Strongyloides stercoralis (Anquilulla) este agentul etiologic al unei parazitoze umane numita strongyloidoza sau anquiluloza.
Cuprins:
MORFOLOGIE
Viermii adulţi
Strongyloides stercoralis este cel mai mic nematod parazit uman. Femela măsoară 2 mm. lungime / 60 um lăţime [4]. Deoarece masculul are dimensiuni şi mai mici, este greu de evidenţiat în intestin, astfel încât unii autori îi contestă existenţa, considerând că femelele pot depune ouă şi partenogenetic.
Femela prezintă la extremitatea anterioară, un orificiu bucal înconjurat de trei buze, care se continuă cu esofag tip "strongyloid". Extremitatea posterioară se termină în unghi obtuz iar cea anterioară este ascuţită.
Femela adultă formează şi elimină 8-10 ouă embrionate [15],
Ouăle au formă ovală, măsoară 35-50 um, sunt embrionate în momentul emisiei, eclozează imediat după emisie, eliberând larve în lumenul intestinal [4].
Larvele măsoară 250 - 300 um, au un esofag tip "rabditoid" şi o extremitate posterioară ascuţită. Sunt larve rabditoide, neinfestante, mobile. Din ele rezultă larve strongyloide infestante. Acestea sunt mai mari, de 600 -700 um, au particularităţi morfologice, care le conferă caracterul infestant: sunt lungi, subţiri, cu esofag cilindric şi extremitatea posterioară terminată în unghi obtuz (morfologia lor este asemănătoare cu a viermilor adulţi).
Ciclul biologic |
sus  |
Viermii adulţi parazitează exclusiv omul la nivel duodenal şi la nivelul intestinului subţire. După acuplare, femelele elimină în lumenul intestinal ouă embrionate, care eclozează spontan, eliberând larve neinfestante.
Eliminate prin materiile fecale, larvele neinfestante contaminează solul, unde îşi continuă evoluţia prin două modalităţi:
1.Calea directă. în condiţii nefavorabile de mediu, larvele neinfestante se transformă, după un proces de năpârlire, în larve infestante pentru om.
2.Calea indirectă se realizează în condiţii favorabile de mediu (temperatură cuprinsă între 15 - 28°, umiditate, întuneric). Larvele neinfestante se transformă pe sol într-o generaţie de adulţi tineri (cu esofag tip rabditoid), apţi de fecundare. Femela acestei generaţii libere măsoară aproximativ 1 mm., elimină ouă, din care eclozează larve neinfestante, care se transformă într-o nouă generaţie de adulţi liberi pe sol. Se pot succeda mai multe generaţii, cu viaţă liberă pe soi. în condiţii nefavorabile de mediu, larvele neinfestante rezultate din calea indirectă, sexuată, se transformă în larve infestante.
Contaminarea umană |
sus |
Se realizează prin pătrunderea transcutană a larvelor infestante existente pe sol (larvele provin atât din calea directă cât şi indirectă). Larvele infestante pătrund în circulaţia sangvină şi derulează un ciclu perienteric: ele ajung pe cale sangvină în plămâni, pătrund în alveolele pulmonare - faza pulmonară a ciclului parenteral. sunt antrenate prin mişcarea cililor spre exterior, o parte fiind expectorate, iar o altă parte reînghiţite. Astfel ajung în intestin la aproximativ 17 zile de la infestare, unde se transformă în viermi adulţi, în medie în 10 zile. După acuplare masculii sunt eliminaţi prin materiile fecale, iar femelele se îngroapă în mucoasa intestinală, elimină ouă embrionate, care dau naştere larvelor neinfestante, în lumenul intestinal. Larvele neinfestante se elimină prin materiile fecale, la aproximativ 27 zile de la contaminare. Deşi ciclul biologic al parazitului are o durată scurtă, (27 zile) parazitoza prezintă o evoluţie cronică, uneori până la 30 ani, datorită autoinfestaţiilor [4,44].
Este posibilă:
- autoinfestaţia exogenă: în condiţii de igienă defectuoasă, larvele neinfestante, persistente la nivelul sfincterului anal, se transformă în 24 ore, în larve infestante, care pătrund în organism pe cale cutanată la nivelul regiunii perianale [2,4].
- autoinfestaţia endogenă: în anumite condiţii (ex.: constipaţie) larvele neinfestante se pot transforma în larve infestante în lumenul intestinal, iar acestea străbat mucoasa intestinală, ajung în sânge, urmând ciclul perienteric, care va determina formarea de noi viermi intestinali adulţi [11,15].
Autoinfestaţiile multiplică şansele de parazitare, explică evoluţia cronică a parazitozei şi determină infestaţii masive, cu posibilitatea apariţiei formelor maligne, grave de boală .
Morfologie
