CARACTERE GENERALE
Sunt protozoare prezute cu unul sau mai multi flageli. Denumirea deri din grecescul flagellum = bici mic; mastigos = flagel; forein = a purta, de unde si denumirea de mastigofore. Flagelatele au fost descoperite in 1696 de Haeris .
Cuprins:
La exterior, flagelatele prezintă o membrană mai groasă de 15 |im, amorfă şi mai rezistentă decât membrana plasmatică a amibelor, denumită şi peliculă, motiv pentru care flagelatele îşi menţin constantă forma. Membrana este susţinută de îngroşări elastice, cu aspectul unor fibre oblice la suprafaţa celulei, separate de şanţuri în care se deschid saci mucoşi (secretă mucusul existent la suprafaţa peliculei). [36]
în interiorul flagelatelor există: nucleu cu nucleol mare şi granule de cromatină, ribozomi, mitocondrii, reticul endoplasmatic, rizoplast (rădăcina flagelilor), vacuole, granule cu paramilon (substanţă de rezervă asemănătoare amidonului, dar care nu se colorează cu iod).
Flagelatele pot prezenta un citoschelet reprezentat prin fibrile, sau o baghetă dispusă longitudinal ca un ax, numită axostil, constituită din fibrile paralele (microtubuli). Axostilul este de origine centrozomială [36].
Structura flagelilor - flagelii sunt formaţi din microtubuli (filamente) înconjuraţi de citoplasmă. Există fibre axiale şi periferice. Fibrele periferice sunt în număr de 9 şi sunt duble.
Partea bazală a fibrelor periferice (care la acest nivel pot fi triple) constituie corpusculul bazai - blefaroplastul, care este separat de restul flagelului prin granula axială, pe care se sprijină fibrele axiale, în număr de 2. Porţiunea internă a flagelului, de la blefaroplast la suprafaţă, este filamentul axial sau axonema.
Flagelii pornesc de la un corpuscul mic, rotund numit corpuscul bazai sau blefaroplast (btefaris=f\\agel,plastis=care formează).Trypanosomele au la baza flagelului o formaţiune roşie, granulară, numită kinetoplast (reţea de ADN mitocondrial), format din blefaroplast şi corpuscul parabazal, legate prin fibrile. Kinetoplastul este o structură specifică ordinului Kinetoplastida [35,36]. Rădăcina flagelului se găseşte într-o structură tip pâlnie: porţiunea îngustă este citofaringele, iar partea dilatată se numeşte rezervor. La rădăcina flagelilor există mai multe vacuole contractile, pulsatile, care se unesc într-o vacuolă mare. care se sparge şi elimină conţinutul în rezervor şi de aici în citofaringe.
Flagelatele prezintă o singură mitocondrie, formată din fibrile aliniate regulat, ADN-ul kinetoplastic şi vezicule (glycosomi), care conţin primele 9 enzime ale glicolizei. în cursul diviziunii, iniţiată de kinetoplast, kinetoplastul se alungeşte şi ulterior se divide. Nucleul se divide amitotic, iar după diviziunea kinetoplastului se formează o nouă axonemă .
Clasificare |
sus |
Clasa Flagelate cuprinde peste 1200 specii, grupate în 12 ordine [36].
După tipul de nutriţie, prezenţa sau absenţa celulozei în membrană, prezenţa sau absenţa cloroplastelor, flagelatele aparţin fie regnului vegetal, fie regnului animal.
Forma şi structura flagelatelor prezintă variaţii mari de la un grup la altul şi chiar de la o specie la alta, după condiţiile mediului în care trăiesc şi modul de existenţă. Chiar aceeaşi specie prezintă forme diferite, în cursul ciclului său evolutiv (exemplu: Trypanosomatidele)
Flagelatele sunt încadrate în Phylum Sarocomastigophora, subphylum Mastigophora (Flagella), clasa Zoomastigophorea. care cuprinde ordinul Kinetoplastida (considerat anterior ordinul Protomonadine), ordinul Diplomonadida, ordinul Trichomonadida [6] (încadrate anterior în ordinul Polimastigine) [36] şi Ordinul Rhizomastigine
. Ordinul Kinetoplastida cuprinde subordinul Trypanosomatina, Familia Trypanosomatidae, genul Leismania şi genul Trypanosoma.
. Ordinul Diplomonadida cuprinde subordinul Diplomonadina, Familia Hexamitidae, genul Giardia.
. Ordinul Trichomonadida cuprinde Familia Trichomonadidae, genul Trichomonas şi după unii autori [6] şi genul Dientamoeba şi Familia Chilomastigidae, genul Chilomastix.
Ordinul rhizomastigine (rhizomastigina) |
sus |
Rhizomastiginele sunt prevăzute cu flageli, dar emit şi pseudopode, îmbină caracterele flagelatelor şi ale rhizopodelor, ceea ce demonstrează evoluţia filogenetică a flagelatelor din rhizopode (exemplu: Mastigamoeba aperta - flagelat de apă dulce) .
Ordinul kinetoplastida (protomonadine) |
sus |
Protomonadinele sunt cele mai simple forme de vieţuitoare, denumirea lor provenind de la grecescul protos = primul; monas - monados =
cea mai simplă unitate vie. Cuprinde flagelate mici, care dispun de unul sau 2 flageli. Nu au cromatofori. Unele protomonadine sunt comensale intestinale iar altele sunt parazite sangvine (Trypanosoma) sau celulare (Leishmania).
Ordinul polimastigine (ordinul dd7lomonadida, ordinul trichomonadida) |
sus |
Polimastiginele sunt flagelate prevăzute cu mai mulţi flageli, de la grecescul polis = mulţi; mastigos = flageli, în majoritatea cazurilor dispunând de cel puţin 4 flageli. Un flagel este recurent, direcţionând mişcarea parazitului. La unele flagelate, flagelul recurent poate fi lipit de corp, formând o membrană ondulantă. Flagelatele pot avea mai mulţi nudei. La suprafaţă au o peliculă de înveliş iar în interior prezintă un citoschelet, reprezentat de fibrile sau de o baghetă longitudinală, denumită axostil, constituită din microtubuli. Se pot nutri prin înglobarea substanţelor nutritive, printr-un citostom, dispus la extremitatea anterioară a flagelatului [36].
Polimastiginele de importanţă medicală sunt Trichomonas vaginalis, Trichomonas intestinalis, Giardia (Lamblia) intestinalis.
După localizarea lor în organismul uman se delimitează:
. Flagelate cavitare: Trichomonas, Giardia, Retordamonas, Enteromonas, Chilomastrix
. Flagelate sanguine şi tisulare: Leishmania, Trypanosoma