EPIDEMIOLOGIE Amoebele libere ale genului Acantha-moeba si Naegleria sunt distribuite pe tot mapamondul si au fost izolate din apa dulce si apa salcie, inclusiv cea din lacuri, de la robinet, izvoare termale, bazine de inot si de la unitatile de incalzire si de conditionare a aerului, chiar si din pasajele nazale de la copin sanatosi. inchistarea poate proteja protozoarul de deshidratare si de lipsa elementelor nutriti. Persistenta Legionella pneumophila in rezerle de apa poate fi in parte atribuita infectiei cronice cu amoebe libere, in particular Naegleria.
INFECTII CU NAEGLERIA
Au fost raportate peste 100 de cazuri de meningoencefalita amoebiana primara determinata de Naegleria fowleri. Infectia urmeaza aspirarii apei contaminate cu trofozoiti sau cu chisturi, ori inhalarii de praf, ducand la invazia neuroepiteliului olfactiv. Dupa o perioada de incubatie de 2-l5 zile survine o
cefalee intensa,
febra ridicata, greturi,
varsaturi si meningism. Foto fobia si paralizia celei de-a treia, a patra si a sasea perechi de nervi cranieni sunt frecnte. Poate urma evolutia rapida catre convulsii si coma, iar majoritatea pacientilor decedeaza in decurs de o saptamana. Infectia este cel mai frecnt intalnita la copin si la adultii tineri altfel sanatosi, care mentioneaza deseori inotul recent in lacuri sau in bazine de inot cu apa incalzita, in mod special in iulie si august.
Diagnosticul depinde de decelarea trofozoitilor mobili in preparatele din lichidul cefalorahidian proaspat recoltat. Alte date de laborator se aseamana celor din meningitele bacteriene fulminante, cu cresterea presiunii intracraniene, cresteri ale valorii leucocitelor (pana la 20.000 de celule/mm3), proteinorahie crescuta si glicorahie scazuta. Diagnosticul trebuie avut in dere la oricare pacient care prezinta meningita purulenta in lipsa evidentierii bacteriilor prin coloratia Gram, prin cultura sau prin nedecelarea antigenelor bacteriene. Prognosticul este in toate cazurile ser. Au fost raportati doar patru supravietuitori, tratati cu doze inalte de amfotericina B si rifampicina. Anticorpii fata de speciile dcNaegleria au fost decelati la adultii normali, iar serologia nu este utila in infectia acuta.
INFECTII CU ACANTHAMOEBA Encefalita amoe-biana granulomatoasa Infectia cu speciile de. Acanthamoeba are o evolutie mai lenta si survine in mod tipic la pacientii cu boli cronice sau debilitati. Factorii de risc cuprind afectiunile limfoproliferati, chimioterapia, corticoterapia, lupusul eritematos si SIDA. De obicei infectia ajunge la nilul sistemului nervos central pe cale hematogena de la un focar primar sinusal, cutanat sau pulmonar. Debutul este insidios si deseori mimeaza o leziune ocupatoare de spatiu. Statusul mental alterat, cefaleea si redoarea cefei pot fi insotite de semne de focalizare, cum ar fi paraliziile de nervi cranieni, ataxia sau semipareza. Ulcerele sau
nodulii de consistenta crescuta de la nilul tegumentelor continand amoebe au fost decelati la 9 dintre cei 30 de pacientii cu SIDA si infectie diseminata cu Acanthamoeba inregistrati pana acum in Statele Unite.
Examinarea lichidului cefalorahidian pentru trofozoiti poate fi utila, dar
punctia lombara poate fi contraindicata din cauza cresterii presiunii intracerebrale. Tomografia computerizata deceleaza frecnt leziuni corticale si subcorticale cu densitate scazuta, compatibile cu infarcte embolice. La alti pacienti, leziunile multiple cu intensitate crescuta, cu edem, pot mima aspectul CT al toxoplasmozei. Identificarea trofozoitilor si a
chisturilor de Acanthamoeba pe probe proaspete sau pe specimene bioptice sileste diagnosticul. Culturile pe placile cu agar nenutritiv insamantate cu E.
coli pot fi, de asemenea, de ajutor. Antiserul marcat cu fluoresceina este disponibil la Centrul pentru Controlul si Prenirea Bolilor (CDC), fiind necesar pentru detectia protozoarului din prelevatele bioptice. Cel putin 9 cazuri de encefalita amoebiana granulomatoasa au fost raportate la pacientii cu SIDA, la care boala ar putea prezenta o evolutie accelerata, cu supravietuire de doar 3-4 zile, din cauza dificultatii acestora de a forma granuloame. Cu toate ca studiile pe animale sugereaza ca rifampicina poate fi utila, infectia este aproape intotdeauna fatala. Un sindrom similar poate fi produs de o amoeba leptomixida.
Keratita Incidenta keratitei produse de Acanthamoeba a crescut in ultimii 15 ani; peste 250 de infectii au fost raportate la CDC. Primele infectii recunoscute au fost asociate cu traumatisme oculare si cu expunerea la apa contaminata. In prezent, majoritatea infectiilor sunt legate de purtarea extensiva a lentilelor de contact. Factorii de risc cuprind folosirea solutiilor saline preparate in casa, purtarea lentilelor de contact in timpul inotului si dezinfectarea necorespunzatoare. Deoarece lentilele de contact produc probabil traumatisme microscopice, semnele corneene precoce pot fi nespecifice. Primele simptome cuprind de obicei o senzatie de sfasiere si o senzatie dureroasa de
corp strain. Odata infectia silita, evolutia este rapida, iar semnul clinic caracteristic este un inel cornean paracentral, care reprezinta abcesul cornean. Poate urma invazia mai profunda a corneei si pierderea derii.
Diagnosticul diferential are in dere infectiile bacteriene, micobacteriene si herpetice. Chisturile neregulate poligonale de Acanthamoeba pot fi identificate prin raclari de la nilul corneei sau din materialul de biopsie, iar trofozoitii pot fi cultivati pe medii speciale. Chisturile sunt rezistente la medicamentele disponibile, iar rezultatele tratamentului medicamentos sunt dezamagitoare. Unele studii au sugerat raspunsuri partiale la combinatii de picaturi cu isetionat de propamidina si steroizi aplicati local. Infectiile sere necesita de regula keratoplastie.
