Sindromul distrofiei simpatice reflexe este caracterizat prin
durere si tumefactie, de obicei la extremitatile distale, acompaniate de insilitate vasomotorie, modificari trofice cutanate si dezvoltarea rapida a demineralizarii osoase. Sindromul intereseaza ocazional o zona izolata, cum ar fi genunchiul, soldul sau unu-doua degete de la mana sau picior. Partea contralaterala este afectata clinic in aproximativ 25% din cazuri si poate fi virtual interesata la toti pacientii, asa cum arata studiile scintigrafice. In cel putin doua treimi din cazuri poate fi identificat un factor precipitant. Astfel de factori sunt: traumatisme ca fracturile sau leziunile de zdobire, infactul miocardic, accidentele vasculare cerebrale, leziunile nervilor periferici sau utilizarea unor medicamente cum ar fi barbituricele, antituberculoasele si, mai recent, ciclosporina administrata bolnavilor care au suferit un transt renal. Patogenia distrofiei simpatice reflexe este putin inteleasa si se considera ca implica o anomalie in activitatea sistemului nervos simpatic consecutiva factorului favorizant.
Distrofia simpatica reflexa evolueaza in trei faze clinice. Prima faza este caracterizata printr-o durere intensa cu caracter de arsura si tumefactia unei extremitati. Extremitatea afectata este calda, edematiata si foarte sensibila, mai ales periarticular. Transpiratiile si cresterea parului sunt accentuate. Atingerea usoara provoaca durere care poate continua si dupa indepartarea stimulului. Miscarile acti si pasi in articulatii sunt foarte dureroase si dificile. in prima faza, mai ales in afectarile bilaterale, modificarile clinice sugereaza un debut de poli
artrita reumatoida. Roseata si tumefactia unei extremitati, cum ar fi glezna sau pumnul, pot mima o artropatie inflamatorie sau chiar o artrita septica. In 3-6 luni, pielea devine treptat subtire, stralucitoare si rece. Aceasta este faza secundara a bolii. Aspectele clinice ale primelor doua faze se suprapun frecnt. In urmatoarele 3-6 luni (faza a treia) pielea devine atrofica, uscata si pot aparea: contractura irersibila in flexie, fibromatoza palmara si contractura Dupuytren, generand deformarea mainii. Modificari similare apar si la picioare. Cand distrofia simpatica reflexa apare la o extremitatea superioara, mobilizarea umarului de partea afectata poate fi dureroasa si limitata, situatie cunoscuta sub numele de sindromul
mana-umar ( "Capsulitele adezi\" mai jos). -> Sindromul distrofiei simpatice reflexe, inclusiv tratamentul, este descris in detaliu in modulul 371.
SINDROMUL TIETZE SI COSTOCONDRITA
Sindromul Tietze se manifesta prin tumefactia dureroasa a uneia sau mai multor articulatii costocondrale. Varsta de debut este de obicei inainte de 40 de ani si ambele sexe sunt afectate la fel. La majoritatea pacientilor este interesata doar o articulatie, de obicei cea de-a doua sau a treia articulatie costocondrala. Debutul durerii toracice anterioare poate fi brusc sau gradat. Durerea poate iradia spre brat sau umar si este agravata de stranut, tuse, inspirul profund sau miscarile toracelui. Termenul costocondrita este deoseori folosit in locul sindromului Tietze, dar unii autori restrang utilizarea lui la durerile articulatiilor costocondrale fara tumefactie. Costocondrita se observa la pacientii de peste 40 de ani, tinde sa afecteze articulatiile costocondrale trei, patru si cinci si apare mai frecnt la femei. Ambele sindroame pot mima dureri de cauza cardiaca sau abdominala. Poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta si sindromul Reiter pot interesa articulatiile costocondrale, dar se disting usor prin caracteristicile lor clinice. Alte cauze scheletale de durere la nilul toracelui anterior sunt xifoidalgia si sindromul de "coasta libera\" care intereseaza de obicei coasta a zecea. Neoplasmele precum cancerul mamar, prostatic, mielomul multiplu si sarcoamele care invadeaza coastele, coloana rtebrala toracica sau peretele toracic pot produce simptome care sugereaza un sindrom Tietze. Ele sunt usor diferentiate prin radiografii si biopsie. Analgeticele, antiinfla-matoarele si steroizii injectati local diminua de obicei simp-tomele.
