Virusul JC, un papovarus uman care este agentul etiologic al leucoencefalitei multifocale progresive (LMP), este un important agent oportunist la cei cu SIDA ( modulul 379). In timp ce aproximativ 70% din populatia adulta generala are
anticorpi impotriva rusului JC, semnificand infectia anterioara, sub 10% dintre adultii sanatosi au semne de continuare a replicarii rale. In contrast, aproape 33% din cei infectati HIV au semne de replicare activa a rusului JC. LMP, singura manifestare clinica a infectiei cu rus JC, se observa la 4% din cei infectati HIV si este o manifestare tardiva a SIDA. LMP este o afectiune demielinizanta care debuteaza ca focare mici, eventual confluente, in substanta alba subcorticala. Emisferele cerebrale, cerebelul si trunchiul cerebral pot fi si ele implicate. Histologic se observa nuclei oligodendritici umflati, cu incluziuni date de proteinele de nucleocap
sida ale rusului JC. Moartea oligodendrocitelor duce la demielinizare, fara inflamatie. Pacientii au o evolutie clinica prelungita, adesea dezvolta deficite neurologice multifocale, fara schimbari in statusul mental. Pacientii cu LMP pot prezenta ataxie, hemipareza, modificari de camp zual, afazie si
tulburari senzoriale. Diagnosticul se pune frecvent pe baza RMN, care arata multiple leziuni de substanta alba la imaginile cu timpul 2 de relaxare prelungit. loul clinic este adesea mult mai impresionant decat rezultatele RMN. Decesul surne in general intre 3-6 luni de la debutul simptomelor. Administrarea de citozina-arabinozid intratecal duce la ameliorare, in unele cazuri; totusi inca nu este disponibila o terapie eficienta.
Infectiile cu rusul papiloma uman Do ale infectiei cupapilomarus uman sunt aproape de doua ori mai frecvente la indizii infectati HIV (81 % din ei) decat la populatia generala. Asocierea acestui rus cu displazia epidermala sugereaza ca atat carcinoamele anale, cat si cele cercale vor aparea cu frecventa crescuta la populatia infectata HIV, iar supraetuirea este prelungita prin folosirea unor mai bune scheme anti-retrorale ( mai jos).
Infectile cu rusurile hepatitice Peste 95% din pacientii infectati HIV au semne de infectie cu rusul hepatitei B; coinfectia cu rusurile C si D este de asemenea obisnuita. Infectia HIV are numeroase efecte asupra infectiei cu rusurile hepatitice, fiind asociata cu o crestere de circa 3 ori a dezvoltarii antigenemiei de suprafata persistente pentru
v/hepatite-acute-virale/hepatita-d.php" title="Hepatita d" class="alin2">hepatita B. Totusi pacientii cu infectie hepatitica B, in prezenta infectiei HIV, manifesta reducerea semnelor de inflamatie hepatica, probabil datorita efectelor HIV asupra sistemului imun. Virusul hepatitic D este un rus ARN defectiv care necesita infectie concomitenta cu rusul B pentru a se putea replica si de aceea infectia apare numai insotita de cea cu rus B. Infectia cu rus hepatitic D este mai frecventa la pacientii cu infectie HIV, se asociaza cu niveluri mai ridicate de replicare a rusului B si pare a se asocia cu boala hepatica cu evolutie ceva mai severa, edentiata prin niveluri mai ridicate ale transaminazelor hepatice. Pacientii infectati HIV au un raspuns mai slab la tratamentul hepatitei B cu alNF decat cei HlV-negati.
