Antibiograma constituie metoda paraclinica de apreciere a sensibilitatii/rezistentei germenilor micro-bieni fata de diferite antibiotice. O prima categorie de informatii sunt oferite de antibiograma calitati ce apreciaza germenii ca fiind sensibili, rezistenti sau cu un comportament intermediar. A doua maniera de efectuare este determinarea cantitati a sensibilitatii germenilor fata de antibiotic; prin aceasta se sileste atat concentratia minima inhibitorie cat si concentratia minima bactericida. Constituie singura metoda prin intermediul careia se poate realiza o antibioticoterapie cu aderat "tintita\" asupra bacteriilor implicate etiologic in procesul septic. Pentru a raspunde insa acestui deziderat, antibiograma trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- Recoltare corecta a produsului biologic, transport si stocare adecta.
- Standardizare a metodologiei de lucru.
- Reproducerea cat mai fidela "in vitro\", a conditiilor de dezvoltare bacteriana "in vivo\" (medii de cultura si de pH adecte, temperatura, conditii de aerobioza/anaerobioza).
- Utilizarea unor concentratii de antibiotice abile cu nivelele realizabile terapeutic.
- Testare la o gama suficient de larga de antibiotice; pentru germenii rezistenti la
drogurile uzuale sunt obligatorii retestari cu antibiotice de "rezer\".
Interpretarea datelor oferite de antibiograma
Practica antibioticoterapiei a evidentiat pregnant un aspect de mare importanta: exista adeseori dis-
crepante majore intre rezultatele oferite de antibiograma si cele obtinute "in vivo\". Este bine ca datele antibiogramei sa fie interpretate cu prudenta deoarece pana la 20% din rezultate pot fi fals-pozitive sau fals-negative.
Cite dintre posibilele explicatii pentru aceste discrepante sunt prezentate in continuare:
- Germenii izolati din produsul patologic nu sunt cei responsabili pentru procesul infectios.
- Dintre germenii patogeni implicati, doar o parte sunt selectati si testati. Antibioticul astfel ales, poate insa sa nu acopere si spectrul celor neselectati pe mediile de cultura.
- Antibioticele nu pot niciodata inlocui drenajul, ecuarea si debridarea corecta a unei colectii purulente.
- Suprainfectia constituie o eventualitate reduila in special in cursul antibioterapiei prelungite, cand noi germeni ii "inlocuiesc\" pe cei initiali.
- Antibioticul nu poate realiza in focarul infectios concentratii suficient de ridicate ca urmare a particularitatilor de absorbtie, distributie si penetrare tisulara, a inactirii prin conditii locale defavorabile (pH, aerobioza).
- Posibilitatea aparitiei de tulpini rezistente.
- Cauze metodologice, efectuarea antibiogramei fara metode standardizate, vicii de tehnica in executare.
Utilizarea practica a datelor oferite de antibiograma se sprjina pe anumite reguli rezultate din "confruntarea\" permanenta dintre clinica si laboratorul de microbiologie:
- Se vor putea administra numai
antibioticele dovedite active (calitativ si cantitativ) in urma efectuarii antibiogramei.
- Daca mai multe
droguri sunt active fi ales acela care intruneste cele mai multe calitati: poso-logie, penetrabilitate, concentratie inalta si efect bactericid maxim in focarul septic, toleranta si reactii adverse minime.
- Utilizarea unui antibiotic "activ\" se face cu precautie, tinand seama de posibilele discrepante prezentate anterior.
- Nu se utiliza niciodata un antibiotic fata de care s-a constatat rezistenta microbiana.
