Pierderea nefronilor din diferite cauze este urmata de hiperfiltrare compensatorie in glomerulii functionali ramasi. Acest raspuns adaptativ este adecvat pe termen scurt si mentine RFG. Peste ani, oricum, prin hiperfiltrarea nefronilor ramasi se dezvolta glomeruloscleroza focala si segmentara si, entual, scleroza globala ce are ca manifestare clinica proteinuria,
hipertensiunea si
insuficienta renala progresiva. Hipertensiunea capilara glomerulara sustinuta a fost implicata ca stimul major in dezvoltarea glomerulosclerozei in aceste conditii. Cresterea fluxului sanguin glomerular si a presiunii de ultrafiltrare este o caracteristica timpurie a nefronilor restanti in majoritatea modelelor experimentale in care functia a mai mult de 50% din masa nefronilor a fost pierduta prin ablatie chirurgicala, leziune imunologica sau toxica sustinuta sau alte mecanisme. Hipertensiunea glomerulara sustinuta se crede ca stimuleaza acumularea matricei extracelulare prin perturbarea fie a functiei celulelor epiteliului visceral si mezangiale, fie direct prin cresterea fluxului macromoleculelor circulante prin peretele capilarelor glomerulare. Ca in cele mai multe forme de glomeruloscleroza, TGF (3 poate fi un factor reglator important al acumularii de la nilul matricei din nefronii ramasi. Alti potentiali modulatori ai acestui proces sunt angiotensina II, factorul de crestere derivat din plachete si endotelina. Manevrele ce scad presiunea intraglomerulara, cum sunt
dieta saraca in proteine sau tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conrsie a angiotensinei, reduc dezvoltarea glomerulosclerozei si a insuficientei renale. Hipertrofia glomerulara, microtrombii intracapilari, acumularea macrofagelor si hiperlipidemia sunt alti stimuli potentiali pentru glomeruloscleroza. intr-adevar, hipertensiunea capilara glomerulara si hipertrofia apar ca factori de risc independenti ce ar putea actiona sinergie pentru a determina insuficienta renala progresiva. Este interesant ca angiotensina II poate stimula productia de TGF |3 in nefronii ramasi, sugerand ca inhibitorii enzimei de conrsie a angiotensinei pot fi renoprotectori prin efectele complementare asupra hemodinamicii glomerulare si producerii matricei.
