Aprecierea clinica a imunitatii necesita instigatii ale celor patru componente majore ale sistemului imun care participa la apararea gazdei si la patogeneza bolilor autoimune: (1)
imunitatea umorala (celule B), (2) imunitatea mediata celular (celule T, monocite), (3) celulele fagocitare ale sistemului reticuloendotelial (macrofage), ca si leucocitele polimor-fonucleare si (4) complementul. Situatiile clinice care necesita o evaluare a imunitatii includ
infectiile cronice, infectiile recurente, agentii infectiosi neobisnuiti si anumite sindroame autoimune. Tipul sindromului clinic evaluat poate oferi informatii privitoare la defectele imune posibile ( modulul 307). Anomaliile imunitatii celulare se asociaza in general cu infectiile virale, micobacteriene si fungice. Un exemplu extrem al deficitului imunitatii celulare este SIDA ( modulul308). Deficitele in
anticorpi se complica cu infectii bacteriene recurente, deseori cu microorganisme c&Streptococus pneumoniae sau Haemophilus influenzae ( modulul 307). Tulburari ale functiei fagocitare se manifesta frecnt prin infectii recurente tegumentare deseori cu S. aureus ( modulul 62). in fine, deficite ale fractiilor initiale sau terminale ale complementului sunt asociate cu fenomene autoimune si infectii recurente cuNeisseria (elul 305-l0). -^Pentru alte discutii asupra testelor initiale utile in cercetarea functiei imune modulul 307.
