mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Infectii bacteriene diverse
Index » Boli infectioase » Infectii bacteriene diverse
» Tratament infectii cu microorganisme anaerobe mixte

Tratament infectii cu microorganisme anaerobe mixte


Share




Reusita tratamentului infectiilor anaerobe presupune o combinatie intre antibioticele adecvate, rezectie chirurgicala, debridarea tesuturilor devitalizate si drenaj. Perforatiile trebuie inchise prompt, spatiile inchise drenate, compresia tisulara eliminata si instituit aportul necesar de sange. Drenajul cavitatii abceselor trebuie facut de indata ce apar fluctuenta sau semne de localizare. In timp ce in trecut pentru efectuarea unui drenaj era necesara interntia chirurgicala, in prezent, cu ajutorul TC, RMN si ecografiei, diagnosticienii radiologi sunt capabili sa efectueze drenajul percutan al abceselor cu anumite localizari.
Pacientii cu infectii datorate bacteriilor anaerobe necesita tratament antibiotic adecvat. Testarea sensibilitatii la antibiotice a bacteriilor anaerobe este dificila si controrsata. Datorita ratei lente de crestere a multor anaerobi, absentei unei metodologii standardizate, a unor standarde clinice de rezistenta si rezultatelor in general bune obtinute cu tratamentul empiric, testele de sensibilitate sunt recomandate doar pentru studierea aspectelor rezistentei in centre regionale sau spitale locale, pentru rificarea eficacitatii unor medicamente noi si pentru tratarea unor pacienti selectati. Alegerea tratamentului antibiotic initial trebuie sa se bazeze pe cunoasterea patogenilor posibili prezenti intr-un cadru clinic specific, in combinatie cu datele obtinute prin examinarea frotiurilor colorate Gram, care ar trebuie sa sugereze posibilitatea existentei anumitor specii de microorganisme. Deoarece multe infectii anaerobe au tendinta de a fi mixte - cu coliformi si alte microorganisme facultativ anaerobe - se recomanda in general utilizarea unor medicamente acti atat pe componentele aerobe, cat si pe cele anaerobe. Daca se suspecteaza prezenta anaerobilor, alegerea antibioticelor empirice este aproape intotdeauna usor de facut, deoarece aspectele sensibilitatii la antibiotice sunt de obicei predictibile ( modulul 140 si elul 169-l).




Bacilii anaerobi gram-negativi care sunt frecnt rezistenti la penicilina sunt enumerati in elul 169-2. Microorganismele apartinand grupului.B./ragffo sunt toate rezistente la penicilina. Aceasta rezistenta semnificativa clinic obliga ca infectiile cu punct de plecare subdiafragmatic sa fie tratate cu terapie specifica impotrivaB.fragilis ( elul 169-l). Recent, au fost descrise tulpini producatoare de |3-lactamaze, care sunt izolate de obicei din infectiile cu punct de plecare deasupra diafragmului. 50% pana la 60% din tulpinile izolate clinic apartinand speciilor non-B.fragilis de. Bacteroides, Prevotella siPorphyromonas si speciilor Fusobacterium au fost raportate ca producand |3-lactamaza. Implicatiile clinice ale acestei rezistente nu au fost elucidate complet. Totusi, in tratamentul abceselor pulmonare clindamicina pare sa fie superioara penicilinei. Desi majoritatea infectiilor anaerobe orale si pneumonia cu anaerobi inca raspund la tratamentul cu penicilina, unele infectii produse de microorganisme orale nu raspund la tratamentul cu penicilina si in aceste cazuri se recomanda utilizarea unui agent care este eficient impotriva anaerobilor rezistenti la penicilina ( elul 169-l). Infectiile amenintatoare pentru viata ce implica floara anaeroba orala, cum sunt infectiile spatiilor de la nilul capului si gatului, trebuie tratate empiric ca si cum ar fi produse de anaerobi rezistenti la penicilina. Infectiile mai putin gra ce implica micro flora orala pot fi tratate doar cu penicilina; metronidazolul poate fi adaugat (sau clindamicina poate fi inlocuita) daca pacientul raspunde prea putin la tratament. Daca metronidazolul este folosit in tratamentul infectiilor mixte, aerobe si anaerobe, este obligatorie asocierea unui alt antibiotic adecvat pentru aerobi. Metronidazolul este ineficient impotriva bacteriilor aerobe si speciilor Actinomyces siPropionibacterium. Sensibilitatea peptostreptococilor la metronidazol este impredictibila. Tratamentul sep sisului intraabdominal trebuie sa includa medicamente eficiente impotriva florei intestinale aerobe ( modulul 127). Combinatiile de antibiotice utilizate in tratamentul infectiilor mixte avand ca punct de plecare cavitatea bucala trebuie sa includa antibiotice acti impotriva florei aerobe orale.
Infectiile cu punct de plecare colonie este posibil sa contina B.fragilis. La pacientii cu infectie documentata cu B.fragilis tratati cu penicilina sau cefalosporine din prima generatie s-au notat multe esecuri terapeutice. in sepsisul intraabdominal, utilizarea antibioticelor acti impotriva anaerobilor a redus impresionant incidenta infectiilor postoperatorii si a complicatiilor infectioase sere. Numarul agentilor antimicrobieni activi impotriva B. fragilis a crescut si in prezent exista o serie de alternati utile ( elul 169-l). In general, la pacientii cu infectii cu B.fragilis tratati cu terapie antimi-crobiana adecvata si drenaj se pot obtine rate de vindecare de peste 80%
Recomandarile antibioticelor pentru tratamentul infectiilor cu anaerobi se bazeaza de obicei pe aspectele de rezistenta cunoscute ale anumitor specii si pe posibilitatea de a intalni o anumita specie in cadrul clinic considerat. Antibioticele acti impotriva grupului B. fragilis, a speciilor non-B. fragilis din Bacteroides, Prevotella si Porphyromonas rezistente la penicilina si a speciilor Fusobacterium pot fi grupate in patru categorii, pe baza activitatii previzibile impotriva anaerobilor ( elul 169-l).



Rezistenta B. fragilis la metronidazol este rara. Acest medicament bine tolerat realizeaza niluri serice semnificati si poate fi gasit in niluri crescute in cavitatile abceselor. Metronidazolul trebuie considerat medicamentul de prima linie in tratamentul infectiilor cuB. fragilis. Daca un pacient nu raspunde la unul din grupurile 1 sau 2 de medicamente (elul 169-l), trebuie luata in considerare terapia alternativa si determinarea aspectelor de rezistenta in randul tulpinilor izolate din grupul B.fragilis. Desi nu s-a raportat rezistenta in vitro la cloramfenicol, este posibil ca acest medicament sa nu fie la fel de eficient ca alte droguri din grupul 1. Din randul medicamentelor mai noi, ampicilina-sulbactam, ticarcilina-acid clavulanic, piperacilin/tazobactam, meropene-mul si imipenemul s-au dodit a fi eficiente in tratamentul infectiilor cu B. fragilis. Ciprofloxacina si alte chinolone disponibile in mod obisnuit nu trebuie folosite ca antibiotice de prima linie impotrivaB./rag(7w. Penicilina ramane medicamentul de electie pentru peptostreptococi.
In situatii clinice, regimurile specifice se adapteaza in functie de punctul de plecare al infectiei. in tratamentul sepsisului intraabdominal, pentru acoperirea unui spectru larg, trebuie inclus un medicament din grupul 1 ( modulul 127). Daca se suspecteaza o infectie cu bacterii gram-poziti, trebuie adaugata o penicilina adecvata. Cloramfenicolul poate fi utilizat cu succes la pacientii cu infectii anaerobe ale sistemului nervos central in doze de 30-60 mg/kg/zi, in functie de seritatea bolii. Penicilina G si metronidazolul pot strabate de asemenea bariera hematoencefalica si sunt bactericizi pentru majoritate microorganismelor anaerobe ( modulul 377).
Aproape toate medicamentele mentionate au efecte adrse toxice. Acestea sunt descrise in detaliu in modulul 140.
Infectiile cu anaerobi care nu raspund la tratament sau care prezinta recaderi trebuie reevaluate. Trebuie luate in considerare, pe langa chimioterapie, si drenajul sau debridarea chirurgicala. Trebuie excluse suprainfectiile cu bacterii rezistente gram-negati facultativ anaerobe sau aerobe. Trebuie evaluata de asemenea rezistenta la medicamente; microorganismul trebuie evidentiat prin culturi repetate.

Alte masuri suporti in tratamentul infectiilor cu anaerobi includ o atentie deosebita acordata echilibrului hidroelec-trolitic, deoarece formarea edemului local extensiv poate duce la hipoalbuminemie; suport hemodinamic pentru socul septic; imobilizarea extremitatilor infectate; mentinerea unei nutritii adecvate in timpul infectiilor cronice prin hiperali-mentare parenterala; calmarea durerii; si tratament anticoa-gulant cu heparina pentru tromboflebita. Unii experti recomanda tratamentul cu oxigen hiperbar, insa valoarea acestui tratament nu a fost dodita.



Tipareste Trimite prin email
















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2018 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai