Desi riscul de a face endocardita este mic si nici nu exista do ale eficientei terapiei prenti, profilaxia este recomandata pacientilor cu leziuni cardiace predispozante supusi unor interntii despre care se stie ca determina bacteriemie. Circumstantele pentru care se recomanda profilaxia sunt bolile cardiace, valvulare sau congenitale (cu exceptia defectului septal atrial necomplicat), protezele intracardiace, hipertrofia septala asimetrica si existenta episoadelor anterioare de endocardita. Prolapsul de valva mitrala este asociat cu o crestere mica pana la moderata a riscului endocarditei. Totusi, aceasta afectiune este atat de comuna, incat nu este eficient, nici din punct de dere al riscului nici al costului, sa se faca profilaxie tuturor indivizilor cu prolaps de valva mitrala, pentru toate interntiile. Este rezonabil, totusi, sa folosim profilaxia la indivizii cu prolaps de valva mitrala care au
insuficienta mitrala si care au probabil un risc mai mare. Pacientii care au la ecocardiografie o foita a vali mitrale ingrosata si redundanta, par, de asemenea, sa aiba un risc mai mare.
Igiena bucala trebuie sa fie optima la pacientii cu leziuni cardiace care predispun la endocardita, in special la cei carora li se vor imta proteze valvulare cardiace. Pentru tratamente stomatologice sau alte proceduri la nilul cavitatii bucale, nasului sau gatului, cu probabilitatea de a determina sangerari sau
traume semnificati, profilaxia este tintita asupra streptococilor viridans. Regimul recomandat de American Heart Association este amoxicilina 3 g oral cu o ora inaintea interntiei si 1,5 g la sase ore dupa doza initiala. La cei alergici la penicilina, recomandarea este de a folosi oral 800 mg eritromicina etilsuccinat ori 1 g de eritromicina stearat cu 2 h inaintea interntiei sau 300 mg clindamicina oral cu 1 h inainte, in fiecare caz urmand administrarea a inca jumatate de doza la 6 h dupa doza initiala. La pacientii cu risc crescut (de ex. cei cu proteze valvulare) un
regim alternativ, dar optional, mult mai strict, este reprezentat de ampicilina (2 g intramuscular sau intranos), plus gentamicina (1,5 mg/kg intramuscular sau intranos), ambele cu 30 de minute inainte de interntie, urmate de amoxicilina (1,5 g oral) la 6 ore mai tarziu, sau, la cei alergici la penicilina, vancomicina (1 g intranos) in decurs de 1 h, incepand cu 1 h inainte de interntie.
Pentru interntiile pe tractul genitourinar sau gastrointestinal susceptibile de a produce traume semnificati (de exemplu cistoscopie, chirurgie prostatica si chirurgie colonica sau a culei biliare), profilaxia trebuie indreptata impotriva enterococilor. Regimul recomandat este ampicilina plus gentamicina, urmate de amoxicilina, conform indicatiilor anterioare. La cei alergici la penicilina, se administreaza regimul cu vancomicina descris anterior, dar cu 1 h inaintea interntiei se adauga 1,5 mg/kg gentamicina, administrata intranos sau intramuscular. La pacientii cu risc redus poate fi folosita amoxicilina (3 g oral) cu 1 h inainte de interntie, urmata de 1,5 g 6 h mai tarziu. Endoscopia cu
fibre optice, chiar cu biopsie, are un risc atat de redus de endocardita, incat profilaxia este greu de justificat. Profilaxia se poate folosi doar la pacientii cu risc crescut, sau deloc.
Profilaxia pentru chirurgia cardiaca cu plasare de proteze intracardiace, "petece\" sau suturi, este directionata impotriva stafilococilor si consta de obicei din 2 g cefazolina intranos plus 1,5 mg/kg gentamicina intranos, incepand imediat preoperator, urmate de doze repetate la 8 si 16 ore. Totusi, datorita faptului ca tulpinile de spital de S. epidermidis si S. aureus pot fi rezistente la meticilina, inlocuirea vancomicinei cu cefazolina (15 mg/kg intranos in decurs de 1 h, incepand cu 1 h inaintea interntiei, 10 mg/kg dupa realizarea bypass-ului si apoi 7,5 mg/kg la fiecare 6 h, 3 doze), este justificata. Vancomicina poate fi de asemenea folosita la pacientii cu hipersensibilitate la peniciline si cefalosporine.
Pacientii cu grefe arteriale pentru bypass sau pacemakeri amplasati transnos nu necesita profilaxie pentru endocardita, de asemenea nici pacientii supusi cateterizarii cardiace.
