CMpare a fi cel mai frecvent si important agent patogen viral care determina complicatii posttransplant de organe. CMinduce la primitorii de transplant de rinichi, inima, plaman si ficat o simptomatologie variata, ce consta in
febra si leucopenie, hepatita, pneumonie, esofagita, gastrita, colita si retinita. Perioada de risc maximal este intre 1 si 4 luni dupa transplant, dar retinita poate fi o complicatie care apare mai tarziu. Riscul aparitiei bolii este mai mare la cei care fac infectie primara decat dupa reactivare. in plus, cercetari la nivel molecular indica faptul ca primitorii seropozitivi de transplant sunt receptivi la reinfectie cu variante de CMde la donor diferite genotipal, care adesea determina manifestarea clinica a bolii. Desi frecventa, reactivarea infectiei este mai putin semnificativa clinic decat infectia primara. Manifestarea clinica a bolii depinde de mai multi factori ( elul 187-l), cum ar fi gradul de imunosupresie; pacientii carora li se administreaza o medicatie imunosupresiva, cum este globulina antitimocite, fac mai frecvent infectii severe decat cei carora li se administreaza alta medicatie, cum este ciclosporina A. Organul transplantat este deosebit de vulnerabil ca tinta pentru infectia cu CMV; astfel, exista tendinta ca transplantul de ficat sa fie urmat de o
hepatita CMsi transplantul de plaman, de pneumonita CMV.
Pneumonia CMapare la aproximativ 15-20% din primitorii de transplant de maduva osoasa, cu o rata a mortalitatii de 84-88%. Riscul este maxim intre a 5-a si a 13-a saptamana dupa transplant si au fost identificati mai multi factori de
risc. Acestia includ anumite tipuri de terapie imunosupresoare, boala acuta grefa-contra-gazda, varsta inaintata, viremia si seropozitivitatea anterioara transplantului.
CMa fost evidentiat ca un important agent patogen, prezent la pacientii cu SIDA ( modulul 308). Infectia cu CMeste aproape ubicuitara la pacientii cu SIDA si adesea determina retinita sau o forma diseminata a bolii, cauzatoare de deces. Sindromul clinic asociat cu CMapare predominant cand numarul de celule CD4 in sangele periferic scade sub 50-l00/^1. Imunosu-presia indusa de CMcontribuie probabil la amplificarea deficientei limfocitului T, initiata de un retrovirus etiologic.
Sindroamele clinice ale infectiei cu CMla gazda imuno-deprimata debuteaza frecvent cu febra prelungita, indispozitie, anorexie, astenie fizica, transpiratii nocturne si artralgii sau mialgii. in timpul acestor episoade acute se constata disfunctie hepatica, leucopenie, trombocitopenie si limfocitoza atipica. Aparitia tahipneei, hipoxiei si tusei productive semnaleaza implicarea respiratorie. Examenul
radiologie al plamanului pune in evidenta adesea infiltrate interstitiale sau reticulonodulare bilaterale, incepand de la periferia lobilor inferiori si care se extind central si spre lobii superiori; leziuni localizate segmentar, nodular sau alveolar au fost mai putin intalnite. Diagnosticul diferential se face cu
infectiile cu P. carinii, infectiile cu alti agenti patogeni virali, bacterieni, fungici, cu hemoragia pulmonara si cu leziuni secundare iradierii sau administrarii de medicamente citotoxice.
Afectarea gastrointestinala a CMpoate fi localizata sau extinsa si apare aproape exclusiv la gazdele imunodeprimate. Apar
ulceratii esofagiene, ale mucoasei gastrice, ale mucoasei
intestinului subtire sau ale colonului, care pot determina
hemoragii digestive sau perforatii. Infectia cu CMpoate determina exacerbarea unei colite ulcerative preexistente. Hepatita apare frecvent, mai ales dupa transplantul de ficat, si s-a descris aparitia unei colecistite acalculoase si a unei inflamatii suprarenale asociate CMV.
CMdetermina rar meningoencefalita la indivizii sanatosi. La pacientii cu SIDA s-au observat doua forme de encefalita MCUna este asemanatoare cu encefalita HIsi se prezinta ca o
dementa progresiva; cealalta este o ventriculoencefalita, caracterizata prin disfunctii de nervi cranieni, nistagmus, dezorientare, letargie si ventriculomegalie. La bolnavii imunodeprimati, CMpoate determina poliradiculopatie progresiva subacuta, care este adesea reversibila daca este recunoscuta si tratata prompt.
Retinita CMeste o cauza importanta de cecitate la bolnavii imunocompromisi, mai ales la cei cu SIDA. Leziunile initiale constau in aparitia de zone mici de necroza granulara pe retina, cu aspect opac-albicios, care se extind centrifug, fiind ulterior insotite de hemoragii, prinderea vaselor sanguine si edem retinian ( sa III-l). Retinopatia CMtrebuie diferentiata de retinopatii de alte etiologii, cum sunt toxoplasmoza, candidozele si infectia cu virusul
herpes simplex.
Infectiile fatale cu CMsunt adesea asociate cu viremie persistenta si insamantari in multiple organe. in suprainfectiile terminale bacteriene, fungice sau cu protozoare, sunt caracteristice infiltratele pulmonare progresive, pancitopenia, hi-peramilazemia si hipotensiunea. in preparatele necropsice, se pune frecvent in evidenta necroza extensiva a glandelor suprarenale cu incluziuni CMsi prezenta CMin multe alte organe.
