Retentia de lichid in uremie determina deseori
insuficienta cardiaca congesti si/sau edem pulmonar. O forma particulara de congestie pulmonara si edem poate aparea chiar in absenta supraincarcarii lichidiene si este asociata cu presiuni intracardiace si pulmonare normale sau usor crescute. Aceasta entitate caracterizata
radiologie prin congestie sculara perihilara cu o distributie in "aripi de fluture\" este datorata cresterii permeabilitatii membranei alveolo-capilare. Acest edem pulmonar cu presiune joasa ca si anomaliile cardiopulmonare asociate cu supraincarcarea circulatorie, raspund de obicei prompt la o
dializa viguroasa.
Hipertensiunea este cea mai frecventa complicatie a stadiului final al bolii renale. Cand ea nu este prezenta, pacientul fie are o pierdere de sare prin boala renala (de exemplu: boala chistica medulara sau polichistica, boala tubulointerstitiala cronica sau necroza papilara), fie primeste terapie antihiper-tensi sau este deshidratat, ultima conditie de obicei fiind datorata pierderilor gastrointestinale excesive de lichide sau terapiei exagerate cu diuretice. Deoarece supraincarcarea lichidiana este principala cauza a hipertensiunii in uremie, normotensiunea poate sa fie restabilita de obicei prin dializa. Cu toate acestea, cati pacienti raman hipertensivi in ciuda restrictiei riguroase de sare si apa si ultrafiltrarii, datorita hiperreninemiei. Rar, pacientii dezvolta
hipertensiune maligna sau accelerata manifestata prin
tensiune sistolica si diastolica mult crescute, hiperreninemie severa, encefalopatie, convulsii,
hemoragii retiniene si edem papilar. Nitroprusiatul administrat intravenos, labetololul sau enalaprilatul impreuna cu verificarea volumului de lichid extracelular controleaza in general hipertensiunea. Ulterior, asemenea pacienti necesita mai mult decat un medicament antihipertensiv oral. Un procent crescut al pacientilor cu IRC prezinta hipertrofie ventriculara stanga sau cardiomiopatie dilatati. Aceste modificari se crede ca sunt in relatie cu
hipertensiunea prelungita.
Pericardita Toxinele metabolice de retentie sunt incriminate a fi cauza pericarditelor uremice. Odata complicatie obisnuita a IRC, este acum putin frecventa datorita initierii timpurii a dializei. Aparitia neobisnuita a pericarditelor la pacienti corect dializati este de obicei datorata infectiilor virale, bolilor sistemice, infarctului miocardic transmural sau chirurgiei cardiace. loul clinic al
pericarditei la subiecti uremiei este in general asemanator celui din pericarditele cu alte etiologii nonuremice (modulul 240), cu exceptia faptului ca rersatul este de obicei hemoragie. Tratamentul prin dializa intensi este recomandat si anticoagulantele sistemice ar trebui evitate pentru a minimaliza aparitia tamponadei hemora-gice. La cati pacienti pericardiocenteza cu instilatie intraperi-cardica de aer sau glucocorticoizi este eficienta pentru tamponada pericardica. Pericardectomia trebuie sa fie luata in considerare daca mai multe tratamente consertive esueaza.
Pacientii dializati cronic au o incidenta inalta de ateroscleroza accelerata ce determina manifestari coronariene, cerebrale si sculare periferice. Cauzele acestor complicatii includ hipertensiunea, hiperlipidemia, intoleranta la glucoza, debit cardiac crescut cronic si calcificare metastatica sculara si miocardica.
