Scaderea temperaturii survine de regula dupa 3-7 zile de terapie antimicrobiana. Hemoculturile trebuie efectuate periodic in timpul tratamentului; in general se negativeaza dupa cateva zile de terapie. Atat scaderea temperaturii cat si bacteriemia sunt incetinite cand endocardita cu S. aureus este tratata cu
regimuri continand vancomicina. Lipsa de raspuns a febrei si bacteriemia pot fi asociate cu formarea de abcese miocardice sau metastatice (asociate in special cu S. aureus).
Cea mai comuna cauza de
febra persistenta sau recurenta din timpul terapiei, este o reactie la medicamente; mai putin frecvent, sunt raspunzatori embolii. Daca apare rash cutanat, terapia poate fi continuata si vor fi administrate antihistaminice sau chiar glucocorticoizi pentru a suprima reactia. Daca rashul este sever, terapia trebuie modificata.
Castigul in greutate si cresterea hemoglobinei pot sa nu fie evidentiate decat la cateva saptamani dupa ce terapia a fost terminata. Petesiile,
nodulii Osler si embolii pot surveni in timpul terapiei antimicrobiene eficiente sau intr-un interval de cateva saptamani dupa aceasta. Anevrismele micotice pot regresa sub terapie medicamentoasa sau se pot rupe cateva saptamani sau ani mai tarziu. Insuficienta cardiaca poate surveni in timpul sau dupa terapie si este principala cauza de deces.
Anticoagulantele nu trebuie utilizate in incercarea de a preveni embolizarea din vegetatii. Mai degraba ele trebuie folosite numai in caz de indicatii presante (cum ar fi prezenta anumitor proteze valvulare) datorita riscului crescut de hemoragie (in special intracraniana). Warfarina este preferata heparinei. Hemoculturile realizate la 2 si 4 saptamani dupa intreruperea terapiei detecteaza marea majoritate a recaderilor. Oricum, recaderile sunt aproape intotdeauna evidente clinic.
PROGNOSTIC
Factorii care predispun la un prognostic rezervat sunt (1) boala nestreptococica, (2) dezvoltarea insuficientei cardiace, (3) implicarea valvei aortice, (4) infectia pe o proteza valvulara, (5) varsta inaintata si (6)
abcesele inelului valvei sau a miocardului. Rata de vindecare in endocardite streptococice este injur de 90%. Esecurile terapiei nu sunt cauzate de infectia necontrolata ci de moartea prin
insuficienta cardiaca, embolism, ruptura de
anevrism micotic sau insuficienta renala. Rata de mortalitate pentru endocardita cu S. aureus la cei care nu sunt narcomani este de cel putin 40% si majoritatea deceselor sunt datorate infectiei puternice sau insuficientei cardiace. La persoanele dependente de droguri, cu infectie cu S. aureus a valvei tricuspide, rata de vindecare este de peste 90%. Rezultatele sunt reduse in endocardita determinata de fungi si bacili gram-negativi rezistenti la peniciline si cefalosporine. Vegetatiile mari (detectate de ecocardiografie) pot indica un prognostic mai rezervat decat cel din cazul detectarii unor vegetatii mici sau absenta acestora. Aproximati10% din pacienti vor avea alte episoade de endocardita, luni sau ani mai tarziu. Prognosticul endocarditei precoce a protezelor valvulare este mult mai rezervat decat in boala tardiva, cu rata mortalitatii de 40-80% aticu 20-40%.