Enumeram cateva din cele actuale: 1. Nitratul de argint. (10, 20, 21, 35, 43, 44, 61, 68) Nitratul de argint 0,5-l% este capabil sa distruga majoritatea germenilor cu exceptia celor G-; efectul lui terapeutic este o consecinta a alterarii membranei si peretelui celular bacterian, ionul de argint denatureaza proteinele microbiene si tisulare determinand precipitatul, de culoare neagra, de clo-rura de argint care coloreaza atat plaga cat si tesu-
turile indemne din jur. Acest precipitat sigileaza leziunea izoland-o de mediu. in aceasta concentratie, si aplicat pe suprafete mari, are o serie de dezavantaje printre care amintim toxicitatea celulara in urma absortiei, blocarea sodiului celular care poate duce la hiponatremie si alcaloza; au fost descrise cazuri de methemoglobinemie.
Tamponarea leziunilor cu solutie de nitrat de argint 5% si lasarea la expunere este modalitatea de tratament aplicata de cativa ani. Meritul in initierea acestei tehnici de tratament o are Serviciul de Chirurgie Plastica Brasov (Dr. Aburel si colaboratorii) care au in acest sens o che experienta, fundamentare clinica si paraclinica. Mai recent tehnica a fost aplicata in multe centre din tara, intrunind deplinul acord al celor ce au folosit-o.
2. Sulfamylon-ul [Mafenid (DCI)] (20, 35, 43, 44, 58, 61, 68, 72). Spectrul de actiune este apropiat cu al sulfamidelor antibacteriene (G+ si G-).
Este mai activ contra anaerobilor. Nu este activ fata de fungi si stafilococ.
Nu actioneaza competitiv cu acidul PAV, deci nu este antagonizat de acesta.
Aplicarea locala, timp indelungat, poate produce iritatii si reactii alergice.
Ramane activ in prezenta puroiului sau tesuturilor necrotice si penetreaza prin escare.
Aplicat pe suprafete mari se poate resorbi determinand inhibarea anhidrazei carbonice, pierderea bicar-bonatilor si aparitia acidozei. Necesita urmarirea atenta a p/-/-ului sangvin si rezeri alcaline; solutiile de perfuzat vor contine bicarbonat si sol. Ringer lactat.
Produsul livrat sub forma de crema se aplica pe plagi, o data sau de doua ori pe zi, diluarea cremei in apa sterila, 5%, permite o utilizare mai facila si la fel de eficienta. La fiecare aplicare, stratul anterior va fi indepartat. Se poate utiliza in pansamente ocluzi sau la expunere.
Este extrem de util in escarele de gradul IV care se doresc a fi rapid detersate.
Poate fi util si in plagi de alte origini, suprain-fectate, cu un continut mare de tesuturi necrotice greu de detersat.
3. Silvadene, Fiamazina (argint sulfadiazinic) (10, 20, 35, 61, 68). Datorita ionilor de argint este un bacteriostatic puternic (G+, G- stafilococ, streptococ, coli, proteus, pseudomonas) este inactiv fata de fungi, actionand si sub escara.
Se gaseste conditionat sub forma de creme. Ca efecte secundare pot fi amintite: leucopenia, deficitul de Na+, pruritul.
Consideram ca rezultatele sunt mai bune decat prin utilizarea Sulfamylon-uM, iar efectele secundare mai mici, escarele evolueaza cu un minim de secretii, dezvoltarea piocianicului fiind net inferioara; ramolirea escarelor de gradul IV poate fi ceva mai lenta.
Datorita efectului prelungit, prin prezenta ionilor de argint, precum si secretiilor mai putin abundente, aplicatiile pot fi facute si la 2 zile. Este excelent pentru tratamentul la expunere.
4. Detergentii (35, 43, 21). Sunt agenti tensio-activi cu actiune spumanta, ajutand la indepartarea corpilor straini. Detergentii formeaza, prin disociere, micele cu
sarcini electrice poziti si negati care pot incorpora pulberi solide, lichide sau gazoase, incarcate electric sau neutre, solubilizandu-le. Detergentii umezesc si inmoaie suprafetele; apa care contine detergenti, avand
tensiunea superficiala mica, acopera suprafetele si patrunde in neregu-laritatile acestora.
Detergentii anionici (sapunurile propriu-zise) sunt saruri ale acizilor grasi superiori cu metale alcaline. Sunt utilizate sapunuri tari (de sodiu) sau moi (de potasiu), actiunea asupra germenilor este in primul rand de ordin mecanic, dar nu poate fi neglijata actiunea antiseptica. Actiunea lor mai dura nu ii indica in tratamentul arsurilor.
Detergentii catonici au actiune antimicrobiana, antifungica si virulicida, mai intensa la pH alcalin. Efectul bactericid se manifesta la concentratii de 0,5-l%. Mecanismul de actiune consta in cresterea permeabilitatii membranelor cu liza celulelor micro-biene.In
arsuri sunt utili in prelucrarea primara. La noi se gaseste produsul "Dezinfectant cationic\" [Benzal-konii chloridum (DCI)]. Se foloseste in concentratie de 0,2% pentru pielea intacta, 0,1% pentru mucoase si pielea denudata, 0,005% pentru irigarea cii urinare.
5. Alcoolul. La prelucrarea primara a arsurii va fi utilizat alcoolul in dilutie 70%. Aplicarea se face atat inainte de decaparea flictenelor cat si ulterior.
Alcoolul de 70% permite coagularea blanda a proteinelor tisulare; alcoolul 90% coaguleaza rapid proteinele de suprafata, inclusiv pe acelea din membranele microbiene, ceea ce-i diminueaza actiunea antiseptica in profunzime.
Coagularea proteinelor din terminatiile nervoase determina o neuroliza chimica, temporara cu indepartarea durerii.
6. Cloramina B (benzosulfoncloramida sodica) (10, 21, 41-44). Actiunea sa este datorata eliberarii
de clor activ sub forma de acid hipocloros generat spontan in prezenta substantelor organice; se formeaza proteine clorate, cloramine, care sunt incompatibile cu structura vie. Se prepara solutii de 1% ca antiseptic
O solutie de 0,5% distruge colibacilii in 3-5 minute si stafilococii in 30 minute. In vivo actiunea cloraminei poate fi nula daca sa aplica pe cruste, depozite groase de material azotat, sau in mediu alcalin.
Pentru potentarea actiunii, solutiile se folosesc calde (>25° C); asocierea unui acid slab (acid boric, acid acetic, acid citric) creste eficienta antibac-teriana.
7. Clorhexidina [Clorhexidinum (DCI)] (20, 35, 43, 61, 68, 72). Diacetatul de clorhexidina este o substanta semisolida, alba sau pulbere microcristalina. Substanta este solubila in apa (1/55) sau in alcool (1/15).
Este activa in special fata de formele getati a numerosi germeni G+ si G-. Pseudomonas, Seratia, Proteus sunt mai putin afectati. Activitatea este mai buna in mediu neutru sau slab alcalin, in asociere cu alcool si detergenti cationici.
Solutiile concentrate sunt iritante. Este foarte bine suportata in concentratiile obisnuite; nu s-au inregistrat mutanti rezistenti.
Solutiile preparate cu solnt apos sau alcoolic au concentratii diferite. Sunt folosite pentru spalarea plagilor si dezinfectia tegumentelor indemne.
8. lodoforii (20, 35, 43). Wescodine (complex al iodului cu polietilenglicol). Betadine (complex al iodului cu polivinilpirolidona). Septozol (nonil-fenol-polietoxilat si iod in solutie apoasa).
Sunt combinatii ale iodului cu un agent tensio-activ solubilizant, cationic sau anionic. Sunt misci-bile cu apa.In iodofori iodul se gaseste sub doua forme: libera (cu actiune caracteristica) si legata (inactiva; eliberata lent la contactul cu tesuturilor). Complexul organic de iod are avantajul ca pastreaza iodul in solutie si-l elibereaza lent. Efectul germicid apartine iodului; incepe cu o latenta de 1-6 minute si dureaza mult timp.
lodoforii sunt activi si in prezenta substantelor organice (sange, ser, puroi, tesut necrotic) si se manifesta asupra germenilor Gramm+, Gramm- si fungilor.
Actiunea iritanta a iodului este neimportanta dar se pot intalni reactii de sensibilizare ce impun stoparea utilizarii lui.
Substantele mentionate se pot gasi concentrate, permitand dilutii cu apa pentru a fi utilizate (ex. Septozolul 1+9 p. apa) sau sunt gata preparate pentru dirse utilizari.
Betadina (Davidson - 1959) este actualmente cel mai utilizat antiseptic, dar si cel mai eficient; nu are contraindicatii. Se gaseste sub forma de solutie apoasa, spray, sapun, creme.
9. Apa oxigenata (21, 41-44, 35). Se utilizeaza in solutie de 3%. Elibereaza oxigen atomic, inactivand enzimele microbiene; indexul fenolic este de 0,012, deci cu slabe efecte antiseptice.
Este utila in toaletarea leziunilor, permitand datorita efectului spumant o buna indepartare a cremelor, exsudatiei, secretiilor purulente.
Permanganatul de potasiu poate fi de asemeni util (1/5 000, 1/10 000).
10. Antibioticele (20, 21, 43, 35). Utilizarea lor locala este restransa, rezumandu-se la pansamentul plagilor minore, dupa toaletarea lor si degranulare. Se vor utiliza numai conform antibiogramei.
Inconnientele principale sunt:
- nu actioneaza in prezenta puroiului;
- utilizarea lor este scumpa;
- favorizeaza selectia de mutante rezistente.
11. Nitratiu de ceriu si Ceriu (35, 44) - sulfa-diazina sunt inca in curs de exprimentare; previn in mare masura efectele imundepresoare ale escarei.
Toate substantele de uz local reprezinta numai adjuvante in procesul vindecarii; ele nu sunt epite-lizante sau cicatrizante ci numai ne ajuta in a controla numarul si tipul germenilor.
Metoda de electie pentru prenirea infectiei ramane excizia si grefarea precoce.
