Timpul mediu intre infectia HIV primara si dezvoltarea SIDA este de aproximativ 10 ani. Definitia supravietuitorilor de lunga durata si a pacientilor la care boala nu progreseaza timp indelungat continua sa se modifice pe masura ce sunt colectate mai multe date din studiile prospective de cohorta. Un studiu a estimat ca aproximativ 13% din barbatii homosexuali/bisexuali, care au fost infectati la o rsta tanara, pot sa nu prezinte semne clinice de SIDA pentru mai mult de 20 de ani. In mod curent, indivizii sunt considerati supravietuitori de lunga durata daca raman in viata 10-l5 ani dupa infectia initiala. La majoritatea acestor indivizi boala a progresat astfel incat ei prezinta imunodeficienta semnificati si multi au prezentat boli oportuniste. Unii dintre acesti indivizi au nivele de celule T CD4+ scazute pana la 200/^1 sau chiar mai putin, dar care au ramas sile la acest prag pentru mai multi ani. Mecanismul acestei silizari nu este intru totul clarificat, dar ar putea fi legat de efectele benefice ale terapiei antiretrovirale si ale profilaxiei impotri infectiilor oportuniste. In plus, un numar de caracteristici determinante ale virusului sau/si ale gazdei contribuie cel mai probabil la supravietuirea de lunga durata a acestor indivizi. La unii indivizi virusul fie a fost initial mai putin agresiv, fie a suferit mutatii catre o astfel de forma. Aspectele cantitative si calitative ale raspunsului imun HlV-specific, ca si cele ale factorilor genetici necunoscuti pot contribui, de asemenea, la supravietuirea de lunga durata a acestor indivizi.
Mai putin de 5% dintre indivizii infectati HIV sunt caracterizati ca pacienti nonprogresivi pe o perioada indelungata. In timp ce pacientii din aceasta categorie sunt si suprevietuitori de lunga durata, reversul nu este labil. Desi au fost propuse seturi diferite de criterii empirice pentru a defini nonprogresivii de lunga durata, acestia au o caracteristica dominanta comuna. Indivizii care au fost infectati HIV pe o perioada indelungata (aproximativ de 10 ani sau mai mult), cei la care nivelul celulelor T CD4+ este in limite normale si a ramas sil de-a lungul anilor si cei ce nu au primit terapie antiretro virala sunt considerati a fi nonprogresivi de lunga durata. Acesti pacienti sunt caracterizati printr-o extindere virala limitata (un numar mic de celule infectate HIV), nivelurile scazute ale viremiei plasmatice, functie imuna, in general, normala, corespunzator parametrilor uzual masurati (teste dermatologice, raspunsul limfocitelor in vitro la riate antigene si mitogene) si o arhitectura a tesutului limfatic aparent normala, asa cum apare la
biopsia nodulului limfatic. In general, nonprogresivii de lunga durata prezinta un raspuns imun specific anti-HIV robust, atat umoral (anticorpi neutralizanti), cat si mediat celular (celule CTLs HlV-specifice). Desi existenta la un nivel scazut la acesti pacienti, multi dintre ei prezinta viremie persistenta la testarile PCR cele mai sensibile. Nu au fost detectate anomalii calitative ale virusului la majoritatea acestor pacienti. Cu toate acestea, un subset redus de pacienti prezinta virus defectiv; la unul din cinci nonprogresivi de lunga durata virusul a avut un defect la nivelul genei nef. in alt studiu, un donator de sange din Australia, ce era infectat HIV si un grup de 6 indivizi, ce fusesera infectati prin sange si produse derite primite de la acesta, nu au prezentat boala asociata infectiei HIV si au un nivel al celulelor T CD4+ normal si sil, la 10 pana la 14 ani dupa infectare. Analiza secventiala a virusului izolat de la acest donator si de la primitori a evidentiat deletii similare la nivelul genei Ģe/precum si la nivelul zonei de suprapunere a genei nef, cu regiunea U3 din cadrul portiunii LTR HIV ( ura 308-4). Ramane neclar rolul factorilor atribuibili gazdei in nonprogresia de lunga durata. Nu exista un determinant genetic consistent si evident pentru nonprogresie. Cu toate acestea cate studii recente indica faptul ca frecventa unui defect la nivelul genei CCR-5 ( mai jos), la indivizii heterozigoti, care este un receptor pentru tulpinile de HIV-l cu tropism macrofagic ( mai sus), poate fi crescuta in cazul nonprogresorilor de lunga durata, sugerand ca prezenta heterozigota a acestui defect genic poate conferi un anumit grad de protectie. Desi nonprogresivii de lunga durata au un raspuns imun HlV-specific robust, ca si celule T CD8+ supresoare competente ale replicarii HIV, nu este clar care dintre acesti factori este direct responsabil pentru nonprogresie. O proportie substantiala de indivizi infectati HIV prezinta nu raspuns imun abil, aparut devreme in cursul infectiei lor, dar prezinta totusi progresia bolii. Nonprogresorii de lunga durata reprezinta cel mai probabil un grup heterogen. Lipsa progresiei bolii poate fi explicata, la unii, printr-un defect al virusului, la altii, printr-un numar riat de factori legati de gazda, incluzand factori genetici cunoscuti si necunoscuti, iar la altii, printr-o combinatie a celor doua.
