai multe
ulcere care au tendinta la perforatie. Diseminarea hematogena isi poate avea originea in tractul digestiv, plaman sau sinusurile paranazale. Uneori nu poate fi identificata poarta de intrare.
DIAGNOSTIC Tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) sunt foarte utile pentru eluarea gravitatii sinuzitei inainte de interventia chirurgicala si pentru eluarea pacientului dupa aceea. CT este superioara in detectarea eroziunilor osoase. RMN vizualizeaza cel mai bine extensia in lobul frontal sau artera carotida in sifonul carotic. Leziunile plamanului si structurilor craniofaciale sunt cel mai bine identificate prin
biopsie si efectuarea de sectiuni histologice. Trebuie incercata si confirmarea prin cultura. Frotiurile umede obtinute din tesuturile triturate pot oferi un diagnostic rapid. Hemoculturile si culturile obtinute din lichidul cefalorahidian sunt negative. Frotiurile si culturile din sputa pot fi pozitive in timpul cavitarii unei leziuni pulmonare.
TRATAMENT
Controlul diabetului zaharat si scaderea dozelor de medicamente imunosupresoare usureaza tratamentul mucormicozei. Debridarea extensi a leziunilor craniofaciale pare sa fie foarte importanta. Poate fi necesara eviscerarea orbitei. Amfotericina B administrata intravenos este in mod clar loroasa in mucormicoza craniofaciala si ar trebui administrata si in celelalte forme de mucormicoza. Se administreaza dozele maxime tolerate, pana la oprirea evolutiei bolii. In cazul amfotericinei B dezoxicolat, sunt indicate 1-l,5 mg/kg zilnic. Medicatia se continua pana la 10-l2 saptamani. Azolii nu au nici o loare in acest caz. O corecta abordare terapeutica conduce la vindecarea a aproape jumatate dintre
infectiile craniofaciale. Supravietuirea pacientilor cu mucormicoza pulmonara, digesti sau diseminata este rara.
