mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
Index » Boli ale sistemului imun » Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
» Neuropatogeneza

Neuropatogeneza







Indivizii infectati HIV pot prezenta o varietate de anomalii neurologice datorate fie infectiilor oportuniste sau neoplasmelor ( mai jos), fie efectelor directe ale HIV sau ale produselor sale. in ceea ce priveste ultimele, HIV a fost identificat in encefalul si lichidul cefalorahidian al indivizilor infectati ce prezentau sau nu anomalii neuropsihiatrice. Principalele tipuri celulare infectate la nivelul encefalului, in vivo, sunt cele apartinand liniei monocitomacrofagice, inclusiv monocitele migrate aici din sangele periferic, cat si celulele microgliale rezidente. Intrarea HIV in creier poate fi pusa, cel putin in parte, pe seama abilitatii macrofagelor infectate viral si activate imun de a induce molecule de adeziune la endoteliul creierului, cum ar fi E-selectina si molecula-l de adeziune la celulele vasculare (VCAM-l). Alte studii au demonstrat ca proteina virala gpl20 creste expresia moleculei-l de adeziune intercelulara (ICAM-l) la nivelul celulelor gliale, acest efect putand facilita intrarea celulelor infectate HIV in SNC si poate promova formarea de sincitii. Virusurile izolate din creier sunt preferential cu tropism monocitar opus celor cu tropism T-celular ( mai sus). in plus, secvente distincte din anvelopa HIV sunt asociate cu expresia clinica a complexului de dementa SIDA ( mai jos). Desi au existat rapoarte asupra unei infectari rare cu HIV a astrocitelor si celulelor neuronale, nu exista probe convingatoare care sa sustina faptul ca celulele creierului, altele decat cele din linia monocitomacrofagica, pot fi, in vivo, infectate. A fost demonstrat ca galactozilceramida poate fi un component esential al receptorului HIgpl20 pe celulele nervoase, iar anticorpii impotriva galactozilceramidei inhiba, in vitro, intrarea HIV in liniile celulare nervoase.


Indivizii infectati HIV pot prezenta leziuni ale substantei albe, ca si pierderi neuronale. Data fiind absenta relativa a dolor privind infectarea cu HIV a neuronilor (in vivo sau in vitro), este improbabil ca infectarea directa a acestor celule sa fie responsabila pentru pierderile lor. Mai mult, se crede ca efectele mediate de HIV pe tesutul cerebral apar printr-o combinare de actiuni directe (fie toxice, fie inhibitorii functionale ale gpl20 pe celulele nervoase) si cele ale unor variate neurotoxine eliberate din monocitele infiltrate, celulele microgliale rezidente si astrocite. Neurotoxinele pot fi eliberate din monocite ca o consecinta a infectiei si/sau activarii imune. S-a observat ca factorii neurotoxici derivati din monocite distrug neuronii prin intermediul receptorului W-metil-D-aspartat (NMDA). in plus, glicoproteina gpl20 a HIV, eliberata de monocitele infectate viral, poate cauza neurotoxicitate prin antagonizarea functiei peptidului vasoactiv intestinal (VIP), prin cresterea nivelului calciului intracelular si prin scaderea factorului de crestere neuronala la nivelul cortexului cerebral. O varietate de citokine derivate din monocite pot contribui direct sau indirect la efectele neurotoxice ale infectiei HIV; acestea includ TNFa, IL-l, IL-6, TGF|3, yinterferon, factorul de activare plachetara si endotelina. In plus, infectia sau activarea celulelor liniei monocitare poate duce la cresterea productiei de eicosanoizi, oxid nitric si acid chinolonic, ce pot contribui la neurotoxicitate. Astrocitele pot juca diverse roluri in neuropa-togeneza HIV La nivelul creierului indivizilor infectati HIV a fost evidentiata glioza reactiva sau astrocitoza; s-a demonstrat ca IL-6 si TNFa induc proliferare astrocitara. in plus, IL-6 derivata din astrocit poate induce expresia HIV la nivelul celulelor infectate in vitro. Mai mult, s-a sugerat ca astrocitele pot diminua productia de neurotoxine macrofagice. Posibilitatea ca HIV sau produsele sale sa fie implicate in neuropatogeneza este sustinuta prin observatia ca anomaliile neuropsihiatrice pot suferi imbunatatiri rapide si importante la initierea terapiei antiretrovirale, in special la copin infectati HIV
PATOGENEZA SARCOMULUI KAPOSI Sarcomul Kaposi este o boala oportunista la indivizii infectati HIV Spre deosebire de infectiile oportuniste, aparitia sa nu este strict legata de nivelul deprimarii celulelor T CD4+ ( mai jos). Sarcomul Kaposi nu rezulta dintr-o transformare neoplazica a celulelor, in sensul clasic, deci nu este cu adevarat un sarcom. El este manifestarea unei proliferari excesive a celulelor fusiforme, despre care se crede ca au o origine vasculara, avand caracteristici comune cu celulele endoteliale si ale muschiului neted. Initierea si/sau proarea sarcomului Kaposi este mediata, cel putin in parte, de citokine. Un numar de factori, incluzand TNFa, IL-lJ3, IL-6, GM-CSF, factorul bazai de crestere a fibroblastilor si oncostatina M, fuctionand intr-o maniera autocrina si paracrina, sustin cresterea si chemotaxia celulelor fusiforme de la nivelul sarcomului Kaposi. in plus, s-a demonstrat ca proteina Tat a HI1 actioneaza sinergie cu factorul bazai de crestere a fibroblastilor in inducerea, la soareci, a leziunilor asemanatoare cu sarcomul Kaposi. S-a demonstrat ca glucocorticoizii au un efect stimulator, iar gonadotropina umana corionica un efect inhibitor pe celulele fusiforme ale sarcomului Kaposi, sugerand ca modularea balantei factorilor autocrini poate avea potential terapeutic in sarcomul Kaposi.


Identificarea sarcomului Kaposi la barbatii homosexuali seronegativi aflati la un risc inalt pentru infectia HIV, ca si disproportia cu care acesta apare la barbatii homosexuali infectati HIV ativ cu alte grupuri infectate HIV a sugerat ca aceasta boala este cauzata de un agent transmis sexual, altul decat HIV in 1994, un procedeu molecular numit "Analiza diferentiala urativa\" a identificat o secventa unica herpesvirala la mai mult de 90% din tesuturile de sarcom Kaposi obtinute de la indivizii infectati HIV Secventele aratau similaritati cu virusul Epstein-Barr si virusul herpetic ce afecteaza maimuta veverita. Virusul este denumit herpesvirusul asociat sarcomului Kaposi sau herpesvirusul uman (HHV)-8. Analiza PCR a indicat ca aceste secvente identice erau prezente nu numai la nivelul sarcomului Kaposi asociat HIV, ci si la nivelul sarcomului Kaposi clasic, precum si la sarcomul Kaposi aparut la barbatii homosexuali Hlnegativi. in plus, secventele au fost identificate in limfoamele cu celula B ale organelor interne asociate SIDA. HH8 a fost identificat in sange la mai mult de 50% din cei cu sarcom Kaposi al pielii. in plus, se crede ca detectarea HH8 in sange este puternic predictiva pentru dezvoltarea tarzie a sarcomului Kaposi. in 1996, cultivarea cu succes a HH8 a facut posibila performanta studiilor seroepidemiologice
care au indicat ferm ca acest virus are un rol etiologic specific in sarcomul Kaposi. Este probabil ca aceasta boala sa fie expresia ultima a combinarii sinergice intre activarea imuna, secretia citokinica si virusul HH8.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor