Pneumonia bacteriana dobandita in comunitate, cel mai adesea cauzata de Strepto-coccuspneumoniae si Haemophilus influenzae, a fost descrisa frecvent printre consumatorii de
droguri injecile, in anii \'60 si \'70. S-a crezut ca aceste infectii sunt mai frecvente printre consumatorii de droguri decat in randul populatiei generale. Factorii de risc presupusi la consumatorii de droguri includ aspiratia pulmonara rezultata din supradozarile intermitente, efectele negative ale opioizilor asupra mecanismelor de aparare pulmonara si reflexului de tuse, hipoventilatia datorata depresiei respiratorii si fumatul.
Toti acesti factori au fost depasiti ca importanta de infectia HIV, care a crescut dramatic riscul de
pneumonie bacteriana la consumatorii de
droguri injecile. incepand de la mijlocul anilor \'80, date obtinute prin supraveghere epidemiologica in New York au aratat o mortalitate in crestere prin pneumonie si alte infectii bacteriene in randul consumatorilor de droguri injecile - fenomen care este in legatura cu infectia HIV. in anumite cazuri, consumatorii de droguri infectati HIV au decedat datorita unor infectii cu piogeni bacterieni, chiar inaintea diagnosticatii SIDA. Studii prospective au edentiat ca persoanele consumatoare de droguri, infectate HIV, chiar daca nu-si injectau
drogurile frecvent, aveau un risc de 4-5 ori mai mare pentru pneumonie bacteriana sau stare septica (peste 10 cazuri la 100 persoane pe an) decat cele neinfectate HIV Din randul consumatorilor de droguri care s-au prezentat la spital cu stare febrila,
pneumonia a fost principala categorie diagnostica, prezenta in 38% din cazurile de internare.
Redefinirea cazurilor de SIDA din 1993, efectuata de catre Centrul de control si prevenire a bolilor, a inclus pneumonia bacteriana recurenta la persoane infectate HIV ca indicator pentru SIDA. Microorganismele implicate in pneumonia asociata HIV aparuta in randul consumatorilor de droguri injecile sunt predominant cele mentionate anterior in literatura prind
pneumoniile dobandite in comunitate aparute in cadrul acestor grupuri - S. pneumoniae si H. influenzae.
Aspectele clinice ale pneumoniei bacteriene si strategia de diagnostic si tratament sunt similare la consumatorii de
droguri injecile si la restul populatiei, in ciuda unei etalari vaste de posibilitati pentru diagnosticul diferential in primul grup. Prezentarea tipica include febra,
tuse productiva,
durere toracica de tip pleuritic, modificari de condensare si infiltrate segmentare sau lobare pe radiografia toracica. Diagnosticul etiologic specific necesita culturi din sputa si/sau sange. Pentru pneumonia bacteriana necomplicata, dobandita in comunitate, se recomanda terapia tintita impotriva S. pneumoniae si/sau H. influenzae, administrata timp de 10-l4 zile. Multi clinicieni incep terapia cu cefuroxim (1,5 g la fiecare 8 h). Modificarile terapeutice sunt bazate pe rezultatele coloratiei Gram, ale culturilor si pe prezentarea si evolutia clinica. Pentru pneumonia pneumococica necomplicata produsa de un microorganism susceptibil
penicilina G in doze de 2-3 milioane unitati pe zi ramane medicamentul de electie.
Din randul entitatilor infectioase ce trebuie luate in considerare in diagnosticul diferential al infiltratelor pulmonare la aceasta populatie de pacienti fac parte embolii pulmonari septici,
tuberculoza si pneumonia cu Pneumocystis carinii (la pacientii infectati cu HIV). De asemenea, trebuie luate in considerare complicatiile pulmonare neinfectioase ale folosirii drogurilor injecile. Edemul pulmonar indus de heroina, cea mai frecventa dintre aceste complicatii, apare cel mai frecvent la incepatori, dar se poate dezvolta si la narcomanii experimentati expusi la opioizi deosebit de puternici si la persoanele care au reluat injectarea de droguri dupa o perioada de abstinenta; aceasta complicatie are ca rezultat rapid moartea prin asfixie daca nu este administrat prompt un antagonist al narcoticelor (de ex. naloxona) si suport respirator.
Universalitatea rtuala a fumatului de tigari tari in randul consumatorilor de droguri injecile poate nu doar sa-i predispuna la sechelele obisnuite ale acestui obicei, dar poate de asemenea complica diagnosticul diferential al simptomelor pulmonare (de ex. tusea, dispneea, productia de sputa).