Majoritatea terapiilor curente ale bolilor autoimune si inflamatorii implica folosirea agentilor imuno-modulatori sau imunosupresori nespecifici cum ar fi glucocorticoizii sau medicamentele citotoxice. Scopul dezvoltarii noilor tratamente pentru bolile mediate imun este sa conceapa cai de intrerupere specifica a raspunsurilor imune patologice, lasand intacte raspunsurile imune nepatologice. Caile noi de intrerupere a raspunsurilor imune patologice care sunt in cercetare includ folosirea anticorpilor monoclonali contra limfocitelor T ca agenti terapeutici, folosirea (ca agenti antiinflamatori) a citokinelor antiinflamatorii, a citokinelor cuplate cu
toxine sau a inhibitorilor specifici ai citokinelor, inducerea unei stari de anergie prin administrarea de autoantigen in forme tolerabile si folosirea moleculelor de adeziune solubile pentru intreruperea reactiei inflamatorii asociata cu reglarea expresiei moleculelor de adeziune. Pentru unele modele de boli autoimune organ-spe-cifice la animale, s-a descoperit ca tipurile de TCR ale celulelor T patogenice sunt oligoclonale sau monoclonale, crescand astfel sperantele ca terapia anti TCR (peptide TCR ce pot induce
anticorpi anti-TCR sau celule T reglatoare anti TCR) ar fi posibila. Totusi pana acum, celulele T patologice raman dificil de definit in patologia umana autoimuna si terapia specifica directionata spre TCR al bolilor autoimune, mediate de celulele T, ramane numai o posibilitate teoretica.
Terapia pe baze imune este folosita cu succes variabil pentru amplificarea mecanismelor de aparare ca si a raspunsurilor imune specifice si nespecifice, intr-o serie de boli cu defecte ale apararii si cu deficiente imune ( modulele 62, 307, 308). Este de evidentiat folosirea cu succes a IFNyin tratamentul deficientelor celulelor fagocitare in boala granulomatoasa cronica ( modulul 62). Perfuziile intermitente cu IL-2 la indivizii infectati cu HIin stadiile initiale sau intermediare ale bolii, au dus la cresteri substantiale si indelungate ale celulelor T CD4+. Totusi, beneficiul pe termen lung al acestei modalitati terapeutice ramane sa fie apreciat.
