mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Infectii cu protozoare
Index » Boli infectioase » Infectii cu protozoare
» Chist hidatic (hidatidoza)

Chist hidatic (hidatidoza)







Dezvoltarea chistului hidatic in viscere induce mai multe tipuri de actiuni patogene: mecanice (compresive), iritatiinflamatorii (formarea membranei perichistice), toxice (reactii alergice) si infectioase (suprainfectia bacteriana a chistului hidatic) .


Cuprins:

Patogenie

Evoluţie clinică

Alte localizări ale chistului hidatic

Diagnostic

Tratament

Profilaxie


Patogenie

sus sus
Chistul hidatic poate determina compresia ţesutului sau organului parazitat, a organelor învecinate şi a vaselor sangvine. Compresia este cu atât mai exprimată, cu cât dimensiunile chistului sunt mai mari.


Este posibilă fisurarea sau ruperea spontană sau traumatică a chistului hidatic, care poate declanşa:
. reacţii alergice de intensităţi variate (urticarie până la şoc anafilactic) prin eliberarea lichidului hidatic;
. deschiderea chistului hidatic în diferite cavităţi în funcţie de localizarea sa (căi bronşice, biliare, urinare), eliminarea elementelor chistului sau producerea de fenomene obstructive.
. suprainfecţia chistului hidatic cu transformarea sa în abces visceral, cu evoluţie gravă.
. diseminarea la distanţă a scolecşilor cu apariţia hidatidozelor secundare sau a hidatidozei generalizate, pluriviscerale, cu evoluţie spre caşexie şi exitus.

Evoluţie clinică

sus sus
Chistul hidatic evoluează asimptomatic ani de zile. Manifestările clinice apar când dimensiunile chistului hidatic devin apreciabile sau se datoresc complicaţiilor produse prin mecanismele menţionate.Chistul hidatic hepatic reprezintă localizarea cea mai frecventă a îmbolnăvirii, evoluând asimptomatic zece până la cincisprezece ani.
în formele simple, necomplicate, se instalează ulterior semne pseudotumorale, chistul hepatic putând evolua ca o tumoră hepatică, o tumoră de vecinătate (gastrică, pancreatică) sau ca o simplă hepatomegalie (în chisturile cu localizare hepatică centrală).
Boala debutează cu dureri hepatice, dispepsie.
Formele complicate determină:
- compresia căilor biliare şi a sistemului venos port sau cav, manifestă prin tabloul clinic de hipertensiune portală, hemoragii digestive şi circulaţie colaterală.
- fisurarea sau ruptura spontană sau traumatică a chistului hidatic hepatic antrenează două tipuri de consecinţe: imediate (reacţii alergice, care pot varia de la urticarie la şoc anafilactic) şi tardive (echinococoză secundară).
Echinococoză secundară poate fi:
. locală (producându-se deschiderea chistului în căile biliare, ceea ce declanşează angiocolită şi icter mecanic),
. locoregională (fisurarea în cavitatea peritoneală, pelviană, cu apariţia peritonitei)

. generală (fisurarea într-un vas sangvin cu diseminare hematogenă a elementelor chistului, ceea ce conduce la alterarea stării generale şi caşexie semnificativă).
- infectarea chistului hepatic rupt sau fisurat conduce la apariţia unui abces hepatic.
Chistul hidatic pulmonar este în general primar şi rar secundar unui chist hidatic rupt în vena cavă. Evoluează ani de zile, asimptomatic.
Semnele funcţionale apar la o treime din bolnavi şi constau în: tuse, dispnee, hemoptizii, dureri toracice [2].
In evoluţie, se instalează acelaşi tip de complicaţii ca şi în chistul hidatic hepatic:
- compresia unei bronhii,
- fisurarea sau ruptura într-o bronhie, însoţită de eliminarea într-un efort de tuse a unui lichid limpede, cu gust sărat, în care există vezicule şi fragmente de membrane chistice (vomica). Aceasta poate fi discretă, iar fenomenele alergice minime sau total absente.
- infecţia chistului hidatic fisurat sau rupt conduce la apariţia unui abces pulmonar.

Alte localizări ale chistului hidatic

sus sus
Cele mai frecvente sunt localizările splenice şi renale, însă cele mai grave sunt localizările cardiace, cerebrale, osoase [21]. în zonele endemice sunt posibile, cu incidenţă scăzută, localizări glandulare (mamare, parotidiene, tiroidiene), musculare, genitale, orbitale.
în aceste localizări viscerale, chistul hidatic are evoluţie clinică pseudotumorală.
Chistul hidatic splenic poate evolua ca şi o formaţiune pseudotumorală localizată în hipocondrul stâng, dureroasă la paipare. Două complicaţii sunt relevante: suprainfecţia sau ruptura (brutală sau insidioasă).
Chistul hidatic renal evoluează ca o tumoră renală, declanşează colici nefritice şi hidaturie [21].
Chistul hidatic cardiac este rar, simptomatologia lui este neconcludentă. Se poate manifesta ca o insuficienţă coronariană.
Chistul hidatic cerebral induce un tablou clinic de tumoră cerebrală, cu hipertensiune intracraniană [4].
Chistul hidatic osos este singura localizare în care nu se formează perichist. Chistul nefiind limitat, se dezvoltă într-o manieră anarhică. Diagnosticul este dificil, prognosticul grav, deoarece boala se manifestă doar când leziunile sunt mari şi evoluate. Semnele cele mai frecvente sunt reprezentate de: fractura spontană, tumefacţia dureroasă .

Diagnostic

sus sus
Examenul radiologie.


Aspectele radiologice, ecografice, tomodensiometrice, asociate cu urografii, colangiografii, aduc informaţii preţioase pentru diagnosticul prezumtiv de hidatidoză.
Este interzisă puncţionarea formaţiunii suspecte, datorită riscului de producere a hidatidozei secundare (prin scolecşi care pot disemina cu ocazia puncţiei) [4].
Examenul parazitologic se poate efectua doar după excizia chirurgicală a chistului hidatic sau după deschiderea şi eliminarea sa spontană în căile bronşice, biliare, urinare [2].
Diagnosticul parazitologic se poate realiza prin examen macroscopic şi microscopic.
Examenul macroscopic este relevant în cazul chistului hidatic excizat chirurgical (chistul este uşor de recunoscut datorită cuticulei albe) şi a eliminării spontane a elementelor hidatidei prin vomică.Examenul macroscopic efectuat cu ochiul liber sau lupa evidenţiază: lichid hidatic limpede, vezicule sau fragmente de cuticulă cu aspect caracteristic (netede, de culoare alb opacă asemănătoare albuşului de ou, uneori fragmente răsucite în spirală) [11].

Examenul micorscopic constă în efectuarea de preparate native. în lichidul extras din chistul hidatic excizat, spută, vomică, sediment urinar, bilă, materii fecale, pot fi observaţi scolecşi liberi sau grupaţi în vezicule proligene [II].
Examenul serologic asigură diagnosticul în 90% din localizările hepatice şi în 70 - 80% din localizările pulmonare [2].
In practica curentă se folosesc reacţii serologice cu antigen solubil şi antigen figurat [2,4,21].
Antigenul hidatic solubil se obţine din lichid hidatic uman sau animal şi conţine 10 fracţiuni antigenice, fracţiunea 5 fiind specifică. Izolarea, purificarea şi standardizarea fracţiunii antigenice 5, permite utilizarea sa în reacţii sensibile, specifice şi automatizate.
Reacţiile cu antigen solubil pot fi:
. Reacţii de aglutinare: reacţie de aglutinare pasivă (Latex-aglutinare), reacţie de hemaglutinare pasivă.
. Reacţia de fixare de complement.
. Reacţii de precipitare: imunelectroforeza (prezenţa complexului antigen-anticorp se traduce prin apariţia de 1-5 arcuri, prezenţa arcului 5 fiind specifică hidatidozei), imunodifuzia dublă, contraimunelectroforeza.

. . Reacţii de tip ELISA.
Antigenul figurat constituit din secţiuni congelate cu scolecşi este utilizat în metoda imunofluorescenţei indirecte [4].
Efectuarea reacţiilor serologice este necesară şi post terapeutic, pentru depistarea hidatidozei secundare. Testarea nivelului de anticorpi trebuie realizată la interval de 2 luni, timp de 1 - 2 ani. în mod normal, după intervenţia chirurgicală scade progresiv nivelul anticorpilor, negativarea reacţiilor serologice producându-se într-un interval de I an.
Menţinerea nivelului anticorpilor la acelaşi nivel, semnalează existenţa unei hidatidoze secundare, implicând efectuarea de explorări adiţionale, pentru depistarea sa [2].
Intradermoreacţia Casoni reprezintă o metodă de diagnostic biologic, oferind rezultate pozitive în 75% din cazurile de chist hidatic.
Recent, au fost introduse tehnici sensibile şi complexe, cum ar fi: dozarea imunoglobulinelor E totale şi specifice, detectarea complexelor imune circulante.

Tratament

sus sus
Tratamentul de elecţie este chirurgical. Excizia chirurgicală trebuie să fie cât mai largă, pentru a nu leza chistul hidatic, prevenind astfel hidatidoza secundară [4,15,21 ].
Tratamentul medicamentos se realizează cu Flubendazol, Albendazol şi este indicat în:
- tratamentul medical preoperator, pentru evitarea riscului de diseminare secundară a protoscolecşilor în cursul intervenţiei chirurgicale;
- tratamentul hidatidozei generalizate;
- tratamentul chisturilor hidatice mici, puţin accesibile chirurgical

Profilaxie

sus sus
Profilaxia hidatidozei trebuie efectuată la cele trei nivele ale lanţului epidemiologie: la nivelul gazdei intermediare (ovine şi alte ierbivore), la nivelul gazdei definitive (câine) şi la nivelul omului [2,4,15,21].
Profilaxia la nivelul gazdelor intermediare (ovine) impune evitarea contactului acestora cu câinii, ceea ce este dificil de realizat.
Profilaxia parazitării câinilor se realizează prin:
. vermifugarca câinilor cu Biltricide;
. evitarea contaminării lor prin ingerare de viscere crude posibil contaminate cu hidatide.
Profilaxia umană impune măsuri de profilaxie individuală şi colectivă. Profilaxia individuală urmăreşte evitarea contactului prea strâns cu câinii, respectarea normelor de igienă individuală şi alimentară. Profilaxia colectivă necesită intensificarea eforturilor pentru o educaţie sanitară corespunzătoare în colectivităţi.
, Profilaxia hidatidozei constituie una dintre problemele sanitare majore, fiind dificilă realizarea sa practică


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai