Rash-u\\ ca si alte fenomene alergice, urticariene pot fi controlate cu antihistaminice.
Acidoza pe care Sulfamylonul o poate induce prin resorbtie si inhibitia anhidrazei carbonice, trebuie tamponata. Este de dorit ca solutia Ringer sa nu lipseasca dintre solutiile administrate curent la un ars, mai ales in situatiile in care se utilizeaza acest produs sulfamidic.
Desi la aplicarea de azotat de argint 5% nu am constatat reactii adverse, dar stiind ca poate induce unele anomalii electrolitice si methemoglobinemie, se indica administrarea preventiva, pentru ziua respectiva si cea ulterioara aplicarii substantei, a cate 10 g de solutie NaCI, 30 ml de solutie molara de lactat de sodiu, 30 mEq de K+, 5-l0 g de gluconat de calciu si doze sporite de vitamina C.
Fenomenele secundare care pot aparea la utilizarea Sulfadiazinei argentice pot fi controlate cu antihistaminice, iar neutropenia dispare odata cu intreruperea aplicarii topicului.
Complicatiile digestiveIn aceasta perioada ele devin si mai frecvente fata de prima perioada de evolutie. Prevenirea si tratamentul lor au fost deja mentionate.
Complicatiile tromboemboliceIn prevenirea si diagnosticarea lor are mare importanta urmarirea atenta, zilnica a bolnalui. Crizele de dispnee, agitatia, angoasa, durerea toracica, semnifica microembolii pulmonare, microembolii care pot aparea, in realitate, in orice teritoriu al circulatiei sangvine.
In prima si a doua perioada a bolii tratamentul preventiv consta in insasi masurile de desocare si administrarea de heparina, Dipiridamol i.v., dextrani. Mobilizarea precoce a pacientului,
masajul si kino-terapia precum si prelungirea tratamentului antiagre-gant in doze mici (aspirina (!), Dipiridamol, Trombo-stop) mult peste faza acuta a bolii pot reduce aceste complicatii.
Complicatiile urinare (4,20,21,35,41 -44,58,61,
68,72)
Asa cum am mai spus, inca din prima perioada de evolutie, complicatiile urinare pot sa nu apara daca arsul bine reechilibrat volemic si electrolitic, monitorizarea diurezei fiind facuta in sistem inchis.
IRA de origine renala este continuarea, peste ziua a 6-a, a rinichiului de soc. Ea difera de IRA prin rinichi de soc, functionala, asupra careia am insistat la complicatiile
renale ale perioadei I.
IRA organica (leziuni glomerulare, tubulare sau mixte) se caracterizeaza ca sindrom umoral prin:
1. - tulburarea balantei azotate. Retentia azotata din sange se refera in special la azotul neproteic -uree, acid uric, creatinina. Ureea cu valori mai mari 2-3 g% determina manifestarile clinice ale uremiei;
2. - tulburarea echilibrului hidric. in IRA, clasica este hiperhidratarea extracelulara, dar la ars mai frecvent asistam la o deshidratare extracelulara sau globala;
3. - tulburarea echilibrului electrolitic: hipona-tremie, hiperpotasemie (intoxicatie cu potasiu), hipo-calcemie, hipermagneziemie, hipocloremie etc;
4. - tulburarea echilibrului osmotic cu scaderea presiunii osmotice a plasmei;
5. - tulburarea echilibrului acidobazic cu acidoza meolica.
Sindromul urinar din IRA consta in:
1. tulburarea excretiei azotate;
2. tulburarea eliminarilor hidrice;
3. modificari ale sedimentului urinar;
4. tulburarea eliminarilor electrolictice;
5. tulburarea capacitatii de acidifiere a urinii;
6. tulburarea capacitatii de dilutie si concentrare. Sindromul clinic al IRA este o reflectare a sindromului umoral si urinar si se caracterizeaza prin:
1. simptome digestive: anorexie, colici, diaree, varsaturi;
2. simptome neuropsihice: astenie, cefalee, crampe musculare si conlsii, meningism, obnubilare, halucinatii, delir, apatie - agitatie;
3. simptome cardiovasculare cu modificarea traseelor ECG;
4. simptome respiratorii: polipnee, respiratie Cheyne-Stokes, Kiissmaul;
5. simptome hematologice:
anemie hemolitica si hemoragipara.
Semnul precoce al instalarii insuficientei renale este reprezentat de scaderea ureii urinare sub 6 g/ 24h ca si cresterea potasemiei. Dializa extrarenala are indicatie la bolnal cu potasemie mai mare de 6 si uree plasmatica de peste 1 g.
Culoarea urinii poate fi un indicator pretios in aprecierea functiei renale:
- urina rosie denota hemoglobinurie;
- urina tulbure denota pierdere de albumina;
- urina verde - neagra denota septicemie cu pseudomonas;
- urina alba - cretoasa, opaca, denota fosfaturie masiva, semn al caolismului osos.
Indicatiile generale de epurare extrarenala (pota-semia > 7 mEq/l, uree sangvina > 350 mg%, HCO3 < 27 mEq/l) sunt numai orientative in cazul bolnalui ars, epurarea extrarenala trebuind aplicata preventiv, la primele semne de imposibilitate de a reduce la normal constantele sangvine si urinare.
Complicatiile hepatice (20,21,41-44)In
arsuri exista totdeauna un grad de
insuficienta hepatica cauzata de hipoxie, blocarea SRH de catre toxinele microbiene si produsii de degradare ai leziunii locale, CID in capilarele hepatice, invazia in circulatia portala a toxinelor si bacteriilor dezvoltate exuberant in urma ileusului dinamic. Consecinta este o scadere semnificativa a tuturor functiilor hepatice, a sintezei proteice si a factorilor coagularii.Incepand din ziua a 6-7, ce corespunde unei alterari semnificative a probelor hepatice, se vor administra pe langa hidrolizate de proteine si hepato-protectoare de tipul Arginina, Rocmaline, Omicetil, Aspatofort, Multiglutin,
vitamine (B, C).
Administrarea hidrolizatelor proteice (Salviamin, Aminomel, Aminofuzin) in primele zile poate fi o cauza a cresterii azotemiei. Dozele zilnice sunt de 8-l0 g/zi sau functie de pierderile renale de azot.
Cu toate ca suferintele hepatice sunt gigante, datorita marii rezerve functionale complicatiile evidente clinic apar foarte rar. Icterul si hepatomegalia sunt modalitati terminale. Hepatita post-transfuzio-nala nu apare in cea de-a doua perioada de evolutie a bolii.
Complicatiile neuro-psihice (20, 35,41-44,50) La marii arsi aceste complicatii sunt regula. Fenomenele de
depresie alterneaza cu nevrozele de reactie; modificarile de caracter si de comportament sunt totdeauna prezente. Modificarile ritmului somn-veghe nu lipsesc niciodata. Mutismul, agresivitatea, rezistenta, delirul sunt modalitati de evidentiere a complicatiilor neuro-psihice; toate dispar fara sechele dupa vindecarea bolnalui.
Este de mentionat fenomenul de sevraj etilic, care desi nu este secundar arsurii, este constatat frecvent la potatorii care au suferit arsuri importante (si acestia nu sunt putini). L-am constatat predo-minent la cei care au necesitat reechilibrarea hidro-electrolitica si care au fost lipsiti de orice sursa de alcool (probabil alcool introdus clandestin in spital de catre apartinatori). De cele mai multe ori sevrajul se instaleaza la circa 2 zile de la momentul internarii si are o durata inegala, in medie 3-4 zile. Intensitatea delirului si halucinatiilor este variabila, dar totdeauna aceasta categorie de bolnavi pune probleme majore de ingrijire datorita agitatiei neuro-psihice greu de stapanit. Tratamentul fenomenelor de sevraj presupune cresterea cantitatii de glucoza administrate, aport vitaminic crescut, Haloperidol; in unele situatii am fost nevoiti a administra alcool 10% (infiolat) pe cale i.v., circa 1-3 doze de cate 10-20 ml/zi pentru a putea tine sub control agitatia extrema a bolnalui.
