Microorganismele Acinetobacter sunt saprofiti ubicuitari in apa si sol, care, impreuna cu genurile Moraxella, Neisseria si Kingella, apartin familiei Neisseriaceae. Cei doi patogeni bine definiti sunt Acinetobacter calcoaceticus var. Iwoffii, denumit anterior Mima polymorpha si Acinetobacter calcoaceticus var. anitratus, denumit anterior Herellea vaginicola. Asemanator altor membri ai familiei, acestia au aparenta unor diplococi gram-negativi cand cresc pe agar, dar difera de acestia prin reactiile tipice oxidazo-negati, prin necesitatile simple pentru crestere si aspectul bacilar cand cresc in mediu cu bulion. Spre deosebire de alte Enterobacteriaceae, dau reactie nitrat negativa.
Infectiile cauzate de Acinetobacter sunt similare sub multe aspecte cu cele determinate de Enterobacteriaceae, in special
infectiile nosocomiale si cele dobandite in colectivitate ale tractului urinar, meningelui, tractului respirator inferior si bacteriemia. Tulpinile de. Acinetobacter pot determina endo-cardita acuta si subacuta. Avand o virulenta innascuta mica, dar o prevalenta crescuta la nilul pielii indivizilor sanatosi, aceste bacterii sunt oportuniste si demonstreaza o predilectie pentru invazia in torentul circulator la persoanele cu catetere intranoase, plagi chirurgicale sau arsuri. Ocazional, un episod de bacteriemie poate fi fulminant si sugestiv pentru menin-gococemie, cu
febra crescuta, soc si petesii. Multe bacteriemii sunt polimicrobiene.
Ca urmare a prezentei ubicuitare a acestor microorganisme, boala cauzata de Acinetobacter trebuie deosebita de simpla colonizare. Infectiile adevarate pot fi greu de tratat, deoarece apar frecnt la pacienti debilitati si pentru ca aceste bacterii sunt deseori rezistente la
antibioticele standard. Pana la obtinerea rezultatelor testelor de sensibilitate, infectia trebuie tratata cu o combinatie intre un agent |3-lactamic cu spectru larg si un aminoglicozid, orice corp strain trebuie indepartat, iar tesutul necrotic, daca este prezent, trebuie debridat.