mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Bolile metabolice si nutritionale ale sistemului nervos
Index » Afectiuni neurologice » Bolile metabolice si nutritionale ale sistemului nervos
» Bolile metabolice ereditare cu debut tardiv

Bolile metabolice ereditare cu debut tardiv







TULBURARI MITOCONDRIALE
Atunci cand glucoza este folosita in lantul transportului de electroni, conversia ei in CO2 si H2O produce 36 de molecule de fosfat cu energie inalta. Invers, atunci cand glucoza este transformata in lactat in cursul glicolizei, se produc doar 2 molecule de fosfat cu energie inalta. Creierul are necesitati energetice foarte crescute si o capacitate limitata de a folosi alte substrate pentru sinteza ATP ( modulul 335). Creierul are nevoie de energie pentru functiile de baza comune tuturor celulelor si pentru functiile specifice, cum ar fi mentinerea gradientilor ionici. Aproximativ 40% din oxigenul consumat de creier este folosit pentru mentinerea gradientului sodiu-potasiu de-a lungul membranei celulare. Rezervele energetice ale SNC sunt mici, iar leziuni celulare ireversibile pot sa apara chiar dupa scurte perioade de lipsa fie a oxigenului, fie a glucozei.
Sediul primar al fosforilarii oxidative este mitocondria. Fiecare mitocondrie are o membrana externa permeabila la molecule mari, si o membrana interna, relativ impermeabila care contine complexele de transport ale electronior. Complexele de transport folosesc atat NADH, cat si FADH, produse de ciclul Krebs; ambele doneaza electroni in timpul transportului enzimelor prin membrana mitocondriala interna. Enzimele sunt desemnate ca fiind complexe numerotate de la I la V. Complexele I si II colecteaza electroni pe care ii transfera ubiquinonei (coenzima Qlo). Ulterior, electronii sunt transferati secvential catre complexul III, citocromul c, complexul IV si, in final, la oxigen, acceptorul final de electroni. Simultan, iesirea protonilor prin membrana mitocondriala interna duce la un gradient electrochimie de protoni care depoziteaza energie potentiala. Complexul V foloseste energia stocata in gradientul protonic pentru condensarea ADP cu fosfat anorganic cu aparitia ATP; ATP este schimbat cu ADP de-a lungul membranei mitocondriale interne cu ajutorul adenin nucleotid translocazei.


Sindromul Kearns-Sayre (Vezi si modulul 383) Prima dovada directa a implicari ADN-ului mitocondrial in patologia umana a constituit-o descoperirea de importante deletii ale ADN mitocondrial la pacientii cu miopatii miocardice, precum si detectarea unei mutatii la AND-ului mitocondrial la pacientii cu neuropatie optica ereditara Leber. Ulterior, baza moleculara a altor encefalomiopatii mitocondriale a fost elucidata. Sindromul Kearne-Sayre este caracterizat de oftalmoplegie externa progresiva, retinopatie pigmentara si una sau mai multe dintre urmatoarele: bloc cardiac, ataxie cerebeloasa, proteinorahie de peste 1,0 g/L (100 mg/dL). Debutul este de obicei inainte de 20 ani, iar prognosticul este prost. Nivelurile de lactat si piruvat in LCR sunt crescute. Biopsia musculara arata, tipic, fibre striate rosii. Deletii mari ale ADN mitocondrial sunt prezente. Evolutia este de agravare progresiva, iar cei mai multi pacienti mor in a treia sau a patra decada de ata. Majoritatea cazurilor par a fi mutatii sporadice.
MERRF Epilepsia mioclonica cu fibre striate rosii (MERRF) este caracterizata de mioclonii, convulsii, ataxie cerebeloasa si miopatie mitocondriala. Debutul apare adesea in copilarie sau la adultul tanar. Nivelurile serice si in LCR de lactat si de piruvat sunt crescute, iar biopsia musculara arata fibre striate rosii. Evolutia este de agravare progresiva, iar cei mai multi pacienti mor in a treia sau a patra decada de ata cu deteriorare mentala severa. Rudele materne pot fi asimptomatice sau pot avea sindroame clinice partiale. S-a demonstrat ca mutatia patogenica este la nucleotidele 8344 si 8356 din gena de transfer ARN a Uzinei.
MELAS Encefalomiopatia mitocondriala, acidoza lactica si episoade asemanatoare accidentelor vasculare cerebrale (MELAS) constituie o alta tulburare ereditara materna caracterizata de episoade asemanatoare accidentelor vasculare cerebrale, cefalee si migrene, varsaturi, convulsii si acidoza lactica. in cele mai multe cazuri este incriminata mutatia punctiforma a nucleotidului din pozitia 3243 din gena de transfer ARN a leucinei.


Sindromul Leigh Sindromul Leigh, mostenit pe linie materna, este de obicei o tulburare a copilariei (inclusiv a cele timpurii), rar a adultului tanar. Acesti pacienti prezinta tipic regresie psihomotorie, convulsii, distonie, ataxie, atrofie optica, oftalmoplegie, tremor, semne piramidale si tulburari respiratorii. Scanarea CT sau RMN edentiaza zone simetrice bilateral de anomalii ale ganglionilor bazali si trunchiului cerebral. Acidoza lactica este obisnuita. Evolutia este tipic defavorabila. In unele familii, mutatia punctiforma mitocondriala a fost descrisa in pozitia 8993 a genei 6 a ATP-azei.
Boala Leber Neuropatia optica ereditara Leber a fost prima boala umana asociata unei mutatii punctiforme la ADN-ul mitocondrial. Fenotipul este nedureros, subacut, pierdere bilaterala a vederii cu scotoame centrale si vedere anormala in culori. Varsta medie a debutului este 23 ani; sunt afectati de 3-4 ori mai multi barbati decat femei, din motive neclare. Mutatiile in ADN-ul mitocondrial au fost identificate in cel putin opt gene, cele mai multe codificand subunitati ale complexului I, dar cateva codificand subunitati ale complexului IV. Un numar mic de familii cu aceasta boala au degenerarea ganglionilor bazali cu distonie.


TRATAMENT

Multe encefalomiopatii mitocondriale urmaresc o evolutie episodica. Cea mai folosita terapie consta in: administrarea de agenti care stimuleaza actitatea enzimelor implicate in transportul rezidual al electronilor; asigurarea precursorilor de coenzime; administrara unui acceptor de electroni artificial. Coenzima Qlo, un component esential a lantului de transport al electronilor care poate creste productia de ATP si poate juca rol de antioxidant, a fost folosita la pacienti cu tulburari mitocondriale, dar dole prind eficacitatea sunt limitate. La un numar de cazuri raportate, acest tratament a redus concentratiile lactatului si a imbunatatit functia zuala. Alte abordari au folosit tamina K3, nicotinamida, tiamina, riboflana si carnitina.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor