Larle unor acarieni din familia Trombiculidae, care in mod normal se hranesc pe soarecii din locurile cu iarba sau acoperite de muschi din regiunile tropicale, subtropicale si (mai putin frecnt) in ariile temperate in anotimpurile calde, asteapta gazdele pe getatia joasa si se ataseaza de animalele sau de oamenii aflati in trecere, dupa care larva penetreaza pielea gazdei sale si etaleaza o structura tubulara in derm prin care aspira fluidele limfatice si tisulare. Acest "stilostom\" este inalt antigenic si serste ca focar pentru aparitia unor papule extrem de pruriginoase, care pot aa 2 cm in diametru si care se dezvolta in decurs de cateva ore de la fixare la persoanele sensibilizate anterior la antigenul acarianului. Scarpinatul in mod invariabil distruge corpul parazitului care s-a prins de persoana. Aceste leziuni in general culeaza si dezvolta o baza hemoragica. Senzatiile de prurit si arsura persista timp de saptamani. Rash-ul este cel mai frecnt la nilul gleznelor sau in zonele acoperite de sminte strans lipite de corp, care obstrueaza miscarile acarianului. Aceste lar sunt ctorii febrei orientale in zonele tropicale si subtropicale ale Asiei; substantele repelante sunt utile pentru a preni muscatura acestor acarieni.
Anumiti acarieni mezostigmatidici, care infesteaza cuiburile pasarilor si vizuinele soarecilor, se hranesc de la oameni atunci cand gazdele lor normale au fost mutate. Spre exemplu, se pot intalni episoade intense de
dermatita insotite de prurit dupa inlaturarea gunoiului din casele oamenilor sau dupa plecarea porumbeilor care si-au facut cuibul intr-un aparat de aer conditionat montat pe fereastra. Alti acarieni, care infesteaza semintele, paiele, branza sau alte produse animaliere, produc uneori episoade similare. Acarienii care paraziteaza soarecele sunt ctori ai rickettsiozei variceliforme in orasele din nord-estul Statelor Unite. Desi masurile sanitare previn in mod eficient rickettsioza variceliforma, inlaturarea gunoiului acumulat poate genera cresterea riscului de imbolnavire pe o perioada tranzitorie.
Diagnosticul dermatitelor produse de acarieni este puternic bazat pe prezenta unui istoric de expunere la o sursa de acarieni, deoarece artropodul de dimensiuni reduse poate scapa neobservat sau poate fi deja cazut sau indepartat din leziuni prin scarpinare. Antihistaminicele si steroizii topici sunt eficienti in reducerea pruritului produs de acarieni.
Specia Demvodex traieste in foliculii pilosi si glandele sebacee ale fetei si urechilor. Acesti acarieni, cu aspect asemanator viermilor, masoara pana la 0,4 mm in lungime si, cautati cu grija, pot fi gasiti aproape la toate persoanele. Par sa nu cauzeze nici o afectiune, desi densitatea lor este mare la persoanele cu
acnee rozacee. Acarienii din praful de casa din genul Dermatophagoides infesteaza casele din toata lumea, traind pe mobile si covoare si hranindu-se cu epiteliile descuamate de la om. Expunerea la antigenii lor cauzeaza astm, rinita,
conjunctivita si eczeme la persoanele cu
alergie la praful de casa. Tratamentul consta in imunoterapie cu extracte de acarieni si interntii ambientale, cum ar fi a da cu aspiratorul frecnt si eliminarea covoarelor din dormitoare, pentru a reduce densitatea acarienilor.
INFESTARILE CU CAPUSE SI PARALIZIA DATA DE CAPUSE in Statele Unite, capusele mari (Ixodidae) au denit din ce in mai frecnte incepand cu anii \'50, denind cel mai comun purtator al afectiunilor transmise prin ctori. Capusele caprioarelor, din genul Ixodes, transmit agentii patogeni ai bolii Lyme, babesiozei si erlichiozei granulocitice umane. Alte capuse, cum ar TiDermacentor variabilis (capusa cainelui), Dermacentor andersoni (capusa de lemn) si Amblyomma americanum (capusa de Lone Star) sunt ctori ai tularemiei, ai febrei patate a Muntilor Stancosi, ai febrei capusii de Colorado si ai erlichiozei monocitice umane. Chiar si in afara Statelor Unite, capusele mari transmit, de asemenea, ricketsii si arbovirusuri patogene. Capusele mici (Argasidae) din genul Ornithodoros transmit
febra recurenta de capusa ( modulul 177). Cu exceptia unor zone din Africa, capusele mici rareori ataca omul si febra recurenta apare doar sporadic in Statele Unite,
Capusele se fixeaza si se hranesc fara a provoca durere. Sangele este singura lor substanta nutritiva. Totusi, secretiile acestora produc reactii locale, o boala febrila sau paralizie. Reactiile locale la muscatura capuselor variaza de la papule pruriginoase de dimensiuni mici, la noduli cronici sau "granu-loame de capuse\", care ating cativa centimetri in diametru si pot necesita excizie chirurgicala. Febra produsa de capuse, asociata cu cefalee,
greata si stare de rau, de regula se remite in decurs de 24-36 de ore dupa indepartarea capusei. Paralizia produsa de capusa este o
paralizie flasca ascendenta, care se considera a fi produsa de o toxina din saliva capusei, care determina un blocaj neuromuscular si diminuarea conducerii nervoase. In toata lumea, aceasta complicatie rara a surnit dupa muscatura unui numar de 40 de specii de capuse - cel mai frecnt capusa cainelui si cea de lemn, in S.U.A.. Copin, in special fetele cu
parul lung, sunt cel mai adesea afectate. Slabiciunea musculara incepe la nilul extremitatilor inferioare la 5-6 zile dupa ce capusa s-a fixat si avanseaza simetric in sus, in decurs de cateva zile, avand ca rezultat paralizia completa a extremitatilor si a nervilor cranieni. Reflexele tendinoase sunt diminuate sau absente, dar examenul senzorial si rezultatele punctiei lombare sunt in mod tipic normale. indepartarea capusei are ca rezultat ameliorarea simptomatologiei in decurs de cateva ore si, de regula, vindecarea completa in decurs de cateva zile. Insuccesul indepartarii capusei poate aa ca rezultat decesul prin aspiratie sau prin paralizie respiratorie. Diagnosticul depinde de gasirea capusei, care deseori se ascunde in par. Un antiser fata de saliva de Ixodes holocyclus, cauza obisnuita a paraliziei date de capuse in Australia, remite in mod eficient paralizia data de aceste capuse. Capusele trebuie indepartate printr-o tractiune ferma cu un forceps amplasat langa punctul lor de fixare. Punctul de fixare trebuie dezinfectat (spre exemplu cu tinctura de iod). indepartarea capuselor in primele 48 de ore dupa fixare previne transmiterea agentilor bolii Lyme si babesiozei. Manipularea atenta, pentru a evita ruptura capuselor, si utilizarea manusilor impiedica contaminarea accidentala cu
lichidele capusei, care contin agenti patogeni. Masurile de protectie impotriva capuselor constau in evitarea getatiei abundente, utilizarea de haine protectoare stropite cu solutie de permetrin 0,5% si aplicarea de substante repelante care contin N, W-diethyl-w-toluamida (DEET). Mansetele pantalonilor trebuie introduse in sosete.
