Asa cum s-a mentionat anterior, bacteriemia cu P. aeruginosa poate fi asociata cu ectima gangrenosum. Aceste leziuni cutanate diseminate, care frecvent incep sub forma de mici cule, sunt caracterizate prin hemoragie, necroza, eritem inconjurator si semne histologice ale invaziei bacteriilor in vasele sanguine. P. aeruginosa poate fi cultivata aproape intotdeauna din aceste leziuni. Alte manifestari cutanate mai putin frecvente ale sepsisului cu P. aeruginosa includ leziuni culare sau pustuloase, bule, noduli subcutanati, abcese profunde si celulita. Leziunile metastatice ale pielii sau membranelor mucoase complica sepsisul cu Pseudomonas si ocazional produc necroza masiva sau gangrena la nivelul extremitatilor, perineului, fetei sau orofaringelui.
Piodermita primara cu P. aeruginosa apare cand se produc leziuni cutanate prin traumatisme, arsuri,
dermatita sau
ulcere asociate cu o boala vasculara periferica sau cu leziuni de decubit. La dezltarea piodermitei cu P. aeruginosa contribuie umezeala, asa cum exista in regiunea perineala sau in zonele acoperite de scutec la sugari. Neutropenia este, de asemenea, un factor predispozant pentru aceasta afectiune. Aspectul clinic al piodermitei primare cu P. aeruginosa, care include frecvent hemoragie si necroza, este asemanator cu cel al leziunilor cutanate metastatice cu P. aeruginosa. Studiile histologice dovedesc invazia vasculara a bacteriilor in ambele afectiuni. O trasatura specifica rara a piodermitei cu P. aeruginosa este asocierea cu un exsudat albastru-verzui si un miros caracteristic de fructe.
Sepsisul cu P. aeruginosa, care complica
arsurile intinse de gradul III, apare in urma colonizarii zonei de arsura sau escara, invaziei germenilor in tesuturile situate sub escara si in dermul subiacent, invaziei vasculare si diseminarii sistemice. Aparitia si elutia sepsisului in urma arsurilor contaminate cu P. aeruginosa sunt facilitate de leziunile asociate care intrerup continuitatea normala a pielii, de selectia antibioticelor si de defectele imunitatii asociate arsurii. Manifestarile locale includ aspectul negru, maro inchis sau violaceu al escarei, degenerarea tesutului de granulatie subiacent, hemoragie si separarea prematura a escarei; edem, hemoragie si necroza la nivelul tegumentelor adiacente zonei de arsura; leziuni nodulare eritematoase la nivelul tegumentelor care nu au fost arse; formarea de neoescare negre sau maro. Manifestarile sistemice includ
febra sau hipotermie, confuzie sau obnubilare, oligurie, hipotensiune, ileus si uneori
insuficienta respiratorie sau pneumonie. Diagnosticul de sepsis produs prin contaminarea arsurilor cu P. aeruginosa se bazeaza pe aceste manifestari clinice locale si sistemice, pe
biopsia din zona de arsura care arata peste IO5 unitati formatoare de colonii de P. aeruginosa pe gram de tesut si pe semne histologice de invazie bacteriana in tesuturile care nu au fost arse, vasculita sau inflamatie intensa la marginea arsurii.
P. aeruginosa determina un rash pruriginos difuz, maculo-papular sau culo-pustular, in urma expunerii la germeni in bazine cu apa calda contaminata, izare de apa minerala si piscine contaminate. Majoritatea cazurilor de dermatita cu P. aeruginosa apar in cadrul unei epidemii declansate de o sursa comuna. Au fost raportate cel putin doua epidemii nosocomiale cu sursa comuna - una dintre ele avand ca punct de plecare bazinul de fizioterapie. Rash-ul cutanat poate fi limitat la nivelul zonelor acoperite de costumul de baie sau poate fi mai difuz, menajand doar zona capului si gatului. Simptomatologia asociata poate include ameteala, cefalee,
durere otica, sensibilitate oculara, durere nazala, durere in gat, tumefierea
sanilor sau crampe abdominale. Febra scazuta este neobisnuita. Boala este de obicei autolimitata si rash-ul dispare fara tratament specific, dupa incetarea expunerii. Totusi, una din epidemiile nosocomiale, afectand pacientii imunocom-promisi, a dus la aparitia foliculitei cu P. aeruginosa, care a eluat spre o ectima gangrenosum completa.