Terapia optima pentru bolile infectioase necesita cunostinte medicale vaste si o judecata clinica atenta. Infectiile care ameninta viata, cum ar fi meningita sau septicemia bacteriana, encefalitele
virale sau malaria, trebuie tratate imediat, deseori inainte de identificarea microorganismului etiologic. Agentii antimicrobieni trebuie alesi empiric astfel incat sa fie activi impotriva agentilor infectiosi potential compatibili cu scenariul clinic. O buna judecata clinica este necesara in luarea deciziilor de a opri terapia antimicrobiana in procesele autolimitate sau pana la silirea diagnosticului specific. Dictonulprimum non nocere trebuie aplicat si trebuie amintit ca toti agentii antimicrobieni poarta un risc (si un cost) pentru pacient. Poate fi intalnita toxicitatea directa, spre exemplu ototoxicitatea determinata de aminoglicozide, toxicitatea asupra maduvei osoase datorata zidovudinei si hepatotoxicitatea agentilor antituberculosi cum ar fi izoniazida si rifampicina. Reactiile alergice sunt comune si pot fi severe. Deoarece suprainfectia poate urma eradicarii florei normale si colonizarii cu microorganisme rezistente, un principiu invariabil este acela ca terapia bolilor infectioase trebuie directionata pe cat posibil impotriva unui spectru ingust de agenti infectiosi. Tratamentul specific impotriva agentului patogen trebuie sa aiba ca rezultat o perturbare cat mai mica a microflorei gazdei. Cu mici exceptii,
abcesele necesita pentru vindecare o interventie chirurgicala sau un drenaj percutan. Corpii straini, inclusiv dispozitivele medicale, in general trebuie indepartati pentru a elimina o infectie a dispozitivului sau a tesutului adiacent. Alte infectii, cum ar fi fasceita necrozanta, peritonita datorata perforarii unui organ, gangrena gazoasa si osteomielita cronica, necesita interventia chirurgicala ca principal mijloc de vindecare,
antibioticele avand doar un rol adjuvant.
Recent, rolul imunomodulatorilor in abordarea bolilor infectioase este studiat cu tot mai mare atentie. S-a aratat ca glucocorticoizii sunt benefici in tratarea meningitei cu H. influenzae la copil si in terapia pneumoniei cu P. carinii la pacientii cu SIDA. Folosirea lor in alte procese infectioase ramane mai putin clara si in unele cazuri (in malaria cerebrala si socul septic, de ex.) este dezavantajoasa. Alti agenti care moduleaza raspunsul imun includ: inhibitorii de prostag-landine, limfokinele specifice si inhibitorii TNF. S-a dovedit ca terapia cu
anticorpi specifici joaca un rol in tratarea si prevenirea multor boli. Se stie de mult ca imunoglobulinele specifice previn dezltarea simptomatica a rabiei si tetano-sului. Recent, imunoglobulina impotriva virusului citomegalic (VCM) a fost recunoscuta ca importanta nu numai in prevenirea transmisiei VCM in timpul transtului de organe, dar si in tratarea pneumoniei cu VCM a primitorilor unui transt de maduva osoasa. Sunt necesare multe incercari clinice bine ificate pentru a evalua fiecare din aceste modalitati noi de interventie.
PERSPECTIVA Simplitatea genetica a multor agenti infectiosi le permite sa sufere o elutie rapida si sa dezlte avantaje selective care au ca rezultat o variatie continua a manifestarilor clinice ale infectiei. De altfel, schimbarile de mediu si cele ale gazdei pot predispune noi populatii la infectii. O epidemie de
insuficienta respiratorie letala (mai tarziu identificata drept sindrom pulmonar cu hantavirus) aparuta in rezervatia Navajo din sud-vestul Statelor Unite in 1993, care a alarmat toata natiunea, exemplifica teama pe care noile boli o induc asupra psihicului uman. Potentialul agentilor infectiosi de a aparea in moduri necunoscute si neasteptate evidentiaza necesitatea ca medicii si oficialitatile din sanatatea publica sa fie bine informate, vigilente si cu mintea deschisa in abordarea bolilor considerate inexplicabile. Aparitia patogenilor rezistenti la antibiotice (de ex. enterococii care sunt rezistenti la toate antibioticele cunoscute si care dau infectii netraile) a dus la concluzia ca am intrat in "era postantibiotica\". A existat ideea ca bolile infectioase nu mai reprezinta o grija serioasa pentru sanatatea lumii, asa cum au fost in trecut. Progresul pe care 1-a facut stiinta, medicina si societatea in combaterea acestor maladii este impresionant si este o ironie faptul ca, pe masura ce avansam in intelegerea biologiei de baza a microbilor, bolile infectioase ridica noi probleme. Suntem amenintati de boli noi cum ar fi SIDA,
hepatita C si infectia cu virus Ebola si de reaparitia dusmanilor vechi precum tuberculoza, holera, ciuma si
infectiile cu S. pyrogenes. Veriilii cercetatori ai bolilor infectioase au fost poate cel mai putin surprinsi de aceste elutii. Cei care cunosc bine agentii patogeni sunt constienti de incredibila lor adapilitate si diversitate. Oricat de ingenioasa si plina de succes poate fi abordarea terapeutica, capacitatea noastra de a dezlta metode pentru a actiona impotriva agentilor infectiosi nu a egalat pana acum nenumaratele strategii folosite de marea de microbi care ne inconjoara. Numarul si rata reala la care ei se pot dezlta sunt infricosatoare. In plus, schimbarile mediului inconjurator, deplasarile rapide in orice parte a lumii, miscarile populatiei si chiar medicina- prin folosirea medicamentelor antibiotice si imunosupresive - cresc impactul bolilor infectioase. Cu toate ca se r dezlta noi vaccinuri, noi antibiotice si noi modalitati de tratare si prevenire a infectiilor si va fi imbunatatita comunicarea pe global, microbii patogeni r continua sa dezlte noi strategii proprii, oferindu-ne o procare continua si dinamica.
