Herpesvirusul uman tip 6 (HHV) a fost izolat pentru prima oara in 1986 din leucocitele sangelui periferic a sase persoane cu afectiuni limfoproliferative variate. Desi initial s-a crezut ca este B-limfotrop si de aceea a fost numit virusul uman B-limfotrop, HH6 este in mod clar in primul rand T-limfotrop. Virusul are distributie universala, si acum sunt recunoscute doua variante distincte genetic (HH6A si HH6B).
Infectia cu HH6 se dezvolta frecvent in copilarie, pe masura ce
anticorpii materni dispar. Desi HH6A nu a fost inca asociat cu boala, HH6B poate determina exantem subitum (roseola infantum), o boala frecventa, caracterizata prin
febra si ulterior, rash. HH6B este, de asemenea, o cauza frecventa a convulsiilor febrile fara rash la sugari. La grupurile mai in varsta, HH6B a fost asociat cu sindromul mononucleozic, encefalita focala si (la gazdele imunocompromise) pneumonita si boala diseminata. Mai mult de 80% din pacientii adulti sunt seropozitivi pentru HH6. Virusul poate fi transmis prin saliva si, posibil, si prin secretiile genitale. Nu exista un tratament silit sau un vaccin.
HH7 a fost izolat in 1990 din limfocitele T din sangele periferic al unui barbat in varsta de 26 de ani. Alte izolate au fost apoi obtinute. Se pare ca virusul este frecvent dobandit in timpul copilariei si este prezent frecvent in saliva adultilor sanatosi. Nu a fost inca definitivata o boala asociata cu HH7, desi unele cazuri de exantem subitum au fost asociate cu infectia cu HH7.
Secvente unice de ADN
herpes virus-like au fost raportate in perioada 1994-l995 in tesuturile obtinute din sarcomul Kaposi si din limfomul cu baza cavitara ce apar la pacientii cu SIDA. Aceste secvente sunt partial omoloage cu ADN-ul virusului Epstein-Barr si a herpesvirusului saimiri a veveritei jucause. Cand subiectul este supus unor analize diferite mai mult de 90% din probele tisulare de sarcom Kaposi au continut aceste secvente, in timp ce probele de control adecvate nu. Aceleasi secvente de ADN herpesviru
s-like au fost raportate in tesuturile sarcomului Kaposi de la pacientii fara SIDA, intr-un subgrup de limfoame cu baza cavitara cu celule B in SIDA, in anumite
tumori cerebrale si in unele leziuni cutanate proliferative ale primitorilor de transt de organe. Aproximativ 15% din probele tisulare din sarcoame non-Kaposi de la pacientii cu SIDA contin aceste secvente, care sunt de asemenea gasite atat in sperma pacientilor cu SIDA, cat si a acelora fara SIDA. Datorita unicitatii acestor secvente, unii autori au tentat numirea virusului de la care provin cu numele HH8. Rolul in sarcomul Kaposi si alte boli ramane sa fie silit. Izolarea recenta a HH8 in culturi de celule ar trebui sa ajute la silirea rolului in boli, facand disponibile tehnici diagnostice mai eficiente.
