mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Istoric
Index » Anestezia » Istoric
» Atestari arheologice si istorice asupra vechimii etnoiatriei in arealul carpato-dunareani

Atestari arheologice si istorice asupra vechimii etnoiatriei in arealul carpato-dunareani







Lupta pentru ata si prelungirea ei, eforturile pentru inlaturarea bolilor a marcat ata omului odata cu existenta lui terestra. Aceste eforturi constituie insasi bazele filogenezei medicinei. Dar toate aceste eforturi au fost anticipate de insesi radacinile biologice, de acea caracteristica a substantei i care tinde sa-si asigure conditii optime etii, prin procesele de meolism, prin filiatia instinctelor, reflexelor, taxiilor, tropismelor. Iar de la inceputul oricarei eti apare adaptarea si lupta contra factorilor patogeni68. Instinctul profilactic este prezent inca la regnul animal: in timpul hranirii sunt etate tele otratoare, insectele daunatoare etc.
Instinctul curativ a fost remarcat de entomologi,69 la albine, termite, ca si de ornitologi, care au observat reactia unor pasari ce-si fixeaza osul fracturat cu manson de argila sau din fibre vegetale, precum si o reala respectare a "regulilor de igiena", in pastrarea curateniei cuibului sau a zuinii, la animale. La vertebratele superioare, indeosebi la maimute s-au constatat nu numai practici pentru inlaturarea bolii, ci si tendinte altruiste, afectitate, manifestari de solidaritate, de teama, dar si de grija in caz de imbolnare. Daca profilaxia si tendintele curative pot fi urmarite la regnul animal, este firesc cu atat mai mult ca omul, din cele mai vechi timpuri sa fi luptat pentru prelungirea ireversibilului timp al etii.


Intreaga gama a patologiei umane este edentiata de descoperirile arheologice .
Practicile concrete erau impletite la omul primitiv cu unele ritualuri, care dovedesc aceeasi incercare de readucere a trupului la starea de sanatate prin mimarea "fazei originare", a pozitiei fatului inainte de nastere etc. Asa se explica spre exemplu si ritualul de inhumare a trupului uman in pozitie chircita, inca din perioada paleoliticului mijlociu. Aceeasi explicatie se da si gestului de a pune in mormant amulete, obiecte diferite care au apartinut decedatului, avand valoare de ordin magic, dar poate si antiepidemic. Pictarea mormintelor cu ocru, cum este cel descoperit in Dobrogea71 sau presararea celui decedat cu hematita, amintind culoarea sangelui, deci a etii-sugereaza aceleasi practici de invocare a etii, a sanatatii, nu pentru cel disparut, ci ca "mijloc" magic, cromatic, de aparare a celor ramasi in existenta terestra.
Unele schelete din mormintele paleolitice descoperite in arealul carpato-dunarean erau impodobite cu coliere de scoici72, podoabe care pana in zilele noastre sunt legate de credintele in regenerare. Cu acelasi sens legat de renastere si retalizare prin caldura focului trebuie sa fi fost si riturile de inmormantare in apropierea vetrelor de foc sau sub podine73 practicate inca din epoca omului de Neanderthal.

Descoperirile arheologice au relevat, de asemenea, adevarate manopere ortopedice, fracturi ndecate, ca si "interventii chirurgicale", cum se edentiaza a fi fost trepanatiile craniene, asa cum se vad pe tigvele care pron din stravechi timpuri.
Paleopatologii au conchis in urma unor studii sistematice, ca nu par a fi urmele unor accidente (avand in vedere numarul mare de astfel de descoperiri), observand in acelasi timp forma foarte regulata a orificiilor trepanate. Acestea par reale interventii, facute cu grija si etand zonele cu sinusuri importante, a caror lezare putea sa duca la un sfarsit fatal.
Nenumaratele do ale practicarii trepanatiei occipitale sau frontale, rotunde sau ovale, pe teritoriul tarii noastre, intre care cele de la Sarata-Monteoru, Cetatenii din Deal, Muscel, Decea-Mures, Holboca, Stoicani, Poiana Cristesti, Iasi74 se impletesc cu cele ale ritului magic al "gestului suficient", cand doar simpla schitare sau transare a santului de trepanare craniana75 puteau fi considerate cu valoare terapeutica, avand acelasi grad de eficienta ca si interventia propriu-zisa.

Trebuie subliniat insa ca radacinile etnoiatriei nu isi au originea in magie, ci in observatia atenta a fenomenelor si justa cunoastere a mediului ambiant.
Cercetarile arheologice reflecta si lupta omului din asezarile stravechi de pe teritoriul tarii noastre impotriva epidemiilor, prin parasirea si incendierea locuintelor, lasand pe loc intregul inventar gospodaresc prin intermediul carora s-ar fi putut contamina, asa cum pare sa se fi intamplat in asezarea din epoca bronzului, de la Santul Mare, din Pecica-Arad, peste care s-a suprapus mai tarziu importanta asezare dacica Ziridava, amintita de geograful roman, Ptolemeu76.
Dintele necrutator al vremii, opera nimicitoare a mileniilor au lasat omenirii doar fragmente de oase sau morminte continand schelete si un inventar aferent, dovedind practici chirurgicale si magice de tamaduire. Fara indoiala, insa, omul va fi cunoscut cu pretul a numeroase sacrificii, sa pretuiasca, sa distinga din natura, tele comestibile sau cu valoare terapeutica, etand pe cele otratoare, pentru ndecarea unor boli interne sau ale pielii.

Asertiunile asupra cunostintele medicale ale populatiei din tinuturile carpato-dunarene sunt posibile prin unele analogii, dar raman deseori ipotetice. Reconstituirea practicilor medicale ale daco-getilor este facilitata de cateva texte antice, importante. De asemenea, atestarile epigrafice si insesi unele marturii lingstice dovedesc folosirea izvoarelor termale din sud-vestul Carpatilor, in scopuri terapeutice, de catre populatia autohtona77.
Studiile actuale asupra acestui important domeniu al cilizatiei populare romanesti -etnoiatria- remarca abilitatea si continuitatea practicilor medicale "ale caror radacini se intind pana in perioada dacilor, vestiti cunoscatori de te medicinale"- sublinia cercetatorul botanist, clujean Vaczy Coloman78.
Populatia autohtona va fi folosit o diversitate de remedii vegetale, minerale si animale , pe care le aveau la indemana datorita unei flore si faune deosebit de bogate. Cunoasterea telor de catre daco-geti au fost relevate de catre istoricul grec din sec.V i.Hr., Herodot, iar in sec. I d.Hr. de catre medicul grec Pedakios Dioscorides din Anazarba, care a insotit armatele lui Traian in razboaiele de cucerire79 in sectiunea sa, "De materia medica" cuprindea numeroasele practici terapeutice pe care le culesese in tinuturile cucerite, din Europa, Asia si nordul Africii.

In aceasta lucrare el insera intre denumirile si diagnoza telor intrebuintate la diferite popoare si 42 de nume de te folosite de catre daci, atestare sigura avand doar 27, conform studiilor renumitului epigrafist dacolog clujean, I.I.Russu, alte 3 denumiri fiind date din limba dardanilor si a bessilor, popoare invecinate si inrudite cu dacii.
Acest aspect este deosebit de graitor pentru sublinierea fitoterapiei pe teritoriul carpato-dunarean. Pe de alta parte, faptul ca invatatul medic grec nu dadea nici o informatie toponimica legata de tara dacilor, asa cum procedase pentru alte regiuni demonstreaza- dupa cum sublinia pertinent Vaczy- ca Dioscorides n-a cunoscut nemijlocit nici tele, nici retetele autohtonilor nostri, dar indreptateste, pe de alta parte, ipoteza-deosebit de importanta pentru istoria cilizatiei poporului roman si a legaturilor sale cu vecinii- ca dacii, recunoscuti in acea vreme ca buni ndecatori cu remedii vegetale faceau probabil schimb de te medicinale, prin intermediul coloniilor grecesti, Tomis si Caliatis A°.

Dacia montana, in special ramura apuseana a Carpatilor prezenta un ansamblu fitogeografic care favoriza cresterea din abundenta a telor medicinale mult cautate si atunci ca si azi: Artemisia, Arum, Chelidonium, Ranunculus, Rubus, Thymus, Verbascum.
Un alt medic grec, Pseodo-Apuleius cuprindea in lucrarea sa "De medicaminibus herbarum", scrisa in veacul II d.Hr., 37 sinonime dacice de te dintre care, observa Vaczy, 11 sunt identice cu cele inserate in sectiunea lui Dioscorides, iar 25 sunt noi, neintilnite pana la Pseudo-Apuleius, fiind, probabil, culese direct pe teritoriul Daciei romane81.
Toate aceste denumiri de te au fost analizate din punct de vedere lingstic de istoricul epigrafist I.I.Russu.In secolul al VT-lea d.Hr., invatatul grec Iordanes mentiona in opera sa intitulata "Getica", la cap. 70- despre stiinta empirica medicala a dacilor, referindu-se la cunostintele lor asupra insusirilor ierburilor si arbustilor "herbarum fruticumque explorare naturas" - "cercetand natura ierburilor si arbustilor"82.

Indicatiile terapeutice ale lui Dioscorides in legatura cu acele denumiri dacice ale telor ndecatoare sunt identice cu practicile empirice de azi, fiind preluate si in recomandarile medicinei stiintifice moderne. Valoarea terapeutica a compozitiei chimice, organice a telor mentionate justifica in totalitate aceste recomandari facute de medicul grec. Remediile aplicate in medicina populara erau proprii si medicinei sacerdotale, aplicate de "filosofii sacerdoti", cum a fost, de pilda, Deceneu, marele preot al regelui dac, Burebista-care raspandeau intre membrii varfurilor societatii de atunci, diferite cunostinte legate de stiintele naturii, de etica, astronomie, dupa cum relata si geograful grec, Strabon83.Insusi regele dacilor era considerat ndecator, la fel ca marele preot84. Ei vor fi cunoscut tele cu valoare sedativa, diuretica, vomitiva, sudorifica, antispastica, antihemoragica, la care se adaugau uleiurile obtinute din te si din fructul arborilor, stejari, fagi etc, grasimile animale, ceara si mierea, laptele, in combinatii si practici empirice.



Izvoarele antice releva mai adesea fitoterapia, mai rar opoterapia, adica folosirea remediilor de natura animala sau minerala.
0 descoperire arheologica extraordinara de la Gradistea Muncelului a scos la lumina o adevarata "trusa medicala", datand aproximativ din secolul I d.Hr., care continea un bisturiu, o penseta din bronz si cinci ulcele fin lucrate, probabil fiind recipiente pentru unguente, preparate din te, dar si din grasimi animale. De asemenea, trusa continea o "leta" denatura minerala, presata din cenusa vulcanica, bogata in silicati, intrebuintata, poate, la tratarea plagilor sau ca remediu antihemoragic si astringent .
Iata, asadar, ca radacinile opoterapiei pot fi cautate deopotriva in lumea vechilor locuitori ai tinuturilor carpatice. Nu se poate sti daca leta a fost preparata de ndecatori daci sau a fost adusa de negustori greci. Este de presupus insa ca practicile autohtonilor nu puteau sa nu apeleze si la unele cunostinte medicale care le vor fi ajuns din lumea popoarelor mediteraneene ori din Asia Mica.
Din relatarile unor scriitori antici, cum a fost spre exemplu Publius Odius Nasso, exilat la Tomis de imparatul Augustus al Romei ne parn si date despre cunoasterea telor toxice, de catre daco-geti, care preparau otravuri vegetale, dar si din venin de pera, cu care, probabil isi ungeau sagetile.
Alinarea durerilor de dinti se va fi facut si in timpurile antice cu ajutorul telor, ca si astazi in practicile populare, prin fumigatii cu masalarita.

Despre practicarea extractiilor dentare si a unor trepanatii dentare exista do arheologice,86 ca si despre chirurgie traumatologica- sudari de fracturi etc. Vindecatorii, in special preotii efectuau trepanatii, diferite operatii chirurgicale, cu ajutorul unui bisturiu din silex, ulterior confectionat din bronz sau din fier87.
Un fieristrau celtic, mic, din fier, datat aprox. cu 300 de ani i.Hr., descoperit la Galatii Bistritei a fost identificat, descris si verificat de istoricul medicinii, savantul Valeriu L. Bologa si de colaboratorii sai, facand chiar o incercare de trepanatii pe cadavre autopsiate, cu ajutorul unei copii a acestui instrument. Astfel s-a descoperit inca un important stadiu al chirurgiei craniene antice88.
Practicile empirice si magice la nastere, din cele mai indepartate timpuri au fost observate pe unele placi din lut, neolitice, cum sunt cele descoperite la Turda89 reprezentand o femeie culcata pe pamant, dupa obiceiul mentinut pana la inceputul veacului XX, in traditiile populare, ca femeile sa nasca pe pamant Se crede inca si azi ca pamantul, pantec fertil si fecund al etii, poate influenta nu numai nasterea in sine, dar chiar si destinul pruncului, prin transmiterea magica a fluxului tal.
Despre obiceiul femeilor trace de a naste pe pamant, la muncile campului relata si geograful grec Strabon, in lucrarea sa"Geographia", voi. TII, cap.4 si 17.

Alinarea durerilor la nastere sau in cazul interventiilor chirurgicale se facea prin narcoza cu samanta de canepa, prin fumigatii, asa cum relata istoricul grec Herodot, despre obiceiurile scitilor din Tiras. Aceeasi narcoza o practicau si tracii din sudul Dunarii si probabil geto-dacii, intrebuintand seminte de Cannabis indica, bogate in cannabiol. Cercetarile etnologice din sec.XX au relevat de asemenea intrebuintarea semintelor de canepa in decocturi, ceaiuri sau fumigatii pentru calmarea durerilor de nastere, in satele din toate tinuturile carpatice91.
Desigur, conditiile de trai si de locuire in neolitic au determinat o natalitate scazuta, o mortalitate infantila in procent ridicat, cum edentiaza necropolele din epoca bronzului si cele mai tarzii, precum si varsta medie de ata la fel de scazuta, cea. 21-25 ani, dupa cum indica studiile antropologice asupra osemintelor din necropola de la Cama, si concluziile la care a ajuns antropologul roman, Dardu Nicolaescu Plopsor2.

Un aspect important in evolutia cunostintelor traditionale a insemnat stadiul in care practicile terapeutice erau insotite de reprezentarile si practicile magice si religioase. in efortul permanent de a apara si de a prelungi ata, omul antichitatii lua act si contact cu numeroase fenomene pe care nu si le putea explica. Fetisismul, animismul, cultul soarelui isi au originea in aceasta permanenta teama a omului primitiv fata de necunoscut, fata de intreaga patologie umana, care i-a umbrit din timpuri stravechi, existenta93. Datorita acestor cauze, ndecatorii recurgeau pe langa mijloacele empirice realiste si la practicile magice, vraji, descantece etc. Empirismul insa-decantat din practicile magice- a constituit fondul pozitiv, factorul de evolutie, determinant, in procesul de ontogeneza si filogeneza a omului. Religia si magia au ocupat fata de acesta un rol secundar, exoperand doar sfera necunoscuta si neexplicata de om la nivelul socio-cultural al acelor timpuri.
Vindecatorii "specializati" vor fi aparut inca din neolitic, odata cu perfectionarea mijloacelor de productie, cand doar anumiti oameni cu experienta indelungata puteau sa execute complicatele interventii chirurgicale.

Dupa depasirea acestei faze, medicina sacerdotala practicata de invatatii-preoti, ca depozitari ai culturii in acea vreme- a insemnat un important pas inainte, situandu-se intr-o faza intermediara, necesara, dintre etnoiatrie si iatrosofie94
Prin scurgerea timpului si in urma evolutiei specializarii in practicile medicale, medicina empirica s-a disociat de magie tot mai mult. Preotii daco-geti practicau medicina empirica, aveau cunostinte de astronomie, de botanica, de geografie 5.
Marele ganditor, Platon, a consemnat in "Charmides" chiar ziunea integralista despre organismul uman (intre partile bolnave si organism fiind o legatura indisolubila)- asa cum credeau preotii ndecatori, daco-geti: "Zalmoxis, regele nostru, care este si zeu spune ca precum nu trebuie sa incercam a ndeca ochii fara sa fi ndecat intai capul ori capul fara trup, tot asa nu se poate sa incercam a ndeca trupul fara sa ingrijim si de suflet si ca tocmai de aceea sunt boli in care nu se pricep medicii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa se ocupe, caci daca acesta merge rau, este cu neputinta ca partea sa mearga bine".

Acest principiu asemanator celui adoptat de Scoala lui Hippocrate de la Cos este un indiciu asupra posibilelor legaturi dintre reprezentantii de frunte ai daco-geti lor, cu lumea antichitatii grecesti. De altfel, aceste legaturi erau silite in permanenta prin intermediul coloniilor grecesti de pe litoralul Pontului Euxin, (Marea Neagra).
Cultul lui Asclepios a fost larg atestat epigrafic si statuar in Dacia. La Capidava (asezare romana pe Dunare), s-a descoperit un fragment de sceptru cu sarpele lui Aesculap9 .
In coloniile grecesti din Dobrogea era adorat Apolo, ca zeu tamaduitor, purificator, "katarsios", salvator, "soter", prevenitor, "phrophylax"98. Inscriptiile epigrafice descoperite in asezarile Dobrogei atesta existenta in acele timpuri a unor ndecatori medici, vestiti pentru mestesugul lor curativ, mai important fiind numele grecului Diocles, fiul lui Artemidoros din Cizicul Propontidei, chemat ca "specialist", medic fruntas, "iatropaideut" sau "profesor medic" si ca practician cu multa experienta .
Constituirea pronciei romane Dacia si integrarea acestui teritoriu la Imperiul roman a insemnat un progres si





Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Anestezia:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai