Multe rusuri ARN si ADN prezinta, de asemenea, gene de codare a proteinelor care nu sunt in mod direct implicate in replicarea sau impachetarea acidului nucleic ral, in asamblarea rionului sau in reglarea transcriptiei genelor rale implicate in aceste procese. Multe din aceste gene au oferit perspective importante in biologia celulara normala si pot juca un rol in timpul infectiei rale la oameni. Majoritatea acestor proteine se impart in patru clase: (1) proteine care altereaza, direct sau indirect, cresterea celulara; (2) proteine care inhiba sinteza ADN-ului, ARN-ului sau proteinelor celulare, astfel incat ARNm ral sa poata fi transcris sau translat eficient; (3) proteine care promoveaza supraetuirea celulara sau inhiba apoptoza, astfel incat progenii rali se pot matura si pot migra din celulele infectate si (4) iroteine care scad reglarea raspunsurilor inflamatorii sau imune ale gazdei, astfel incat infectia rala se poate desfasura la pacientul infectat. Pe masura ce procesele de baza ale replicarii rale au fost mai bine intelese, rusologia contemporana s-a concentrat intr-o mare masura pe aceste probleme mult mai sofisticate ale biologiei celulare si ale microorganismului.
DOMENIUL GAZDEI
Tipurile de celule in care un rus se poate replica definesc domeniul gazdei pentru acel rus. in cea mai mare parte, limitele domeniului gazdei pentru un rus sunt definite prin proteinele specifice ale suprafetei celulare, necesare pentru adsorbtia si penetrarea sa. O alta baza frecventa a limitarii domeniului gazdei implica transcriptia. Virasurile ADN nu depind doar de ARN polimeraza II celulara si de componentii de baza ai complexului de transcriptie celular, ci si de componentele activate si de factorii de transcriptie accesori, ambele fiind diferite in randul diferitelor tesuturi, in randul celulelor in variate faze ale ciclului celular (in randul celulelor in repaus, in faza Go, sau in actitate).
Conceptul de domeniu al gazdei necesita sa fie modificat in cazul papovarusurilor si al herpesrusurilor. Unele tipuri de celule pot fi permisive pentru infectia cu aceste rusuri si nepermisive sau partial permisive pentru replicarea lor. Un papovarus sau herpesrus poate persista in stare latenta intr-o celula care nu este permisiva pentru replicarea sa. Papilomarusurile umane infecteaza celulele membranei bazale a pielii, dar se replica doar cand celulele se diferentiaza mai departe in keratinocite. Virusul
herpes simplex (HS V) infecteaza celulele radacinii posterioare ganglionare, dar nu se poate replica in aceste celule pana cand ele nu sunt stimulate prin febra, injurie cutanata sau trauma psihica, fiecare din acestea initiind, intr-un anumit mod, transcriptia genelor rale timpurii in neuronii anterior infectati latent. EBV, un alt herpesrus, este latent in limfocitele B in care, initial, exprima proteine care determina proliferarea celulelor infectate latent. Acest rus exprima, de asemenea, o proteina care prene activarea limfocitelor si replicarea rala ca raspuns la semnalul evenimentelor de traducere, mediat de familia de kinaze src. Aceasta blocada trebuie innsa atunci cand limfocitele circula in apropiere de epiteliul orofaringian, astfel incat aceste celule sa poata deveni permisive pentru replicarea rala si rusul sa poata fi eliberat in saliva pentru a-si completa ciclul de ata la oameni.
EFECTELE CITOPATICE VIRALE SI INHIBITIA APOPTOZEI
Replicarea majoritatii rusurilor are efecte adverse asupra celulei infectate, inhiband sinteza celulara de ADN, ARN si proteine. Acest efect inhibitor iti are originea, probabil, in necesitatea rusurilor de a preveni sau limita inductia de
interferon si de a se replica rapid si eficient, castigand astfel un avantaj inainte ca raspunsul imun eficient al gazdei sa fie prezent. Cel mai frecvent, rusurile inhiba, in mod caracteristic, sinteza proteinelor gazdei prin atacarea unui component al complexului de initiere a translatiei - frecvent un component care nu este necesar pentru translatia eficienta a ARN-ului ral. Proteaza 2A a rusului polio, de exemplu, cliveaza un component celular al complexului care, in mod obisnuit, faciliteaza translatia ARNm celular prin interactiunea cu structura capatului 5\'. ARN-ul poliorusului este translat eficient fara capatul 5\', deoarece prezinta o secventa de intrare ribozomala interna. Virusul gripal inhiba procesarea ARNm prin detasarea structurilor capatului 5\' din ARN-ul celular nativ pe care le foloseste ca primeri in sinteza ARNm ral. HSV prezinta o proteina de tegument rionica, care inhiba translatia ARNm celular.
Un efect frecvent al inhibitiei sintezei macromoleculare celulare este inducerea apoptozei. in timp ce acest eveniment poate fi important pentru eliberarea rionilor (in special in cazul rusurilor fara anvelopa), rusurile au dobandit, de asemenea, gene sau parti de gene care le permit prevenirea apoptozei celulei infectate. Unele adenorusuri si unele herpesrusuri codifica analogi ai proteinei celulare Bel2, care inhiba apoptoza in limfocite. in plus, unele papii omarusuri si adenorusuri prezinta proteine care contracareaza actiunea lui p53 in inducerea stoparii ciclului celular si apoptozei in celulele infectate ral.
