Principalul reprezentant, Imipenemul este asociat cu Cilastatinul (inhibitor enzimatic) pentru a preveni nefrotoxicitatea in urma hidrolizarii produsului la nivel renal. in acelasi timp, prin blocarea inactivarii
renale sunt semnificativ crescute nivelul seric si implicit si eficienta antimicrobiana. Este probabil
antibioticul cu cel mai larg spectru de actiune bactericida aeroba si anaeroba. Este insa inactiv asupra stafilococilor meticilin-rezistenti, are eficienta modesta fata de enterococi; unele din tulpinile de Proteus (indol-pozitive) sunt de asemenea rezistente. Pseudomonas aeruginosa dezlta uneori rezistenta (20%), mai ales in cadrul infectiilor nosocomiale.
Monobactamii
Aztreonamul este principalul reprezentant utilizat in prezent in practica medicala. Spectrul sau de activitate include germenii gram-negativi; activ de asemenea fata de Pseudomonas. Nu este eficient impotriva germenilor gram-pozitivi si a celor anaerobi. Poate fi indicat la pacientii cu istoric de hipersensibilitate la (3-lactamine.
Aminoglicozidele
Spectrul lor include, principial, aproape toate speciile de germeni gram-negativi aerobi. in asociere cu (3-lactaminele, prezinta in mod caracteristic un sinergism bactericid deosebit de avantajos in multe infectii chirurgicale. Aminoglicozidele nu sunt active asupra anaerobilor. Eficienta lor este mult diminuata in tesuturile cu un pH acid sau oxigenare slaba. Gentamicina este cel mai frecvent utilizata datorita costului sau redus. Tobramicina are avantajul eficientei crescute asupra multor tulpini de Pseudomonas aeruginosa. Amikacina acopera majoritatea tulpinilor rezistente fata de gentamicina si tobramicina, avand indicatie speciala in
infectiile nosocomiale.
Disponibilitatea si avantajele cefalosporinelor de generatia lll-a, a monobactamilor, imipenemilor si a fluorochinoloneldr, au redus in mod substantial indicatiile de utilizare a aminoglicozidelor, care necesita ajustarea riguroasa a dozelor in functie de functia renala. Din ce in ce mai mult, sunt folosite doar in infectiile cu germeni cunoscuti sensibili sau in combinatie cu diverse peniciline pentru a obtine un sinergism bactericid pe un spectru bacterian cat mai larg.
Vancomicina
Spectrul de actiune al Vancomicinei este limitat la germenii gram-pozitivi. Constituie chimioterapicul de rezerva in multe infectii cu germeni gram-pozitivi rezistenti, alternativa pentru cazurile de infectii severe la pacientii alergici la peniciline si antibioticul de electie impotriva stafilococilor meticilin-
rezistenti. Administrat oral, constituie una din alternativele terapeutice in colita pseudomembranoasa cauzata de Clostridium difficile. Prezinta de asemenea eficienta moderata impotriva enterococilor. Rezistenta acestora fata de vancomicina poate fi "precipitata\" prin utilizarea nejustificata a acesteia in sindroamele diareice induse de antibiotice.
Macrolidele
<
/h4>
Eritromicina, precum si mai recentele Clarithro-micina si Azithromicina, prezinta un spectru larg de actiune ce include majoritatea cocilor gram-pozitivi, Neisseria, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, Campylobacter jejuni, Legionella. Sunt adeseori utilizate ca alternativa la pacientii alergici la peniciline.
Antianaerobele
Cloramfenicolul, activ initial pe o buna parte din anaerobi, gram-pozitivi si gram-negativi, este in prezent din ce in ce mai rar utilizat datorita reactiilor adverse reduile posibile si a reducerii drastice a spectrului prin rezistenta mediata plasmidic.
Clindamicina poseda o foarte buna eficienta impotriva germenilor anaerobi atat gram-pozitivi cat si gram-negativi. Acopera in acelasi timp o buna parte din cocii gram-pozitivi, dar este complet lipsita de activitate impotriva bacililor gram-negativi enterici. Utilizarea sa este oarecum limitata de riscul aparitiei unei colite pseudomembranoase.
Metronidazolul prezinta un spectru limitat la germenii anaerobi pe care ii acopera practic in totalitate. Constituie antibioticul de electie impotriva clos-tridiilor si in special Clostridium difficile. Reprezinta de asemenea, una din alternativele terapeutice in cazul colitei pseudomembranoase. Deoarece nu poseda nici o activitate asupra bacteriilor aerobe, in cele mai multe cazuri trebuie asociat cu o (3-lactamina sau chinolona ori de cate ori se banuieste o infectie mixta, aeroba-anaeroba.
Tetraciclinele
Acest grup de antibiotice poseda un larg spectru de actiune bacteriostatic ce include coci gram-pozitivi, o eficienta mai limitata asupra gram-ne-gativilor, precum si o semnificativa activitate impotriva anaerobilor. in tratamentul infectiilor chirurgicale tetraciclinele au o utilizare restransa, insa se dovedesc deosebit de utile in rezolvarea anumitor complicatii postoperatorii (infectii respiratorii, infectii cutanate).
Chinolonele
Reprezentate de Norfloxacin, Ciprofloxacin si Ofloxacin, chinolonele se remarca printr-un spectru de actiune ce cuprinde o gama larga de germeni gram-negativi, inclusiv Pseudomonas aeruginosa, unii stafilococi (chiar meticilin-rezistenti) si intr-o masura mai redusa specii de streptococi. Activitatea impotriva anaerobilor este nesemnificativa. Utilizarea chinolonelor este limitata de riscul dezltarii rezistentei printre tulpinile de stafilococi si de Pseudomonas aeruginosa.
