Tratamentul prentiv
Respectarea unor reguli simple scutesc atat bolnavul, cat si medicul de aparitia reactiilor adrse prin supradozaj.
1. Indicatia corecta a tehnicii anestezice.
2. Nedepasirea dozelor recomandate; controlul fiolelor si a concentratiei AL.
3. Folosirea celei mai slabe concentratii si a celui mai mic volum de anestezic, care sa asigure gradul dorit de anestezie.
4. Aspiratia obligatorie inaintea oricarei injectari.
5. Alegerea AL cu cea mai mica toxicitate, in special in cazul tehnicilor de anestezie regionala i.v.
6. Monitorizarea permanenta a bolnavului; elementul fundamental al monitorizarii il constituie observatia clinica realizata de o persoana competenta.
7. injectarea cu viteza mica a AL si pastrarea unui contact rbal permanent cu bolnavul; intreruperea administrarii drogului la primul semn de stimulare a SNC.
8. Respectarea haremurilor de dotare materiala si medicamentoasa pentru tratamentul reactiilor adrse.
9. asigurarea personalului competent.
10. Evitarea unei premedicatii puternice, in special cu barbiturice, anuleaza cooperarea bolnavului, ascunde primele semne de stimulare nervoasa prin
depresia corticala ce o realizeaza, actiune siner-gica, adancind faza de
depresie corticala.
Tratamentul simptomatic
O terapie eficienta trebuie sa indeplinesca doua conditii fundamentale: sa fie cat mai precoce si sa se adreseze unui grup simptomatic corect diagnosticat.
Terapia convulsiilor intermitente: elementul esential il constituie administrarea de O2 fie pe sonda nazo-faringiana fie pe masca. De cele mai multe ori administrarea O2 este suficienta.In cazul in care
convulsiile nu cedeaza se administreaza i.v. thiopental 50-l50 mg sau diazepam 5-l0 mg (19).
Terapia convulsiilor permanente: administrarea de succinilcolina 1 mg/kg corp si ntilatia artificiala cu O2 100% poate fi suficienta. in unele cazuri, convulsiile care prin durata si repetitie pot conduce la un "status convulsiv permanent\", impune curari-zarea de lunga durata (Pavulon 6-8 mg sau o alta curara cu actiune lunga), intubatie oro-traheala si protezarea respiratorie mecanica. Hipnoza este asigurata fie prin administrarea de doze hiponotice de anestezice generale (halotan, isofluran), fie prin administrarea i.v. de diazepam sau midazolam. Preferam folosirea de benzodiazepine si datorita existentei in practica medicala a antagonistului lor specific, flumazenilul. Consultul neurologic este obligatoriu.
Terapia tulburarilor cardio-vasculare: semnele de debut, datorate stimularii centrilor cardio-vasculari din bulb (hipertensiune, tahicardie, extrasistole), nu necesita o terapie speciala. Depresia cardiaca si vasculara apare prin mecanism central, dar si datorita actiunii directe a AL pe fibra miocardica. Tratamentul initial consta in administrarea de O2 si protezare respiratorie. Agravarea tulburarilor cardiovasculare (hipotensiune, bradicardie) trebuie tratata energic: efedrina (15-30 mg i.v.) sau epinefrina (adrenalina) solutie 1/1000, 0,5-l mg i.v. lent, atropina 0,5-l mg, ajungandu-se la masaj cardiac extern. Tinem sa subliniem importanta oxigenarii corecte a bolnavului, datorita riscului de fibrilatie ntriculara la administrarea de epinefrina pe un miocard hipoxic.
Tratamentul tulburarilor respiratorii: semnele de excitatie centrala (polipnee, amplitudine crescuta) nu necesita tratament. Depresia centrala (respiratie neregulata, perioade de apnee progresi ce conduc la stop respirator) impun protezarea respiratorie de urgenta.
