mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Ghid medical
Index » Afectiuni cauzate de muscaturi de reptile si inocularea de venin de catre vietati marine
» Muscaturile de serpi veninosi

Muscaturile de serpi veninosi







EPIDEMIOLOGIE Serpii ninosi din lume sunt clasificati in elul 392-l. Anumiti serpi din familia Calubridac (in mod traditional considerati inofensivi) pot fi periculosi pentru om, datorita secretiilor salivare toxice. Incidenta muscaturilor de serpi ninosi este scazuta in majoritatea tarilor dezvoltate, dar in acele regiuni ale lumii in care oamenii practica agricultura manuala, adesea cu membrele inferioare expuse, rata atacurilor este mai mare. in fiecare an mor aproximativ 30.000-40.000 de persoane prin muscaturi de serpi ninosi. Faptul ca in regiunile subdezvoltate rapoartele sunt incomplete, face ca aceasta valoare sa fie subestimata.
ANATOMIA in mod obisnuit, aparatul producator de nin al serpilor este alcatuit dintr-o pereche de glande secretoare de nin - cate una de fiecare parte a capului, inferior si posterior de ochi - legate prin ducturi de dintii maxilari anteriori, care au canal intern. La viperide, acesti dinti sunt colti mari, mobili, care se retrag spre cerul gurii cand animalul este in repaus. La elapide si la serpii de mare, coltii sunt doar putin mai mari si sunt fixati in pozitie erecta. Din moti care nu sunt clare, dar care probabil sunt in directa legatura cu aparatul producator de nin, serpii ninosi pot sa muste fara a injecta nin. Aproximativ 20% din muscaturile penetrante produse de vipera si chiar un procent mai mare dintre muscaturile cauzate de alte familii de serpi (pana la 75% pentru serpii de mare) sunt "uscate\".


Deosebirea dintre speciile de serpi ninosi fata de cei neninosi poate sa fie dificila pentru cei ce nu sunt familiarizati cu fauna locala. Viperidele au capete oarecum triunghiulare (trasatura care apare si la multi serpi inofensivi); pupilele eliptice (trasatura intalnita la serpii neninosi boa si pitoni, ca si la unele colubride); colti maxilari dezvoltati; un desen subcaudal scalar care acopera toata latimea suprafetei ntrale a cozii pe cateva randuri, chiar distal de zona anala (spre deosebire de cele doua desene scalare in fiecare rand subcaudal la majoritatea serpilor neninosi); si, in cazul viperelor cu gropite, orificiile termosensibile (organele foale) care le confera numele, localizate usor inferior si anterior de ochi, de fiecare parte. Coloritul este complet nefolositor in identificarea majoritatii serpilor ninosi, cu exceptia serpilor coral, ale caror alte caracteristici corporale sunt similare celor ale colubridelor inofensi. Sarpele coral american poate fi identificat datorita benzilor de culoare rosie, galbena (sau alba) si neagra, care ii inconjura complet corpul; cateva specii au doar benzi rosii si albe. La nord de Mexico City, contiguitatea imediata a benzilor rosii si galbene este un indiciu sigur care deosebeste un sarpe coral de un sarpe colubrid mimetic inofensiv. Spre sud, deosebirea pe baza coloritului nu mai constituie un indiciu atat de sigur.
S-au dezvoltat tehnici imunodiagnostice pentru identificarea serpilor care produc muscaturi. Pentru a identifica un nin specific in sangele, aspiratul din rana sau urina unei victime, poate fi utilizat un test ELISA, si aceasta metoda si-a gasit utilitatea in toata lumea. Totusi, nici un chit ELISA comercial nu este disponibil in mod curent in Statele Unite.

VENINURI SI MANIFESTARI CLINICE
Veninurile de sarpe sunt amestecuri complexe de enzime, polipeptide cu greutate moleculara mica, glicoproteine si ioni metalici. Enzimele si polipeptidele afecteaza corpul uman intr-o maniera multisistemica. Printre componentele daunatoare se numara hemoragine, care fac peretii vasculari permeabili si astfel cauzeaza sangerari locale si sistemice; diferite enzime proteolitice care determina necroza tisulara locala, afecteaza procesul coagularii in diferite etape sau deregleaza functionarea unor organe; factori depresanti miocardici care scad debitul cardiac si neurotoxine care actioneaza fie pre-, fie postsinaptic, inhiband impulsurile nervoase periferice. Majoritatea ninurilor de sarpe pot sa afecteze multiple organe.

TRATAMENT Primul ajutor Primele masuri ce trebuie luate pentru ingrijirea muscaturilor de sarpe ninos trebuie sa conarga spre a transporta victima pentru a primi ingrijiri medicale definiti cat mai rapid posibil; victima trebuie sa fie cat mai putin mobilizata, pentru a limita difuziunea sistemica a ninului. Dincolo de aceasta, orice masura trebuie cel putin sa nu faca mai mult rau.
Dupa muscaturile de vipera, suctiunea mecanica locala poate fi utila daca se aplica plagilor intepate in primele 3-5 minute. Un dispozitiv folositor este extractorul (produs Sawyer, Safety Harbor, Florida), care produce o presiune negativa de -l atmosfere asupra plagii. Suctiunea trebuie continuata cel putin 30 de minute. Suctiunea orala trebuie evitata, deoarece poate inocula in rana flora orala si teoretic poate, de asemenea, sa conduca la absorbtia ninului de catre cel care practica suctiunea prin leziunile tractului digestiv superior. Un garou proximal, care produce ocluzie limfatica, poate limita difuziunea ninului daca este aplicat in primele 30 de minute. Totusi, pentru a evita o cauza suplimentara de necroza tisulara, garoul nu trebuie lasat sa intrerupa fluxul arterial. O extremitate muscata trebuie imobilizata, daca este posibil, si pozitionata aproximativ la nilul inimii. Niciodata nu trebuie efectuate incizii la sediul muscaturii si nici o forma de racire sau soc electric nu prezinta avantaje.
Pentru muscaturile elapidelor sau serpilor de mare este foarte utila tehnica australiana presiune-imobilizare, in care intreaga extremitate muscata trebuie infasurata cu un bandaj elastic sau cauciucat si apoi imobilizat. Bandajul trebuie aplicat la fel de strans ca pentru a trata o luxatie de glezna. Aceasta tehnica restrange in mare parte absorbtia si circulatia ninului de la locul muscaturii. Totusi, o evaluare a utilitatii potentiale a acestei metode in muscaturile de vipera necesita cercetari ulterioare, deoarece poate adauga leziuni tisulare locale dupa aceste muscaturi.


Tratamentul la spital Odata ajunsa la spital, victima trebuie monitorizata indeaproape (functii vitale, ritm cardiac si saturatie de oxigen), in timp ce se realizeaza rapid anamneza si o examinare fizica scurta, dar integrala. Nilul eritemului/ inflamatiei unei extremitati muscate trebuie marcat si circumferinta trebuie masurata in cateva locuri la fiecare 15 minute, pana cand inflamatia se silizeaza. Trebuie obtinut abord intranos larg la nilul extremitatilor neafectate, pentru entualitatea in care ar aparea hipotensiune. Hipo-tensiunea precoce se datoreaza transvazarii sangelui in paturile vasculare pulmonar si shnic; cateva ore mai tarziu, hemoliza si piederea de volum intravascular in tesuturile moi poate juca un rol important. Pentru starea de soc trebuie sa fie initiata administrarea de lichide, cum ar fi serul fiziologic sau Ringer lactat. Daca raspunsul tensiunii arteriale nu este cel scontat dupa administrarea de 20-40 ml/kg
corp, se incearca administrarea de solutie de albumina 5% (10-20 ml/kg). Daca reechilibrarea volemiei nu reuseste sa amelioreze perfuzia tisulara, trebuie administrate substante vasopresoare (de exemplu, dopamina). Monitorizarea hemodi-namica invaziva (presiunile noase centrala si/sau arteriala pulmonara) poate fi utila in astfel de cazuri. Daca este evidenta coagulopatia, accesul nos central trebuie obtinut cu mare grija.
Cat mai curand posibil trebuie recoltat sange pentru analize de laborator (inclusiv determinarea grupului sanguin si a compatibilitatii), inainte ca efectele ninului circulant sa interfereze cu determinarea grupei sanguine. De asemenea, are importanta realizarea hemogramei complete pentru a evalua gradul hemoragiei sau hemolizei, determinarea probelor renale si hepatice, coagulogramei, in special identificarea semnelor de coagulopatie de consum si testarea urinei pentru hematii si mioglobina. In cazurile sere sau in prezenta comorbiditatii semnificati, pot fi necesare determinarea gazelor in sangele arterial, electrocardiograma si radiografia toracica.
Eforturile de a localiza o sursa de ser antinin adecvat trebuie sa inceapa precoce, in toate cazurile de muscaturi de serpi ninosi, indiferent de simptome. Daca apar semne si simptome, acestea pot progresa rapid, facand ca orice intarziere in administrarea de antinin sa fie periculoasa pentru victima. Antininurile rareori ofera protectie incrucisata impotriva ninului altei specii, decat cea utilizata in productia lor, in afara de situatia in care speciile sunt strans inrudite. Un exemplu de protectie incrucisata buna este cea a utilizarii antininului obtinut de la sarpele-tigru australian (Notechis Scutatus) pentru muscaturile sarpelui de mare ( mai jos). Pentru informatiile privind spectrul de acoperire trebuie consultat prospectul care insoteste un antinin particular. in Statele Unite, ajutorul in gasirea unui antinin poate fi obtinut timp de 24 de ore pe zi de la Centrul de Informare privind Otravurile si Medicamentele de la Unirsitatea din Arizona (Unirsity of Arizona Poison and Drug Information Center (520-626-6016)).
Semnele locale sere si rapid progresi (inflamatia tesuturilor moi, echimozele, petesiile etc.) sau manifestarile de toxicitate sistemica (semne si simptome sau anomalii de laborator) contituie indicatii pentru administrarea de antinin intranos. Prospectul alaturat evidentiaza tehnicile pentru reconstituirea antininului (atunci cand este necesar), procedurile testarii cutanate (pentru entualitatea reactiilor alergice) si dozele initiale adecvate. Majoritatea antininurilor sunt de origine ecvina si poarta riscul de reactii anafilactice, ana-filactoide si de hipersensibilitate intarziata. Testele cutanate nu sunt totdeauna de incredere in a sili care pacienti vor aa o reactie alergica la antininul ecvin; un test cutanat poate fi fals negativ sau fals pozitiv. inaintea administrarii de antinin, pacientul trebuie sa primeasca doze de incarcare adecvate de antihistaminice intranoase (de exemplu, difenhi-dramina, 1 mg/kg pana la maximum 100 mg; cimetidina, 5-l0 mg/kg pana la maximum 300 mg) in efortul de a limita reactiile acute. Cresterea volumului intravascular cu solutii cristaloide poate sa fie, de asemenea, utila in aceasta privinta (daca nu cumva este contraindicata de statusul cardiac al pacientului). Trebuie sa fie disponibila epinefrina, iar doza de antinin de administrat trebuie diluata (de exemplu, in 1000 ml de ser fiziologic, Ringer lactat sau glucoza 5% pentru adulti sau in 20 ml/kg pentru copii). Acest volum poate sa fie redus daca este necesar pentru tratamentul pacientilor cu rezerva cardiovasculara compromisa. Perfuzia cu antinin trebuie inceputa lent, cu medicul alaturi, pentru a interni in entualitatea unei reactii acute. Rata perfuziei trebuie crescuta gradat, in absenta fenomenelor alergice, pana la administrarea dozei totale initiale (pe o perioada de 1-4 ore). Doze suplimentare de antinin pot fi necesare daca starea clinica se degradeaza. Analizele de laborator trebuie recoltate la fiecare ora, mai ales daca sunt anormale, pana se asigura silitatea clinica.Ingrijirea muscaturii de sarpe ninos amenintatoare de viata la o victima cu alergie aparenta la antinin necesita o experienta semnificativa. Se recomanda consultarea unui specialist in otravuri, a unui specialist in terapie intensiva sau a unui alergolog. Adesea, antininul poate fi totusi administrat in asemenea situatii sub control strict si cu preme-dicatie intensiva (de exemplu, cu epinefrina, antihistaminice si steroizi).Ingrijirea plagii muscate trebuie sa includa aplicarea unui pansament steril uscat si imobilizarea extremitatii cu atela si vatuire intre degete. Datorita riscului de difuziune centrala a ninului, extremitatea trebuie ridicata doar atunci cand antininul este disponibil. Imunizarea antitetanica trebuie adusa la zi in mod adecvat. Utilizarea profilactica a antibioticelor este controrsata, deoarece incidenta infectiilor secundare, care pot aparea ca urmare a muscaturilor de serpi ninosi, pare sa fie scazuta. Totusi, multe autoritati prescriu un antibiotic cu spectru larg (cum ar fi ampicilina sau o cefalosporina) in primele cateva zile.


Daca inflamatia extremitatii muscate atinge niluri astfel incat edemul muscular subfascial poate sa impiedice perfuzia tisulara (sindromul de timent muscular), trebuie masurate presiunile intratimentale printr-o tehnica minim invaziva (de exemplu, cateter cu fitil). Daca presiunile sunt inalte, trebuie solicitat prompt un consult chirurgical, pentru o posibila fasciotomie, in timp ce administrarea de antinin continua. Totusi, sindroamele de timent sunt destul de rare dupa muscaturile de serpi.
Indiferent daca serul antinin se administreaza sau nu, orice pacient cu semne de otravire cu nin trebuie internat in spital spre a fi tinut sub observatie cel putin 24 de ore. Un pacient cu o muscatura aparent "uscata\" trebuie supragheat cel putin 6-8 ore inainte de externare. Ocazional, muscaturile "uscate\" de vipera progreseaza spre toxicitate semnificativa dupa o intarziere de cateva ore, iar dupa muscaturile catorva elapide (in special sarpele coral) si ale serpilor de mare debutul simptomelor sistemice este intarziat cu cateva ore. Pacientii muscati de aceste reptile trebuie urmariti in spital timp de 24 de ore.

MORBIDITATE SI MORTALITATE
Ratele mortalitatii globale prin muscaturi de serpi ninosi sunt scazute in acele zone ale lumii cu acces rapid la ingrijiri medicale si ser antinin adecvat. in Statele Unite, spre exemplu, rata mortalitatii este < 1% pentru victimele care primesc antinin. Serpii cu spate de diamant din st si din est (Crotalus adamanteus si respectiv Crotalus atrox) sunt responsabili de cele mai multe decese prin muscaturi de serpi din Statele Unite. in alte parti ale lumii, serpii responsabili de un mare numar de decese includ cobrele (specia Naja) din Asia si Africa, specia Echis din Orientul Mijlociu si Africa, vipera Rusell (Vipera russelli) din Orientul Mijlociu si Asia, viperele africane mari (specia .Bfto) si viperele cu gropite si specmBothrops din America Centrala si de Sud. Incidenta morbiditatii in termenii pierderii permanente a functiei unei extremitati muscate este dificil de estimat, dar este probabil substantiala. O asemenea pierdere se poate datora leziunii musculare, nervoase sau vasculare sau contracturii cicatriceale. in Statele Unite, o asemenea pierdere datorata muscaturilor de sarpe tinde sa fie mai frecnta si mai sera dupa muscaturile sere ale serpilor cu clopotei decat dupa muscaturile serpilor cu cap de cupru si mocasinilor de apa.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor

  Sectiuni Afectiuni cauzate de muscaturi de reptile si inocularea de venin de catre vietati marine:


     
    Fa-te cunoscut!
    Invitatie Online - promoveaza produse medicale

    Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

     

    Creaza cont si exprima-te

    vizitatorii nostri pot fi clientii tai
    Cauta in site:  
     
    Taguri:
    buze amare hydrastis canadensis hepar sulfur
    Sambata
    2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024