mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Diagnosticul de laborator al bolilor infectioase
Index » Boli infectioase » Diagnosticul de laborator al bolilor infectioase
» Detectarea directa

Detectarea directa







Microscopia Campul mi-crobiologiei a fost mult largit prin dezvoltarea si folosirea microscopului. Examinarea probelor prin metode microscopice furnizeaza deseori informatii diagnostice rapide si utile. Tehnicile de colorare permit vizualizarea mult mai clara a microorganismelor.
Cea mai simpla metoda de evaluare microscopica este examinarea directa intre lama si lamela (frotiul umed) folosita pentru examinarea esantioanelor precum lichidul cefalorahidian (LCR) pentru prezenta Cryptococcus neoformans, cu cerneala de India ca fundal pe care se vizualizeaza hifele cu capsula mare. Frotiul umed cu iluminare in camp intunecat este de asemenea folosit pentru detectarea spirochetelor din leziunile genitale. Probele recoltate prin abraziunea tegumentelor si esantioanele de par pot fi examinate fie prin folosirea frontiului umed preparat cu KOH 10%, fie prin metoda cu calcofluor
alb si iluminare cu ultraviolete (UV) pentru a detecta elementele fungice, ca structuri fluorescente. Frotiurile umede colorate, de exemplu cu lactofenol cotton albastru pentru elemente fungice, sunt deseori folosite pentru identificarea morfologica. Aceste tehnici faciliteaza detectarea semnalului si diminueaza fundalul, facand mai usoara identificarea structurilor fungice.


Colorarea Coloratia Gram Fara colorare bacteriile sunt dificil de observat la marirea de 400-l.000 x necesara pentru detectarea lor. Desi coloratiile intr-o singura etapa sunt mai simple, coloratiile diferentiale sunt mai des utilizate. Coloratia Gram face diferentierea intre microorganismelor cu perete celular gros peptidoglicanic (gram-poziti) si cele a caror membrana externa poate fi dizolvata cu alcool sau acetona (gram-neg ati).
Coloratia Gram este in mod special utila pentru examinarea sputei, in scopul detectarii prezentei celulelor polimorfonucleare (PMN) si a bacteriilor. Probele de sputa cu 25 sau mai multe PMN si mai putin de 10 celule epiteliale per camp de putere joasa furnizeaza deseori informatii utile clinic. Oricum, probele de sputa cu mai mult de 10 celule epiteliale per camp de joasa putere si cu tipuri bacteriene multiple sugereaza contaminarea cu microflora orala. in ciuda dificultatilor de a distinge intre microflora normala si cea patogena, coloratia Gram se poate dodi utila pentru mostre din regiuni cu microflora proprie abundenta, daca este disponibil un marker biologic (semnal). Coloratia Gram a probelor obtinute prin tamponament vaginal este utila in detectarea celulelor epiteliale acoperite cu bacterii gram-poziti, interpretata ca un semn de vaginoza bacteriana. Similar, examinarea probelor de scaun pentru prezenta leucocitelor este utila ca metoda de screening inainte de testarea pentru toxina de Clostridium difficile sau a altor microorganisme enteropatogene.
Examinarea LCR si a lichidului articular, pleural sau peritoneal folosind coloratia Gram este utila pentru a determina daca sunt prezente bacterii si/sau PMN. Sensibilitatea permite detectarea unui numar >104 bacterii pe mililitru. Deseori se efectueaza centrifugare inainte de colorare pentru a concentra probele suspectate ca ar contine un numar mic de microorganisme. Apoi proba este examinata dupa colorare. Aceasta metoda deosebit de simpla este foarte utila in examinarea LCR pentru evidentierea bacteriilor si leucocitelor si in examinarea sputei pentru depistarea bacililor acid-alcoolo-rezistenti.
Coloratia pentru acid-alcoolo-rezistenti Coloratia pentru acid-alcoolo-rezistenti indentifica microorganismele capabile sa retina colorantul carbol-fuxina dupa spalarea cu un solnt acid/organic (specii deMycobacterium). Modificari ale acestei proceduri permit de asemenea diferentierea dintre Actinomyces siNocardia sau alte microorganisme slab acid-alcoolo-rezistente. Coloratia pentru germenii acid-alcoolo-rezistenti este folosita pentru sputa, aspirat gastric, mostre din tesuturi sau alte fluide cand suspectam existenta bacililor acid-alcoolo-rezistenti (BAAR, specii de Mycobacterium). Identificarea bacililor acid-alcoolo-rezistenti roz/rosii (BAAR) pe un fond albastru de contrast necesita un ochi antrenat, avand in dere ca pe un intreg frotiu pot fi identificati cativa BAAR chiar atunci cand semnalul este amplificat prin centrifugare. O alternativa este tehnica cu auramina-rodamina combinata cu tehnica coloratiei fluorescente.
Coloratia cufluorocrom Coloratiile cu fluorocrom, cum este acridin-oranj, sunt folosite pentru identificarea leucocitelor, hifelor si bacteriilor in fluidele organismului. Alte coloratii specializate, cum este coloratia Dappe, pot fi folosite pentru a detecta Mycoplasma in culturile celulare preparate in acest scop. Pentru organisme capsulare, flagelate si cu spori se folosesc coloratii pentru identificarea sau demonstrarea structurilor caracteristice.


Coloratiile imunofluorescente Imunofluorescenta directa (IFD) foloseste anticorpi cuplati cu un compus fluorescent, cum este fluoresceina, anticorpi directionati impotriva unei tinte antigenice specifice pentru a vizualiza microorganismele sau structurile subcelulare. Cand esantioanele sunt examinate in conditii adecvate, compusul fluorescent absoarbe lumina ultravioleta si o emite din nou pe o lungime de unda mai mare (spectrul vizibil) care poate fi detectata de ochiul uman. in tehnica imunofluorescentei indirecte (IFI), un anticorp nemarcat (tinta) se leaga de un antigen specific. Mostra este apoi colorata cu anticorpi policlonali marcati, indreptati impotriva anticorpilor-tinta. Deoarece fiecare anticorp-tinta nemarcat atasat de antigenul adecvat are multiple locusuri de atasare a celui de-al doilea anticorp, semnalul vizual poate fi intensificat (amplificat). Aceasta forma de colorare este numita indirecta deoarece foloseste un sistem de doi anticorpi pentru a genera semnalul de detectare al antigenelor. Atat metoda de fluorescenta directa cat si cea indirecta pot fi folosite pentru detectarea celulelor din culturi, care sunt infectate cu virusuri ca citome-galovirusul si virusul herpes simplex si a multor agenti bacterieni dificil de cultivat (de ex. Legionella pneumophila) direct din probele clinice.
Detectarea macroscopica a antigenilor Tehnica aglutinarii cu latex si tehnica imunoenzimatica (EIA) sunt metode rapide si ieftine de identificare a microorganismelor sau a toxinelor extracelulare si a agentilor virali, folosind antigeni proteici si polizaharidici. Astfel de tehnici pot fi executate direct pe esantioanele clinice sau dupa cresterea pe o placa cu agar sau in culturile celulare cu virusuri. Semnalul biologic in fiecare caz este antigenul ce trebuie detectat; aceste metode utilizeaza anticorpi monoclonali sau policlonali.
Tehnicile precum aglutinarea directa a celulelor bacteriene cu anticorpi specifici sunt simple dar relativ lipsite de sensibilitate, in timp ce procedurile de aglutinare cu latex si tehnicile imunoenzimatice sunt mult mai sensibile. Unii antigeni asociati celulelor, cum sunt polizaharidele capsulare, lipopolizaharidele si alti antigeni de suprafata pot fi detectati prin aglutinarea unei suspensii de celule bacteriene cand se adauga anticorpi, metoda utila pentru depistarea antigenilor somatici de Shigella si Salmonella. Sistemele precum EIA folosesc anticorpi monoclonali cuplati cu o enzima, iar antigenul este detectat prin aparitia unei culori atunci cind substratul fara culoare este conrtit intr-un produs colorat dupa ce s-a produs reactia antigen-anticorp. Deoarece cuplarea unei enzime cu anticorpul monoclonal poate amplifica un semnal biologic slab, sensibilitatea unei astfel de tehnici este deseori mare. In fiecare caz la baza detectarii sta legarea antigenului de anticorp, cu schimbarea sistemului de detectare pentru adaptarea la semnalul biologic. Majoritatea acestor tehnici furnizeaza informatii despre prezenta antigenului dar nu cuantifica cantitatea. De asemenea, EIA se dodeste utila pentru detectarea prezentei toxinelor bacteriene. De exemplu, aceasta metoda este usor de utilizat pentru detectarea toxinei C. difficile in fecale, deoarece prezenta doar a microorganismului nu sustine diagnosticul pentru boala produsa de toxine.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai