mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
Index » Boli ale sistemului imun » Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
» Amiloidoza

Amiloidoza







DEFINITIE SI CLASIFICARE Amiloidoza apare prin depunerea unor proteine fibroase insolubile aproape oriunde in spatiile extracelulare din tesuturi si organe. Denumite de catre Virchow in 1854 iod si acid sulfuric, toate proteinele amiloidului prezinta o ultrastructura fibrilara unica. In functie de natura biochimica a precursorilor proteici, fibrilele de amiloid se pot depozita local sau pot afecta practic fiecare organ al corpului. Depunerea acestor fibrile poate duce la modificari fiziopatologice sere sau poate sa ramana aparent fara consecinte clinice. Adeseori boala imbraca o forma de manifestare undeva intre aceste doua extreme. Indiferent de etiologie, diagnosticul clinic al amiloidozei nu este realizat, de obicei, pana cand boala nu ajunge intr-un stadiu avansat.
Exista multiple forme de amiloid distincte clinic si biochimic dar care prezinta o morfologie unica si o structura secundara identica; unele sunt sistemice si altele sunt localizate sau organ-limitate (elul 309-l).


Desi precursorii fibrilari difera intre ei prin secnta amino-acidica, scheletul polipeptidic al acestor precursori proteici presupune o structura secundara identica, o conformatie beta-plisata fixa, si morfologie fibrilara similara, ceea ce le face rezistente la proteoliza. Toate depozitele de amiloid contin un component nonfibrilar identic, pentraxinul sau amiloidul seric P (SAP). Amiloidozele sunt clasificate in functie de natura biochimica a proteinei fibriloformatoare. Amiloidozele sistemice includ forme biochimice distincte cu origine neopla-zica, inflamatorie, genetica sau iatrogena, in timp ce, amiloidozele localizate sau organ-limitate sunt asociate cu procesul de imbatranire sau cu diabetul zaharat si apar in organe izolate, de obicei endocrine, fara vreo dovada a afectarii sistemice.
In ciuda diferentelor biochimice si clinice, variatele amiloi-doze prezinta aspecte comune. Acestea includ prezenta unui precursor amiloidogenic intr-o concentratie adecvata, teren genetic potrivit al gazdei, anomalii in proteoliza precursorilor fibrilari si fibrilelor de amiloid in formare, alterari la nilul
constituentilor matricei extracelulare, cum sunt glicozami-noglicanii, impreuna cu prezenta unui factor amplificator al amiloidului (AEF). Cele mai recente ghiduri din punct de dere al nomenclaturii si clasificarii amiloidului si amiloido-zelor, au fost recomandate in 1990 de catre Comitetul pentru Nomenclatura al Societatii Internationale pentru Studiul Amiloidozelor. Depozitele de amiloid se clasifica folosind litera A, ca prima litera a denumirii, urmata de denumirea proteinei, fara spatiu intre ele; de exemplu, AL pentru amiloidoza ce implica lanturile usoare de imunoglobuline (elul 309-l).
ETIOLOGIE SI PATOGENEZA Amiloidoza cu lanturi usoare (AL) Cea mai comuna forma de amiloidoza sistemica observata in practica clinica curenta este AL (amiloidoza idiopatica primara sau cea asociata cu mielomul multiplu) rezultand prin formarea de fibrile cu originea in lanturile usoare ale anticorpilor monoclonali in amiloidoza primara si in unele cazuri de mielom multiplu ( modulul 114). Mai putin de 20% dintre pacientii cu AL au mielom. Ceilalti prezinta alte gamapatii monoclonale, boala lanturilor usoare sau chiar agamaglobulinemie (ei produc lanturi usoare dar nu si imunoglobulina completa). Intre 15 si 20% dintre pacientii cu mielom au amiloidoza. in cadrul amiloidozei AL este prezenta o populatie monoclonala de plasmocite medulare producand consistent fie fragmente mici lambda sau kappa, fie imunoglobuline ce sunt procesate (clivate) intr-o maniera anormala de catre enzimele macrofagice pentru a produce lanturile usoare, degradate partial, responsabile pentru boala. In amiloidoza AL lanturile lambda predomina fata de lanturile kappa intr-o proportie de 2:1, in timp ce in mielomul multiplu si in sinteza normala a imunoglobulinelor proportia este inrsa. intr-adevar, aproape toate lanturile familiei lambda VI au fost asociate cu amiloidoza. Structura primara a fiecarui lant usor formator de amiloid este unica, reflectand caracteristicile clonei celulei B care o produce. La pacientii cu mielom multiplu, lanturile usoare pot fi depozitate sub forma de cilindrii in tubii renali sau ca depozite punctiforme pe membranele bazale. De asemenea a fost descrisa boala cu depozite amiloidice nonfibrilare; astfel exista trei forme de boli renale si sistemice asociate cu lanturile usoare: amiloidoza AL, nefropatia cu cilindrii si boala cu depuneri de lanturi usoare. Foarte rar au fost raportate depozite de amiloid cu lanturi grele.
Amiloidoza cu amiloid A (AA) Amiloidoza AA (secundara, reactiva sau amiloidoza dobandita) apare cel mai frecnt ca o complicatie a unei boli inflamatorii cronice. Tratamentul eficient efectuat asupra bolilor de baza a redus incidenta acestei afectiuni in tarile dezvoltate. in SUA,in trecut, cele mai frecnte boli precipitante erau tuberculoza ( modulul 171), osteomie-lita ( modulul 132) si lepra ( modulul 172). Actualmente ele reprezinta, in acest context, o problema in tarile in curs de dezvoltare. Depunerea familiala de proteine AA apare la unele grupuri de pacienti cu febra mediteraniana familiala (FMF) ( modulul 288). Totusi, tratamentul cu colchicina a fost foarte eficace in reducerea incidentei amiloidozei AA asociata cu FMF. in timpul inflamatiei, citokinele proinfla-matorii, cum ar fi interleukina 1 (IL-l), IL-6 si factorul de necroza tumorala, stimuleaza sinteza hepatica de amiloid seric (apo SAA), un component tranzitoriu, cu specificitate de injurie a lipoproteinei cu densitate inalta (HDL). Astfel, tratamentul eficient al bolii inflamatorii de baza blocheaza stimulii pentru sinteza precursorilor amiloidului. Produsul proteic final, SAA, este o chemokina, o citokina cu propietati chemotactice, care amplifica raspunsul inflamator.
Amiloidoza heredofamiliala Pana la aparitia studiilor biochimice nu exista o nosologie general acceptata pentru sindroamele de amiloidoza heredofamiliala. Unii cercetatori au pus accent asupra organului predominant afectat, clasificand boala ca amiloidoza neuropatica, nefropatica sau cardiaca, in timp ce altii au subliniat aspectele genetice. Cu o singura exceptie, amiloidoza FMF, care este transmisa ca o boala autosomal recesiva si are tipul de amiloid AA, modul de transmitere a amiloidozelor heredofamiliale este autosomal dominant. FMF este o afectiune subdivizata intr-o forma cu fenotip I, cu aparitia neregulata a febrei si durerii abdominale, toracice sau articulare precedand sau acompaniind amiloidul renal si una cu fenotip II, in care amiloidoza renala este prima sau chiar singura manifestare a bolii ( modulul 288). Tratamentul cu colchicina previne atacul de FMF si pare sa previna depunerea ulterioara de amiloid fie prin blocarea producerii precursorilor apoSAA, fie prin blocarea formarii AEF.
Amiloidozele heredofamiliale afecteaza in mod special sistemul nervos. Polineuropatia amiloida familiala (FAP) este o boala dominant ereditara ce afecteza persoanele inrudite, originare din Portugalia, Japonia, Suedia, Finlanda, Grecia, Italia si din alte zone ale lumii. Pe baza simptomelor clinice si a naturii biochimice a fibrilelor se pot realiza subclasificari ale FAP; in aproape toate cazurile, fibrilele sunt variante ale transtiretinei (TTR), apolipoproteinei AI, gelsolinei, cistatinei C si numai rar ale lantului a al fibrinogenului A sau lizozomilor. FAP este o conditie autosomal dominanta in care proteinele mutante, desi prezente de la nastere, provoaca un debut intarziat al simptomelor bolii, de obicei dupa 3-7 decade de viata. Prototipul FAP este reprezentat de neuropatia membrelor inferioare, descrisa initial in Portugalia, boala cu un prognostic prost, caracterizata prin neuropatie progresiva sera, inclusiv afectarea marcata a sistemului nervos autonom. La unii dintre acesti indivizi putem intalni pupilele zimtate "in scoica\" patognomonice pentru aceasta boala.


ATTR Cea mai frecnta forma intalnita de FAP implica TTR, o proteina de 14kDa descrisa initial ca prealbumina, care transporta in sange tiroxina si proteina care leaga retinolul. Prima mutatie a fost identificata in familiile originare din Portugalia si Suedia; ea era reprezentata de o singura substitutie aminoacidica, metionina in locul valinei in pozitia 30? Pana astazi au fost definite mai mult de 50 de variante TTR. In functie de diferitele variante genice ale TTR apar diferite forme de amiloidoza consecutiv naturii si pozitiei substitutiei aminoacidice. Substitutia prolinei cu leucina in pozitia 55 duce la un debut mai rapid si o boala mai rapid progresiva, in timp ce substitutia metioninei cu treonina in pozitia 119 pare sa protejeze impotriva formarii de fibrile de amiloid. In Danemarca, pacientii cu substitutia metioninei cu leucina in pozitia 111 prezinta o cardiopatie sera. Exista, de asemenea, mutante TTR nepatogene cum ar fi substitutia serinei cu glicina in pozitia 6 si cateva se asociaza cu modificari ale asocierii cu proteina care leaga retinolul.
AApoAI O forma autosomal dominanta de amiloidoza ereditara rezulta din depunerea unei variante a apolipoproteinei AI in care arginina este substituita cu glicina in pozitia 26 sau cu triptofan in pozitia 50 sau cu leucina in pozitia 60. Purtatorii acestor gene prezinta nile scazute de HDL si prezinta neuropatie periferica similara clinic cu cea din amiloidoza familiala cauzata de diferitele variante ale TTR. Alte persoane inrudite purtatoare ale aceleiasi mutatii se prezinta clinic cu insuficienta renala dar fara simp-tome neurologice.
AGel Doua mutatii la pozitia 187 a domeniului ce cupleaza actina din cadrul gelsolinei se asociaza cu o forma unica de amiloidoza sistemica ereditara. Gelso-lina este o proteina ce leaga calciul ce cupleaza si fragmenteaza fragmentele de actina. Boala a fost initial raportata in Finlanda dar ulterior au aparut pacienti originari din Japonia si Olanda. Fibrilele de gelsolina fragmentata sunt depozitate in vasele de sange si membranele bazale ducand la manifestari clinice de distrofie corneana tigrata si neuropatie craniala, urmate de neuropatie periferica, modificari distrofice ale pielii si afectarea altor organe.
ALys Amiloidoza sistemica ereditara nonneuropatica, la care lizozimul este proteina fibrilara majora, a fost descrisa la familiile originare din Anglia. Au fost descrise doua mutatii: una in care treonina este subsituita cu izoleucina in pozitia 56 si a doua in care histidina este substituita cu acidul aspartic in pozitia 67.
AFib A fost descrisa o amiloidoza renala ereditara non-neuropatica in famiilile cu mutatii la nilul lanturilor Aa ale fibrinogenului.
AP 2M in prezenta problemelor renale care necesita hemo-dializa pe o perioada indelungata, de obicei cu membrane de cuprofan, poate aparea depozitarea de (32- microglobulina, ca fibrila de amiloid, la nilul sistemului musculoscheletal. (32 - microglobulina contine o cantitate mare de structuri beta-plisate fixe si se crede ca formeaza fibrile de amiloid datorita concentratiei locale inalte ale precursorilor proteici.
Amiloidoza localizata sau organ-limitata in functie de natura biochimica a proteinei fibrilare a amiloidului, in loc sa se depuna sistemic implicand aparatul cardiovascular si tractul gastrointestinal, nodulii limfatici, splina, ficatul, rinichii si glandele suprarenale, depunerea de amiloid se limiteaza la un singur organ cum ar fi pancreasul, creierul sau inima.
Amiloidoza derivata din hormoniipolipeptidici Depozitele de amiloid derivate din hormonii polipeptidici sunt comun intilnite in cadrul tumorilor sau tesuturilor producatoare de hormoni polipeptidici. Calcitonina este depozitata in sindromul amiloid ereditar, carcinomul medular al tiroidei (ACal) ( modulul 331). De asemenea, la nilul sarcolemei a aproximativ 80% dintre persoanele in varsta de peste 80 de ani se gasesc depozite de amiloid derivate din factorul natriuretic atrial (AANF). AIAPP (amiloidul derivat din polipeptidul insular sau amylinul) este depozitat sub forma fibrilelor de amiloid la mai mult de 90% dintre pacientii cu diabet zaharat de tip II ( modulul 334), in tumorile endocrine ( modulul 95) si insulinoame ( modulul 95). El este produs in celulele (3 ale pancreasului si stocat si eliberat impreuna cu insulina, in mod normal insulina umana nu formeaza fibrile de amiloid, desi uneori au fost gasite fibrile de insulina porcina, AIns sub forma de noduli subcutanati la locul de injectare la pacientii diabetici.
Amiloidoza asociata cu boala Alzheimer Boala Alzheimer (BA) se caracterizeaza prin trei leziuni la nilul encefalului, respectiv, placi senile sau neuritice, aglomerare neurofibrilara si leziuni vasculare ( modulul 367). O proteina noua, proteina |3-amiloidica (A|3), este proteina fibrilara majora in depozitele de amiloid de la nilul peretilor cerebrovasculari si a miezurilor placilor neuritice intalnite la pacientii cu BA, ca si la cei cu sindrom Down ( modulul 66). Aglomerarile neurofibrilare intracelulare sunt formate din perechi rasucite de filamente helicoidale ce au drept componenta majora o proteina T anormal fosforilata, proteina asociata microtubulilor, care, in ciuda localizarii intracelulare, este uneori considerata ca fiind de natura amiloidica (APHF). A|3 variaza in lungime de la 39 la 43 de aminoacizi si este derivata dintr-o glicoproteina transmembranara mai mare numita proteina precursoare a amiloidului |3 (A|3PP). Mutatii la nilul A|3PP sunt asociate cu BA familiala si, de asemenea, cu un tip diferit de amiloidoza: hemoragia cerebrala ereditara cu amiloidoza (forma olandeza).


Proteineleprionice asociate scrapiei Prionii sunt o clasa unica de proteine infectioase asociate cu un grup de boli neurodegenerati: encefalitele spongiforme contagioase. La om aceste boli includ boala kuru, boala Creutzfeldt-Jakob, sindromul Gerstmann-Straussler-Scheinker si insomnia familiala fatala ( modulul 379); la animale, scrapia si encefalopatia spongiforma bovina (boala vacii nebune). PrPSc este o forma patogenica a unei proteine prionice (PrP) codificate la nilul gazdei, specifica pentru encefalopatia spongiforma; PrPSc difera de PrP prin continutul mai ridicat de structuri |3-plisate fixe fiind, de asemenea, insolubila si rezistenta la actiunea enzimelor proteolitice. Depozitele de PrPSc constau sau pot fi lesne transformate in fibrile de amiloid. Exista o similaritate intre APrP, pe de o parte, si A|3 si ATTR, pe de alta parte, in aceea ca in toate aceste cazuri exista atat forme familiale cat si forme izolate. S-a sugerat ca debutul mai timpuriu al formelor familiale de amiloidoza se datoreaza procesului accelerat de formare de fibrile din precursori mutanti, in timp ce debutul mai lent al formelor izolate se datoreaza formarii mai lente de amiloid avand ca precursori molecule normale. Moleculele PrP mutante sunt mai aproape de pragul de tranzitie catre moleculele amilo-genice PrPSc decat in mod normal. Tranzitia de la PrPSc normal la cel amilogenic este irersibila, dar foarte lenta. Boala progreseaza deoarece, odata format, PrPSc amiloidogenic poate incepe conrsia moleculelor normale in forme amiloidogenice.

MANIFESTARI CLINICE
Manifestarile clinice sunt variate si depind in totalitate de natura biochimica a proteinei fibrilare si astfel de aria implicata a corpului (elul 309-2). De obicei, diagnosticul de amiloidoza nu este realizat pana cand nu s-a ajuns deja la leziuni organice irersibile. Proteinuria este, de obicei, primul simptom asociat amiloidozei sistemice, in special in tipurile AL si AA; neuropatiile periferice sunt asociate cu FAP iar dementa si disfunctiile cogniti se asociaza cu amiloidoza cu depozite la nilul encefalului. Se pot intalni cresteri in dimensiuni ale organelor (in special la nilul ficatului, rinichilor, splinei si cordului); totusi ele nu apar in FAP, AD sau PrP.
Rinichiul Afectarea renala variaza de la o simpla protei-nurie la un sindrom nefrotic franc. in unele cazuri, sedimentul urinar poate prezenta cateva eritrocite. Leziunile renale sunt de obicei irersibile si duc in timp la azotemie progresiva si deces. Prognosticul pare sa nu fie legat de gradul proteinuriei; atunci cand se dezvolta azotemia, prognosticul este grav. Prognosticul este considerabil imbunatatit prin folosirea dializei peritoneale, a hemodializei sau a transtului renal. Hipertensiunea arteriala este rara, cu exceptia amiloidozei prelungite. Pot sa mai apara acidoza tubulara renala si tromboza nei renale. Se pot identifica depozite de amiloid la nilul ureterului, cii urinare sau a altor parti ale tractului genitourinar.
Cordul Luand in consideratie amiloidozele sistemice, amiloidoza cardiaca se intalneste in formele primara (AL) si heredofamiliala, fiind foarte rara in forma secundara (AA). Daca ne gandim la amiloidozele localizate, amiloidoza cardiaca este frecnt intalnita dupa 80 de ani la cei cu forma TTR; de asemenea, poate fi prezent si factor natriuretic atrial in atriu. in amiloidozele sistemice, manifestarile cardiace constau in principal din insufucienta cardiaca congestiva si cardiomegalie (cu sau fara aparitia suflurilor). In formele AL si FAP, principalele forme cu cardiomiopatie, apar, de asemenea, o multitudine de aritmii ( modulul 239). Desi aceste manifestari reflecta predominant depunerea difuza de amiloid la nilul miocardului, pot fi de asemenea afectate endocardul, valle si pericardul. Rareori apare pericardita lichidiana desi se pune frecnt problema diagnosticului diferential intre pericardita constrictiva si cardiomiopatia restrictiva. Echografic s-a demonstrat ingro-sarea simetrica a peretelui ntriculului stang; ingrosarea, hipokinezia si scaderea contractiilor sistolice ale septului interntricular si a peretelui posterior al ntriculului stang, precum si reducerea dimensiunilor cavitatii ntriculului stang. Ecografia 2D releva aspectul caracteristic de ingrosare a peretilor ntriculilor drept si stang, o cavitate ntriculara stanga normala, si in special, un aspect difuz, hiperecogen, de "granulatii stralucitoare\". Inimile infiltrate intens cu amiloid pot aa sau nu siluetele marite. Fluoroscopia arata, de obicei, scaderea mobilitatii peretelui ntricular; studiile angiografice arata, de obicei, ingrosarea peretilor ntriculari, scaderea mobilitatii ntriculare si absenta umplerii ntriculare rapide in cursul diastolei timpurii. Amiloidoza cardiaca se poate prezenta ca o insufucienta cardiaca extrem de refractara la tratament. Amonaliile EKG includ: un complex QRS microvoltat precum si anomalii ale conducerii atriontriculare si intrantriculare ducand, de obicei, la grade variate de bloc. Datorita susceptibilitatii lor de a dezvolta defecte de conducere si aritmii, pacientii cu amiloidoza cardiaca au o sensibilitate speciala la digitala, acest medicament urmand a fi folosit cu precautie.
Ficatul Desi implicarea ficatului este obisnuita (cu exceptia formei heredofamiliale a tipului TTR) pana tarziu in cursul bolii, anomaliie functiei hepatice sunt minime. Poate aparea hipertensiunea portala, desi nu este asa de frecnta. Colestaza intrahepatica a fost observata la 5% dintre persoanele cu amiloidoza primara (AL). Hepatomegalia este comuna; amiloidul hepatic AL se insoteste, de obicei, de sindrom nefrotic si insuficienta cardiaca congestiva. Prognosticul este prost: intr-un grup de 80 de pacienti cu amiloid hepatic AL ser, media supravietuirii a fost de 9 luni. Caracteristic, amiloidoza splinei nu este asociata cu anemie sau leucopenie.
Pielea Afectarea pielii este una dintre cele mai caracteristice manifestari ale amiloidozei primare (AL) ( modulul 57). Alte forme de amiloidoza (cum ar fi cea licheniforma) sunt considerate avand la baza cheratina. in amiloidoza AL leziunile pot consta din papule si placi cu aspect ceros, usor reliefate, situate, de obicei, in pliurile axilei si ale regiunilor anala, inghinala, a fetei si gatului sau in arii mucoase cum sunt limba si urechea. Au fost observate si echimoze periorbitale (sindromul "ochiului negru\" sau al "ratonului\"). Aceste leziuni sunt rareori pruriginoase. Implicarea pielii sau a mucoaselor poate sa nu fie clinic manifesta dar se poate traduce prin sangerari la nilul pielii dand nastere la purpura. Implicarea cutanata poate fi de asemenea observata pe piesele bioptice in amiloidozele secundare; intr-o serie a fost observata la 42% din astfel de pacienti, la 55% dintre pacientii cu boala primara si la toti cei 11 pacienti cu neuropatie amiloida ereditara.


Tractul gastrointestinal Simptomele gastrointestinale sunt comune la toate tipurile de amiloidoza sistemica. Ele pot rezulta din implicarea directa a tractului gastrointestinal la orice nil sau din infiltrarea cu amiloid a sistemului nervos autonom. intre simptome sunt incluse cele de obstructie, ulceratie, malabsorbtie, hemoragie, pierdere proteica si diaree ( modulul 285). Infiltrarea limbii poate duce ocazional la aparitia macroglosiei. Daca nu este marita de volum, limba poate fi mai indurata si ferma la palpare. Infiltrarea limbii apare caracteristic in amiloidoza primara (AL) sau cea asociata mielomului multiplu. Sangerarea gastrointestinala poate aa multiple origini: esofag, stomac, intestin gros, putand fi sera. Infiltrarea cu amiloid a esofagului poate duce la aparitia incompetentei sfincterului esofagian inferior, deficite nespecifice de motilitate ale corpului esofagian si rareori acalazie. Leziunile intestinului subtire pot duce la aparitia modificarilor radiologice de obstructie intestinala. Aparitia sindromului de malabsorbtie este comuna. Amiloidoza (AA sau secundara) se poate de asemenea dezvolta in asociere cu alte entitati implicand tractul gastrointestinal, in special tuberculoza ( modulul 171), enterita granulomatoasa ( modulul 286), limfomul ( modulul 113) si boala Whipple ( modulul 285); diferentierea acestor entitati, ce dau nastere la amiloidoza secundara, de amiloidoza primara difuza a intestinului subtire poate fi dificila. Similar, amiloidoza stomacului poate mima carcinomul gastric cu obstructie, aclorhidrie si aspect radiologie de masa tumorala.
Sistemul nervos Manifestarile neurologice pot include neuropatia periferica, hipotensiunea posturala, lipsa transpiratiei, pupile Adie, raguseala si incompetenta sfincteriana. Aceste manifestari sunt marcate in special in amiloidoza heredo-familiala. Nervii cranieni sunt, de obicei, crutati, cu exceptia formei finlandeze de amiloidoza ereditara. Sindromul de tunel carpian poate fi produs de cateva amiloidoze, in special cea primara (AL) si cea asociata hemodializei cronice (A|32M). Neuropatia periferica este frecnta la cea dintai. Amiloidul AP apare la nilul sistemului nervos central ca o componenta a placilor senile, precum si la nilul vaselor de sange ("angio-patia congofilica\"). Concentratia proteinelor la nilul LCR poate fi crescuta. in amiloidozele ereditare pot fi prezente infiltrate ale corneei si ale corpului vitros. Unele dintre aceste amiloidoze (FAP avansata) se caracterizeaza printr-un aspect bilateral de scoica a pupilei.
Sistem endocrin Desi atat tiroida cat si alte glande endocrine pot fi infiltrate cu amiloid totusi rareori apar disfunctii endocrine. Depozitele locale de amiloid insotesc invariabil carcinomul medular tiroidian. Se mai poate intalni amiloid la nilul glandelor suprarenale, pituitara si a pancreasului. Chiar daca exista o inlocuire masiva a tesutului glandular de catre amiloid, manifestarile clinice sunt absente sau de mica intensitate.
Muschi si articulatii Desi rar, amiloidul poate afecta direct structurile articulare prin prezenta sala nilul membranei sinoviale, a lichidului sinovial sau a cartilajului. in aceste cazuri el este aproape intotdeauna de tip AL si asociat mielomului multiplu. Artrita din amiloidoza poate mima o serie de boli reumatismale deoarece ea se prezinta sub forma unei artrite simetrice afectand articulatiile mici, exprimandu-se prin redoare matinala, oboseala si aparitie de noduli ( modulul 321). Lichidul sinovial are de obicei nu numar scazut de celule albe, un cheag de mucina ferm, o predominanta a mononu-clearelor, iar cristalele lipsesc. Studierea pieselor chirurgicale din boala artrozica releva incidenta semnificativa a amiloidului la nilul capsulei articulare, a sinovialei si cartilajului ( modulul 322). Infiltrarea cu amiloid a muschiului poate duce la o pseudomiopatie. Infiltrarea amiloida a musculaturii umarului poate produce semnul "umerasului\". Amiloidul a mai fost identificat in miozita cu corpi de incluziune (A|3 si/sauPrP).
Tract respirator Sinusurile nazale, laringele si traheea pot fi afectate prin acumularea de amiloid AL care blocheaza ducturile (in cazul sinuzitei) sau pasajele aeriene. Amiloidoza plamanului afecteaza difuz bronhiile si septurile alolare. Tractul respirator inferior este mai frecnt afectat in amiloidoza primara (AL) si in bolile asociate cu disproteinemie. Simptomele pulmonare atribute amiloidozei sunt prezente la circa 30% dintre cazuri. in amiloidoza secundara (AA) afectarea pulmonara este frecnta histologic, dar rareori da nastere la simptome clinic semnificati. Amiloidul se poate intalni, de asemenea, la nilul bronhiilor si a parenchimului pulmonar, putandu-se asemana cu un neoplasm. in acest caz trebuie tentata excizia chirurgicala care, daca este incununata de succes, poate fi urmata de o remisiune prelungita.
Sistemul hematopoietic Modificarile hematologice pot include fibrinogenopenia, cresterea fibrinolizei si deficitul selectiv de factori de coagulare. Deficitul de factor X pare sa fie cauzat de o legare nespecifica, dependenta de calciu, la structura amiloida polianionica. in aceste cazuri splenectomia poate ameliora deficienta si sangerarile asociate, cata vreme s-a observat ca factorul X se leaga la masele mari de amiloid splenic. Distrugerile endoteliale impreuna cu anomaliile de coagulare explica tendinta la sangerari anormale.
DIAGNOSTIC Fibrilele de amiloid sunt identificate pe sectiunile de tesuturi pronite de la biopsii sau necropsii (elul 309-3). Amiloidozele sistemice ofera mai multe locuri pentru recoltarea biopsiei: aspiratul de tesut gras abdominal, biopsia rectala si renala. Microscopic, depozitele de amiloid se coloreaza in roz cu coloratie hematoxilin-eozinica si prezinta metacromie cu cristal violet. Coloratia cu rosu de Congo da nastere la o birefringenta rde atunci cand piesele sunt observate in lumina polarizata. Aceasta este cea mai utila si mai larg raspandita tehnica pentru silirea prezentei amiloidului. Colorantii fluorescenti (cum ar fi tioflavinul) sunt folositi pentru coloratiile sensibile de screening ale amiloidului la nilul encefalului si a altor tesuturi; totusi, specificitatea lor trebuie confirmata. Dupa ce a fost identificat prin coloratie, amiloidul trebuie clasificat din punct de drere al proteinelor prin studii de imunohistiochimie. in cazul FAP, prezenta mutantei TTR (sau gelsolina, apoAI, etc.) sileste diagnosticul specific al bolii. Pentru a sili relatia dintre amiloidul existent si mielomul multiplu se realizeaza studierea electroforetica si imunoelectroforetica a serului sau urinii (atunci cand biopsia evidentiaza depozite de amiloid). Majoritatea acestor pacienti vor aa o cantitate relativ mica de componente paraproteice si numai cativa vor aa mielom multiplu franc.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor