mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Miastenia gravis si alte boli ale jonctiunii neuromusculare
Index » Afectiuni nervoase si musculare » Miastenia gravis si alte boli ale jonctiunii neuromusculare
» Terapie medicala si chirurgicala

Terapie medicala si chirurgicala







Prognosticul s-a imbunatatit remarcabil ca rezultat al progreselor terapeutice; in principiu toti pacientii miasteniei pot reni la o viata normala, cu o terapie adecvata. Metodele cele mai importante folosite in tratamentul miasteniei gravis includ medicatiile anticolinesterazice, agentii imunosupresori, timectomia si plasmafereza sau imunoglobuline administrate intranos.

Medicatia anticolinesterazica
Cei mai multi pacienti miasteniei pot fi cel putin partial ameliorati, dar putini pot fi readusi complet la normal prin medicatia anticolinesterazica. Nu exista diferente substantiale ale eficientei printre variatele medicamente anticolinesterazice. Piridostigmina orala este cel mai larg folosita in Statele Unite. Ca o regula, actiunea benefica a piridostigminei orale incepe in 15 pana la 30 min si dureaza 3 pana la 4 ore, dar raspunsul individual poate varia. Tratamentul este inceput cu o doza moderata, de exemplu 60 mg de trei pana la cinci ori pe zi. Frecnta si marimea dozelor trebuie ajustate conform necesitatilor pacientilor, in cursul zilei. De exemplu, pacientilor cu slabiciune la mestecat si inghitit li se poate administra medicatia inainte de mese in asa fel ca forta optima sa coincida cu timpul de masa. letele de piridostigmina cu actiune lunga pot fi de ajutor sa treaca pacientul peste noapte, dar nu trebuie folosite ca medicatie de zi din cauza absorbtiei lor variabile. Doza maxima utila de piridostigmina depaseste rar 120 mg la fiecare 3 h in timpul zilei. Supradoza de medicatie anticolinesterazica poate provoca slabiciune crescuta si alte efecte secundare. La unii pacienti, efectele secundare muscarinice ale medicatiei anticolinesterazice (diaree, crampe abdominale, salivatie, greata) pot limita doza tolerata. in aceste cazuri, propantelin bromura poate fi folosita pentru blocarea efectelor getati secundare, fara afectarea efectelor benefice asupra musculaturii scheletice. Loperamidul este util in tratamentul diareei.


Timectomia Trebuie diferentiate doua probleme: indepartarea chirurgicala a timomului si timectomia ca tratament pentru miastenia gravis. in cazul timomului, indepartarea chirurgicala este necesara din cauza posibilitatii extinderii locale a tumorii, desi cele mai multe timoame sunt benigne. in absenta unei tumori, dole disponibile sugereaza ca mai mult de 85% din pacienti se amelioreaza dupa timectomie, si din acestia aproximativ 35% pot ajunge la o remisie fara medicamente. Oricum, ameliorarea este tipic intarziata de la luni la ani. Avantajul timectomiei este ca ofera posibilitatea beneficiului pe termen lung, in unele cazuri diminuand sau eliminand necesitatea continuarii tratamentului medical. in privinta acestor beneficii potentiale si riscului neglijabil al mainilor pricepute, timectomia a castigat acceptarea larga in tratamentul MG. Exista un consens privind faptul ca timectomia trebuie efectuata la toti pacientii cu MG generalizata cu varste intre pubertate si cel putin 55 ani. Daca timectomia trebuie sa fie recomandata ca o regula la copii, la adultii peste 55 de ani si la pacientii cu slabiciune limitata la muschii oculari este inca o problema de dezbatut. Timectomia trebuie executata in spitale in care aceasta procedura este realizata regulat si unde personalul este experimentat in tratamentul pre- si postoperator, anestezie si in tehnicile chirurgicale ale timectomiei totale.
Imunosupresia Imunosupresia care utilizeaza glucocor-ticoizi, azatioprina si alte medicamente este eficienta la aproape toti pacientii cu MG. Alegerea fiecarui medicament utilizat trebuie ghidata dupa riscuri si beneficii, pentru fiecare pacient in parte. in general, imbunatatirea clinica incepe cumva mai rapid cu tratamentul steroidian decat cu alti agenti imunosu-presivi. Efectele secundare ale fiecarui medicament pot opri utilizarea lui la unii pacienti, dupa cum este indicat mai jos.
Terapia steroidiana. Glucocorticoizii, cand sunt folositi adecvat, produc ameliorarea slabiciunii miastenice la marea majoritate a pacientilor. Doza initiala de prednison trebuie sa fie relativ joasa (15 pana la 25 mg/zi) pentru a evita slabirea timpurie care apare la aproape o treime din pacientii tratati initial cu un regim cu doze ridicate. Doza este crescuta progresiv, dupa cum este tolerata de pacient (de obicei cu 5 mg/zi la interval de 2 pana la 3 zile) pana se observa o imbunatatire clinica marcata sau este atinsa doza de 50 mg/zi. Aceasta doza este mentinuta pentru 1-3 luni si apoi este modificata gradat, cu un regim terapeutic la doua zile de-a lungul a inca 1-2 luni, pana se atinge dozajul de 100 mg in ziua administrarii, in general, pacientii incep sa se amelioreze in cateva saptamani dupa atingerea dozei maxime si ameliorarea continua sa progreseze pentru luni sau ani. Dozele de prednison trebuie sa fie reduse gradat, dar de obicei sunt necesare luni sau ani pentru a determina doza minima eficienta, fiind necesara
monitorizarea atenta. Cativa pacienti sunt capabili sa se descurce fara toata cantitatea de prednison. Pacientii cu terapie gluco-corticoida pe termen lung trebuie urmariti atent pentru prenirea sau tratarea efectelor secundare. Erorile cel mai comune ale tratamentului steroid al pacientilor miastenici cuprind:
1. Persistenta insuficienta; ameliorarea poate fi intarziata sau gradata.
2. Diminuarea prea devreme, prea rapid sau excesiva a dozelor de steroizi.
3. Lipsa atentiei in prenirea si tratamentul efectelor secundare.
Managementul pacientilor tratati cu glucocorticoizi este discutat in modulul 332.
Alte medicamente imunosupresi. Azatioprina, ciclospirina sau ocazional ciclofosfamida sunt eficiente la multi pacienti, singure sau in combinatii cu terapia glucocorticoida. Azatioprina este cel mai larg folosita din cauza sigurantei relati la cei mai multi pacienti. Efectul ei terapeutic se adauga la cel al glucocorticoizilor si/sau permite ca doza de steroid sa fie redusa. Oricum, mai mult de 10% din pacienti sunt incapabili sa tolereze azatioprina din cauza reactiilor idiosincrazice ce constau in simptome asemanatoare cu gripa, ca febra si indispozitie, depresia madui osoase sau anomalii ale functiei hepatice. O doza initiala de 50 mg/zi trebuie folosita ca test pentru efecte secundare adrse. Daca aceasta este tolerata, doza este crescuta gradat pana ce numarul leucocitelor din sange scade la aproximativ 3000. La pacientii care primesc concomitent steroizi, leucocitoza impiedica folosirea acestei masuratori. O reducere a numarului de limfocite sub 1000 pe microlitru si/sau cresterea hematocritului poate fi folosita ca indicatie asupra dozarii adecvate a azatioprinei. Doza uzuala este de 2 pana la 3 mg/kg corp (incluzand grasimea la pacientii obezi). Efectul benefic al azatioprinei incepe in cel putin 3 pana la 6 luni si chiar mai mult pentru a atinge nilul maxim.


Ciclosporina este aproximativ la fel de eficienta ca azatioprina si este folosita din ce in ce mai mult in tratamentul MG. Efectul ei benefic apare mai rapid decat in cazul azatioprinei. Poate fi folosita singura, dar este utilizata mai frecnt ca un auxiliar la steroizi pentru a reduce doza de steroid necesara. Doza obisnuita de ciclosporina este de 4 la 5 mg/kg pe zi, administrata in doua doze divizate (pentru a minimiza efectele secundare). Efectele secundare ale ciclosporinei cuprind hipertensiune si nefrotoxicitate, efecte care trebuie atent monitorizate. Nilurile sanguine ale ciclosporinei se masoara la 12 ore dupa doza de seara. Intervalul terapeutic, care este masurat prin test radioimun, este de 150 la 200 ng/1. Ciclofosfamida este rezervata pentru pacientii refractari la alte medicamente din cauza riscului relativ inalt al efectelor secundare adrse, incluzand dezvoltarea tardiva a unor neoplasme.
Plasmafereza si administrarea intranoasa de imuno-globuline Din punctul de dere al patogeniei mediate de anticorpii de grup sanguin" class="alin2">anticorpi a MG, plasmafereza a fost utilizata terapeutic. Plasma, care contine anticorpii patogeni, este separata mecanic de celulele sanguine, care se intorc la pacient intr-un mediu fluid connabil. Plasmafereza produce o reducere pe termen scurt a anticorpilor anti-AChR, cu imbunatatire clinica a multor pacienti. Astfel, este utila ca solutie practica temporara la pacientii serios afectati sau la ameliorarea conditiei pacientilor anterior chirurgiei (adica timectomiei).
Indicatiile imunoglobulinelor intranos sunt aceleasi cu ale plasmaferezei: producerea ameliorarii rapide pentru a ajuta pacientul in cursul unei perioade dificile de slabiciune miastenica sau anterior interntiei chirurgicale. Acest tratament are avantajul ca nu necesita echipament special sau abord nos cu lumen mare. Doza uzuala este de 400 mg/kg pe zi, timp de cinci zile succesi (doza totala = 2 g/kg). Ameliorarea apare la aproximativ 70% din pacienti incepand din ziua 4 sau 5 a tratamentului si continua saptamani pana la cateva luni. Mecanismul de actiune al imunoglobulinelor administrate intranos este necunoscut; tratamentul nu are efect masurabil asupra cantitatii de anticorpi circulanti anti-AchR. Reactiile adrse sunt rare, dar includ cefalee, supraincarcare lichidiana si, rar, blocaj renal.
Tratamentul pe termen lung al pacientilor miastenici necesita alte metode terapeutice subliniate mai sus.
Tratamentul crizei miastenice Criza miastenica este definita ca o exacerbare a slabiciunii suficienta incat sa primejduiasca viata; de obicei, este reprezentata de insuficienta respiratorie cauzata de slabiciunea musculara intercostala si diafragmatica. Tratamentul trebuie realizat intr-un serviciu de terapie intensiva de catre medici experimentati in managementul miasteniei gravis, insuficientei respiratorii, bolilor infectioase si in terapia de sustinere electrolitica si a fluidelor. Posibilitatea ca deteriorarea sa se produca din cauza medicatiei excesi anti-colinesterazice ("criza colinergica\") este cel mai bine exclusa prin stoparea temporara a medicamentelor anti-colinesterazice. Cea mai frecnta cauza de criza este infectia intercurenta. Aceasta trebuie tratata imediat, din cauza ca apararea mecanica si imunologica a pacientului poate fi compromisa. Pacientul miastenic cu febra si infectii timpurii trebuie sa fie tratat la fel ca alti pacienti imunocompromisi. Terapia antibiotica eficienta si instituita din timp, asistarea respiratorie si fizioterapia pulmonara sunt esentiale pentru programul de tratament. Dupa cum s-a discutat mai sus, plasmafereza este frecnt utila in grabirea recuperarii.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Afectiuni nervoase si musculare:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai