mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Arsuri chimice
Index » Arsuri » Arsuri chimice
» Etiopatogenie

Etiopatogenie


Share




Spre deosebirile de arsurile termice, mecanismul patogenic declansat la contactul tesuturilor cu
diferite substante chimice este complex si cu particularitati caracteristice fiecarui agent lezional. in urma contactului cu agentul cauzal se declanseaza o serie de reactii chimice specifice fiecarei categorii de substante chimice, in mare parte exoterme. Necroza de coagulare este unul din mecanismele patogenice, insa principalul mecanism patogenic, specific leziunilor chimice este procesul de hidro-liza, activat de modificarile pH-ului tisular. in atie cu leziunile termice unde coagularea proteinelor tisulare se produce practic instantaneu sub actiunea agentului termic (reprezentand un ecran pentru actiunea in profunzime), in cazul arsurilor chimice, mecanismele patogenice specifice, odata declansate continua pana la indepartarea completa a agentului cauzal sau pana la neutralizarea acestuia. Prin urmare, resilirea valorilor normale ale pH-ului tisular reprezinta un obiectiv major pentru oprirea distrugerilor celulare.



Gravitatea leziunilor tisulare precum si a manifestarilor toxice sistemice este determinata de natura agentului lezional precum si o serie de factori de gravitate cum ar fi cantitatea substantei si concentratia sa, durata contactului tisular, mecanismul particular de actiune al fiecarei substante chimice. in functie de natura reactiilor declansate la nil tisular, se deosebesc 5 categorii de substante chimice:
a) agentii oxidanti - aceste substante au capacitatea de a lega o serie de compusi vitali pentru functia celulara, spre exemplu, atomii de oxigen, sulf sau halogen (in special clor). Alteori, compusii oxidanti pot deni competitori pentru ocuparea situsurilor celulare meolic acti. Din aceasta categorie fac parte hipocloritul de sodiu, perman-ganatul de potasiu, acidul cromic, peroxizii etc.
b) substantele corozi - aceste substante actioneaza prin mecanisme diferite, generand o denaturare masiva si extensiva a proteinelor tisulare. Actionand asupra proteinelor determina formarea unor compusi activi si sili care la randul lor produc reactii chimice in cascada, ce continua procesul distructiv tisular. in aceasta categorie de substante sunt incluse: fenolul, fosforul alb, precum si substante alcaline tari (hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu, hidroxidul de amoniu, hidroxidul de calciu).
c) agentii desicanti - sunt compusi hidroscopici, care determina o deshidratare celulara rapida si sera la locul de contact tisular. Reactia de deshidratare celulara este masiva in cazul acizilor minerali (acidul sulfuric, acidul muriatic etc.) si mai putin intensa in cazul acizilor organici. O alta categorie de produsi disecanti este reprezentata de aldehide, care actioneaza doar in prezenta apei care le actiaza, transformandu-le in acidul sau baza de origine. Fosforul alb produce de asemenea o reactie de deshidratare tisulara intensa.
d) agentii citotoxici - genereaza denaturarea proteinelor tisulare prin doua mecanisme diferite. Din prima categorie fac parte aceleasi substante care reactioneaza cu proteinele tisulare, producand esteri (acidul formic, acidul acetic, acidul picric). A doua categorie de substante citotoxice este reprezentata de o serie de compusi care au capacitatea de a lega sau inactiva ionii anorganici necesari functiei celulare. Acesti compusi actioneaza ca inhibitori sau competitori meolici, fiind reprezentati de: acidul fluorhidric, acidul clorhidric, acidul oxalic.


e) agentii canti - denumirea acestor substante este determinata de capacitatea acestora de a produce cule la nilul tegumentului. Din aceasta categorie fac parte compusii arsenicali precum gazele toxice de lupta (N-mustard, yperita, lewisita etc). Agentii alkilanti au capactatea de a distruge AND-ul celular. Ca urmare a contactului tisular, celulele sunt distruse, iar proteazele eliberate de lizozomi determina separarea epidermului de dermul subiacent si aparitia leziunilor tegu-mentare caracteristice - culele. Lewisita actioneaza printr-un mecanism particular, inhiband o serie de sisteme enzimatice, printre care si complexul piruvat-dehidrogenaza. Leziunile tegumen-tare se extind si la nilul epiteliului care captuseste arborele respirator.
Majoritatea reactiilor declansate in urma contactului tesuturilor cu substante chimice sunt exoterme. Prin urmare, componenta termica se supraadauga mecanismului lezional specific fiecarei categorii de
substante. Pe de alta parte, o serie de produsi au capacitatea de a-si autolimita actiunea, de ex. acizii tari, generand numai leziuni tisulare, in timp ce altele se absorb pe cale sistemica determinand si manifestari toxice generale care agraaza prognosticul, de ex. acidul fluorhidric, acidul fosforic, fosforul alb etc.



Tipareste Trimite prin email







Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Arsuri:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai