Infectiile oportuniste sunt complicatii tardive ale infectiei HIV, cel mai adesea aparand la pacientii cu mai putin de 200 limfocite T CD4+/[il. Desi sunt caracteristic determinate de organisme oportuniste precum Pneumocystis carinii, VCM, Mycobacterium avium si alte organisme care nu determina obisnuit boala in absenta unu sistem imun compromis, ele sunt, de asemenea, produse si de bacterii comune simicobacterii. Infectiile oportuniste sunt cauza principala de morbiditate si mortalitate la infectatii HIV Cam 80% din pacientii cu SIDA mor ca rezultat direct al unei infectii - alta decat HIV, in principal cu infectii datorate oportunistilor. Spectrul clinic al bolilor determinate de
infectiile oportuniste este in continua schimbare, pe masura ce pacientii traiesc mai mult si pentru ca s-au dezvoltat tratamente si profilaxii noi si mai bune.
INFECTII CU PROTOZOARE
Infectia cu Pneumocystis carinii ( modulul 211) P. carinii este una din cele mai obisnuite cauze de infectie la pacientii cu infectie HIV; totusi, odata cu dezvoltarea unor scheme profilactice eficiente, incidenta acesteia si contributia sa la morbiditate si mortalitate au scazut. Pneumonia cu Pneumocystis carinii (PCP) este boala definitorie SIDA, initiala la aproximativ 20% dintre pacienti; aproximativ 50% dintre pacientii cu infectie HIV prezinta cel putin o data in cursul evolutiei bolii lor, un episod de PCP. Ca rezultat al cresterii vigilentei, imbunatatirii metodelor de diagnostic si a unui tratament mai bun, probabilitatea decesului printr-un singur episod de PCP a scazut de la 50 la 2%. Ca rezultat al epidemiei de SIDA, PCP a devenit o cauza din ce in ce mai frecventa de
pneumonie in comunitate. Desi modul de transmitere e neclar, infectiile cu PCP reprezinta probabil reactivarea unei infectii latente sau incapacitatea mecanismelor de aparare ale gazdei de
a supresa un microorganism ubicuitar. Fara doar si poate, in mediul spitalicesc, ca urmare a extinderii de la persoana la persoana a infectiei, s-a sugerat ca e prudent a nu se plasa un pacient cu risc de PCP (de exemplu: cu sub 200 limfocite T CD4+/|il) in aceeasi camera cu cineva suferind de un episod acut de PCP. Datele sunt insuficiente pentru a face din aceasta recomandare un standard al practicii medicale. Riscul infectios cu P. Carinii creste cu scaderea limfocitelor T CD4+/|il. in aceasta lumina, la pacientii infectati HIV, PCP se observa cel mai obisnuit la cei cu valori sub 200 limfocite T CD4+/[il si la cei ce au mai suferit un episod de PCP. in absenta profilaxiei PCP, dupa un prim episod, 31 % dintre indivizii infectati HIV vor face un al doilea episod dupa 6 luni, 66% la 12 luni. Pentru cei cu peste 200 limfocite T CD4+/[il rata de aparitie este de 0,5%, peste 6 luni. in contrast, pentru pacientii cu mai putin de 200 celule T CD4+/|il rata de atac este de 8% la 6 luni si 18% la 12 luni. Din acest motiv se recomanda ca toti pacientii cu infectie HIV care au mai at un episod PCP sau care au limfocitele T CD4+
