mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:  
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


loading...
Filarioza si infectii inrudite (loiaza, oncocercoza si dracunculiaza)
Index » Boli infectioase » Filarioza si infectii inrudite (loiaza, oncocercoza si dracunculiaza)
» Filarioza limfatica

Filarioza limfatica


Share


Filarioza limfatica este produsa de W. bancrofti, B. malayi sau B. timori. Parazitul adult filariform este localizat atat in canalele limfatice, cat si in ganglioni, unde pot ramane viabili pentru mai mult de doua decenii.

EPIDEMIOLOGIE
W. bancrofti, cea mai raspandita filarie umana, afecteaza aproximativ 80 de milioane de oameni si se gaseste in zonele tropicale si subtropicale, incluzand Asia, insulele din Pacific, Africa, zone din America de Sud si bazinul Caraibian. Omul este singura gazda definitiva a parazitului. in general, formele subperiodice sunt intalnite doar in insulele Pacificului; in alte zone, W. bancrofti are periodicitate nocturna. (Formele de micro filarii cu periodicitate nocturna sunt putine la numar in sangele periferic pe timpul zilei, dar numarul lor creste noaptea, in timp ce formele subperiodice de micro filarii sunt prezente in sangele periferic tot timpul, atingand un nil maxim dupa-amiaza.) Vectorii naturali sunt tantarii Culex fatigans in mediul urban, iar in mediul rural, tantarii anofeli sau aedieni.
Filarioza brugiana produsa de B. malayi apare in principal in China, India, Indonezia, Coreea, Japonia, Malaiezia siFilipine. B. malayi are de asemenea doua forme, distincte prin periodicitatea microfilaremiei. Forma nocturna, care este cea mai frecnta, apare in zonele cu campuri de orez de pe coaste, in timp ce formele subperiodice sunt intalnite in paduri. B. malayi infecteaza in mod natural atat pisicile, cat si gazdele umane. B. timori exista doar in doua insule din Indonezia.
ANATOMIE PATOLOGICA Principalele modificari anatomopatologice rezulta din lezarea inflamatorie a vaselor limfatice, produsa de viermele adult, si nu de microfilarii. Viermii adulti traiesc in limfaticele aferente sau in sinusurile ganglionilor limfatici si produc dilatatia si ingrosarea peretilor vaselor limfatice. Plasmocitele, eozinofilele si macrofagele infiltreaza vasele infectate si tesuturile din jur, cu proliferarea tesutului endotelial si conjunctiv, ducand la sinuozitati ale vaselor limfatice si la alterarea vallor limfatice, care devin incompetente. Limfedemul si modificarile de staza cronica cu edem ferm sau dur se dezvolta in tegumentul supraiacent. Aceste consecinte ale filariozei se datoreaza atat efectelor directe ale parazitului, cat si raspunsului imun al gazdei fata de parazit. Acest raspuns imun se presupune ca determina procese granulomatoase si proliferati, care preceda obstructia limfatica. Se crede ca atata timp cat viermele ramane viabil, vasul ramane accesibil, iar moartea parazitului duce la accentuarea reactiei granulomatoase si fibrozante. Rezulta astfel obstructia limfatica si, in ciuda preluarii sarcinii de catre vasele colaterale, compromiterea functiei limfatice.


CARACTERISTICI CLINICE

Manifestarile obisnuite ale filariozei limfatice sunt reprezentate de microfilaremia asimptomatica, hidrocel, inflamatia si obstructia limfatica. Microfilaremia asimptomatica este prezenta la majoritatea persoanelor infectate, clinic sanatoase. Barbatii afectati prezinta frecnt afectarea scrotului, in special datorita prezentei viermilor adulti in limfaticele cordonului spermatic. Se pot dezvolta hidrocele si, in stadii avansate, ele pot evolua spre elefantiazis scrotal. Limfangita acuta si limfadenita cu febra inalta ("febra filariala\") sunt adeseori acompaniate de frisoane puternice si edem local tranzitor. Episoadele pot recidiva periodic si, de obicei, se remit spontan dupa 7-l0 zile. Limfangita se dezvolta caracteristic intr-un mod descendent sau retrograd, extinzandu-se periferic de la nilul ganglionului, unde se presupune a fi localizat parazitul. Ganglionii limfatici regionali sunt adesea mariti, iar canalul limfatic poate deni in intregime indurat si inflamat. Concomitent se pot dezvolta tromboze locale. In filarioza brugiana, de-a lungul traiectului limfatic se pot forma abcese locale care se pot rupe. Limfadenita si limfangita pot aparea atat la extremitatile superioare, cat si la cele inferioare - in filariozele bancroftiana si brugiana -dar implicarea limfatica genitala se dezvolta aproape exclusiv in infectia cu W. bancrofti. Afectarea genitala se poate manifesta prin funiculita, epididimita si durere si sensibilitate scrotala.
Daca afectarea limfatica evolueaza spre obstructie limfatica, pot aparea modificari permanente, asociate cu elefantiazis. Edemul deprimabil precoce este urmat de edemul dur. Odata cu ingrosarea tesuturilor subcutanate apare hiperkeratoza, fisurarea pielii si modificarile hiperplazice. Este obisnuita suprainfectarea bacteriana a tesuturilor slab vascularizate. in filarioza bancroftiana pot aparea limfedemul scrotal. Daca limfaticele retroperitoneale se obstrueaza, cresterea presiunii duce la ruperea limfaticelor renale si la aparitia chiluriei, care este de obicei intermitenta si apare predominant dimineata.

Manifestarile clinice ale filariozei sunt diferite la calatorii sau la persoanele aflate in tranzit, care au intrat recent intr-o zona endemica. De obicei, dupa 3-6 luni de la muscaturile produse de un numar suficient de ctori infectanti, la persoanele recent expuse pot aparea inflamatii limfatice sau scrotale acute, cu sau fara urticarie si angioedem localizat. Limfadenita epitrohleara, axilara, femurala sau inghinala este adesea urmata de limfangita cu evolutie retrograda. Atacurile acute au durata scurta si, spre deosebire de febra filariala de la pacientii nascuti in zonele endemice, nu sunt insotite de febra. Prin expuneri prelungite la tantarii infectati, aceste episoade acute, daca nu sunt tratate, devin si mai sere si conduc spre inflamatia si obstructia permanenta a limfaticelor.
DIAGNOSTIC Diagnosticul definitiv poate fi silit doar prin identificarea parazitului si, din acest motiv, este dificil. Viermii adulti, localizati in vasele limfatice si in ganglioni, sunt in mare masura inaccesibili. Microfilariile pot fi gasite in sange, in lichidul din hidrocel, sau - ocazional - in alte lichide. Aceste lichide umorale pot fi examinate microscopic, atat direct, cat si-cu o mai mare sensibilitate-dupa concentrarea parazitului prin trecerea lichidului printr-un filtru de policarbonat cilindric cu pori (marimea porilor de 3 (im) sau prin centrifugarea fluidului fixat cu formalina 2% (tehnica de concentrare Knott). Momentul recoltarii sangelui este critic si trebuie sa se bazeze pe periodicitatea microfilariei in zona endemica implicata. Multe persoane infectate nu prezinta microfilaremie, asa ca la acesti pacienti diagnosticul definitiv poate fi dificil de silit; in unele situatii, diagnosticul trebuie silit pe baza manifestarilor clinice. Episoadele acute ale filariozei limfatice trebuie diferentiate de tromboflebita, infectii si traumatisme. Limfangita cu evolutie retrograda este o trasatura clinica caracteristica, care ajuta la diferentierea limfangitei filariale de limfangitele bacteriene, cu evolutie tipica ascendenta. Limfedemul filarial cronic trebuie deosebit de limfedemul malign, de cicatricele postoperatorii, de traumatisme, de afectiunile edematoase cronice si de malformatiile congenitale ale sistemului limfatic.
Eozinofilia, cresterea nilului IgE seric si a concentratiei anticorpilor antifilarici sustin diagnosticul de filarioza limfatica. Pot exista totusi reactii incrucisate intre antigenul filaric si antigenele altor helminti, inclusiv obisnuitii viermi cilindrici intestinali, astfel incat interpretarea testelor serologice poate
Tabelul 223-l
fi dificila. in plus, rezidentii din zonele endemice pot deni sensibili la antigenele filarice, fara a aa infectie filarica manifesta, prin expunerea la tantarii infectati.
Testele pentru antigenele circulante ale W. bancrofti permit diagnosticul infectiei microfilaremice si a infectiei criptice (amicrofilaremica). Reactia de polimerizare in lant bazata pe analiza ADN-ului W. bancrofti si B. malayi in sange a fost, de asemenea, perfectionata.
Evaluarea functiei limfatice prin limfoscintigrafie poate furniza informatii utile in cazurile de filarioza limfatica. Procedura implica injectarea intradermica sau subcutanata de albumina marcata cu \"Te sau dextran marcat cu \"Te (desi acesta din urma nu este aprobat de FDA) si efectuarea ulterioara de secnte imagistice cu o camera gamma. La barbatii cu filarioza limfatica suspectata, examinarea scrotului prin ecografie poate evidentia ganglionii sau dilatatiile limfatice. Utilizarea transductorilor cu frecnta inalta (7,5 - 10 MHz) si a tehnicilor Doppler poate evidentia parazitii mobili in limfaticele scrotale.

TRATAMENTIn prezent, tratamentul filariozei limfatice este limitat la dietilcarbamazina (DEC), 6 mg/kg pe zi, administrat atat in doza unica, cat si fractionata, timp de 2-3 saptamani. Aceasta schema terapeutica elimina microfilariile din sange si are un efect limitat, dar cert, asupra parazitului adult. Daca in cele din urma cativa paraziti vor supravietui, asa cum se intampla adesea, microfilaremia si semnele clinice pot reaparea la cateva luni dupa terapie. Exista cateva do care arata ca administrarea in mai multe cure a DEC sau administrarea continua a unor doze mici de DEC poate produce vindecarea. Irmectina, medicament activ in oncocercoza, a fost probat in terapia filariozei limfatice; in doza unica (neaprobata de FDA) pare sa fie la fel de eficace ca DEC in ceea ce priste eliminarea microfilariilor. Efectele adrse ale tratamentului cu DEC sau cu irmectina includ febra, frisoanele, artralgiile, cefaleea, greata si varsaturile. Atat aparitia, cat si seritatea acestor reactii sunt legate direct de numarul microfilariilor din sange si reflecta o reactie acuta fata de antigenele eliberate prin moartea parazitilor. Pentru evitarea acestor efecte adrse fie se va administra o doza initial mica de DEC, ce se va mari progresiv in cateva zile pana la doza maxima, fie se vor administra -prentiv - glucocorticoizi.
Tratamentul obstructiei limfatice cronice este dificil, dar poate da rezultate. Ridicarea membrului infectat si mentinerea in aceasta pozitie, folosirea ciorapilor elastici si igiena locala elimina unele simptome asociate. Decompresiunea chirurgicala prin suntari limfonoase vine in ajutorul membrelor ser afectate. Hidrocelul poate fi drenat sau tratat chirurgical. Tratamentul chiluriei filariozice este nesatisfacator; nici interntia chirurgicala, nici scleroza limfaticelor infectate nu este eficace.
PROFILAXIE De obicei evitarea intepaturii de tantar nu este posibila pentru rezidentii din zonele endemice, dar vizitatorii trebuie sa foloseasca insecticide si plase de tantari. DEC poate opri dezvoltarea larlor si este util si ca agent profilactic, cu toate ca schema terapeutica optima pentru profilaxie nu a putut fi silita. Tratamentul in masa cu DEC duce la scaderea nilului microfilariilor intr-o comunitate, putand intrerupe transmiterea prin ctori in randul oamenilor.

Tipareste Trimite prin email


  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai




 
Adauga documentAdauga articol scris
 
Copyright © 2008- 2014 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor