inainte ca HIV-l sa fie identificat drept agent cauzal al SIDA, diagnosticul acestei boli se facea numai pe criterii clinice. Silirea HIV ca agent cauzal al SIDA si al sindroamelor colaterale, realizata in 1984, a fost urmata de o dezvoltare rapida a unor teste de screening sensibile pentru infectia HIV si, din martie 1985, donatorii de sange din SUA sunt supusi de rutina screeningului pentru
anticorpii de grup sanguin" class="alin2">anticorpi anti-HIV. in iunie 1996 bancile de sange din SUA au adaugat reactia de capturare a antigenului p24, pentru a ajuta la identificarea rarilor indivizi infectati ce doneaza sange in "fereastra serologica\" de dinaintea dezvoltarii anticorpilor si care nu au fost identificati prin analizele standard de screening ( mai jos).In prezent, o gama larga de teste de laborator sunt disponibile pentru diagnosticarea si monitorizarea pacientilor cu infectie HIV
DIAGNOSTICUL INFECTIEI HIV Diagnosticul infectiei HIV depinde de demonstrarea anticorpilor anti-HIV si/ sau detectarea directa a HIV sau a uneia din componentele sale. Cum am mentionat mai devreme, anticorpii anti-HIV apar, in general, in circulatie la 4-8 saptamani dupa infectie. Testul standard de screening pentru HIV este testul de imuno-absorbtie cuplata enzimatic (ELISA). Testul cu faza solida este un test de screening foarte bun, cu o sensibilitate de peste 99,5%. Majoritatea laboratoarelor de diagnostic folosesc un kit ELISA comercial ce contine antigene de la HIV-l si de la HIV-2 si care le va detecta pe oricare dintre acestea. Aceste kit-uri folosesc antigene naturale si recombinate, fiind continuu imbunatatite pentru a creste sensibilitatea lor la speciile noi descoperite cum ar fi grupul de virusuri O ( ura 308-5). Testele ELISA sunt notate, in general, ca pozitive (inalt reactive), negative (nonreactive) sau nedeterminate (partial reactive). Cand testul ELISA este foarte sensibil, el nu mai este optim in ceea ce priveste specificitatea. De fapt, in studii cuprinzand indivizi cu risc scazut, cum ar fi donatorii voluntari de sange, numai 13% dintre indivizii ELISA-pozitivi aveau in realitate infectie HIV Printre factorii asociati cu teste ELISA fals pozitive sunt inclusi anticorpii impotriva antigenelor HLAII, autoanticorpii, bolile hepatice si vaccinarea antigripala recenta. Pentru aceste motive, oricine este suspectat ca avand infectie HIV pe baza unui test ELISA pozitiv sau neconcludent trebuie sa-si confirme rezultatul cu un test mai specific.
Testul de confirmare cel mai folosit este western blot (ura 308-l9). El are avantajul faptului ca multiple antigene HIV cu greutati moleculare diferite, bine caracterizate, genereaza productia de anticorpi specifici. Aceste antigene pot fi separate pe baza
greutatii moleculare astfel incat anticorpii indreptati impotriva fiecarui component pot fi detectati sub forma unei benzi individualizate pe western blot. Un test western blot negativ este acela in care nu este prezenta nici o banda in dreptul greutatilor moleculare corespunzatoare produselor genelor HIV. La un pacient ce prezinta test ELISA pozitiv sau nedeterminat si un test western blot negativ putem concluziona cu siguranta ca reactia ELISA a fost fals-pozitiva. Pe de alta parte, un western blot ce demonstreaza existenta anticorpilor indreptati impotriva produselor generate de toate cele trei gene majore HIV (gag, pol, env) este o dovada indubiila a infectiei cu HIV De fapt, conform parerii majoritatii expertilor, ca si criteriilor silite de Association of State and Teritorial Public Health Laboratory Directors si adoptate de CDC, un test western blot poate fi considerat pozitiv pentru HIV-l daca contine benzi pentru cel putin doua din urmatoarele produse genice: p24, gp41 si gpl20/160. Prin definitie, testul western blot ce prezinta un pattern al reactivitatii ce nu se incadreaza in categoria pozitiv sau negativ este considerat "nedeterminat\". Exista doua explicatii posibile pentru un rezultat western blot nedeterminat. Cea mai probabila explicatie este cea potrivit careia pacientul testat prezinta anticorpi ce reactioneaza incrucisat cu una din proteinele HIV Cel mai comun pattern al reactivitatii incrucisate este realizat de anticorpii ce reactioneaza cu p24 si/sau p55. Cea mai putin plauzibila explicatie pentru un western blot nedeterminat este aceea ca individul este infectat HIV si se afla in plin proces de realizare a unui raspuns anticorpic clasic. In oricare dintre aceste cazuri, testul western blot trebuie repetat intr-o luna pentru a confirma sau nu daca patternul nedeterminat este un pattern in evolutie. In plus, se poate incerca confirmarea diagnosticului de infectie HIV folosind teste de captare a antigenului p24 sau unul din testele pentru ARN-ul HIV discutate mai jos. in timp ce testul western blot este un test de confirmare excelent pentru infectia HIV la pacientii cu test ELISA pozitiv sau nedeterminat, el este nesatisfacator ca test de screening. Printre indivizii cu test ELISA si PCR negative pentru HIV, 20-30% pot prezenta una sau mai multe benzi la western blot. Cata vreme aceste benzi sunt, in general, slab marcate si reprezinta reactii incrucisate, prezenta lor creeaza o situatie in care alte modalitati de diagnostic (cum ar fi reactia PCR-ADN, PCR-ARN, testul bADN sau captarea antigenului p24) trebuie realizate pentru a ne asigura ca benzile nu indica infectie HIV timpurie.
Un ghid pentru folosirea acestor teste serologice, in vederea realizarii diagnosticului infectiei HIV, este conturat in ura 308-20. La un pacient la care este suspectata infectia HIV, primul test ce trebuie realizat este ELISA. Daca rezultatul este negativ, cu exceptia faptului ca avem motive puternice de a suspecta o infectie HIV timpurie (ca de exemplu la pacientii expusi in ultimile trei luni), diagnosticul este exclus si retestarea trebuie realizata numai daca exista o indicatie clinica. Daca testul ELISA este nedeterminat sau pozitiv, el trebuie repetat. Daca rezultatul la repetarea testarii este negativ de doua ori, putem considera ca testarea initiala pozitiva s-a datorat unei erori tehnice in realizarea testarii si ca pacientul este HlV-negati Daca rezultatul testarii repetate este nedeterminat sau pozitiv, trebuie trecut la western blot. Daca acesta este pozitiv, diagnosticul este de infectie HIV; daca este negativ, testul ELISA poate fi considerat ca fiind fals pozitiv, iar diagnosticul infectiei HIV este exclus. Daca testul western blot este nedeterminat, el trebuie repetat intr-o luna; in plus, se poate trece la tehnica de captura a antigenului p24 sau la proba ARN-HIV sau PCR pentru ADN-HIV. Daca probele pentru p24 si ARN-HIV sunt negative si nu exista o progresie la western blot, se exclude diagnosticul HIV Daca testarea p24 sau cea a ARN-HIV este pozitiva si/sau testul western blot prezinta progresie, diagnosticul de infectie HIV poate fi luat in considerare si confirmat ulterior dupa ce testul western blot prezinta un pattern poziti
