EXAMENE RADIOLOGICE
Esofagografia si fluoros-copia dupa administrarea de bariu constituie testele cele mai frecvent utilizate pentru diagnosticul bolilor esofagiene, putand fi aplicate pentru a evalua atat tulburarile organice, cat si cele ale motilitatii esofagiene. Deoarece faza orofaringiana a deglutitiei nu dureaza mai mult de o secunda, videofluoroscopia este necesara pentru determinarea si analizarea tulburarilor functiilor cavitatii bucale si faringiene. Examenul faringelui se face pentru detectarea stazei bariului in valecule si
sinusurile piriforme, ca si a regurgitarii bariului in cavitatea nazala si in arborele traheobronsic. La pacientii suspectati de esofagita de reflux trebuie cercetat refluxul spontan al bariului din stomac in esofag. Peristaltica esofagiana este studiata cel mai bine in decubit dorsal, deoarece in pozitie ortostatica trecerea bariului se face in mare parte numai in virtutea gravitatiei. Esofagografia in dublu contrast, obtinuta prin invelirea mucoasei esofagiene cu o pelicula de bariu si destinzand esofagul cu aer obtinut cu ajutorul unor granule efervescente, este deosebit de utila pentru evidentierea unor
ulcere ale mucoasei si a carcinomului precoce. Uneori, pentru a demonstra leziuni obstructive se folosesc fie o bucatica de
paine inmuiata in bariu fie o leta de bariu de 13 mm in diametru. Figurile 283-l si 283-2 ilustreaza aspectele radiologice ale unor afectiuni esofagiene.
ESOFAGOSCOPIA Esofagogastroduodenoscopia fibro-optica este descrisa in modulul 282. Esofagoscopia este o metoda directa de determinare a cauzei disfagiei mecanice si a leziunilor mucoase, cum sunt
ulcerele superficiale si esofagita, care nu pot fi evidentiate la tranzitul baritat obisnuit. in prezenta unei ingustari marcate a lumenului, examinarea se poate face prin utilizarea unui endoscop de calibru mai mic, cu toate ca uneori stenoza trebuie dilatata total, inainte ca examinarea sa fie completa. Biopsiile transendoscopice sunt utile pentru diagnosticul carcinomului, esofagitei de reflux sau al altor afectiuni ale mucoasei esofagiene. Obtinerea, in cursul endoscopiei, de celule prin periajul mucoasei cu o perie teflonica poate ajuta medicul sa detecteze carcinomul esofagian.
MOTILITATEA ESOFAGIANA Studiul motilitatii esofagiene presupune inregistrarea simultana a presiunilor din diferite sedii ale lumenului esofagian, utilizand un ansamblu de senzori de presiune plasati la 5 cm unul de celalalt. Sfincterul esofagian inferior si cel superior apar ca zone de inalta presiune, care se relaxeaza in timpul deglutitiei. Corpurile esofagului si faringelui prezinta in mod normal unde peristaltice, odata cu fiecare deglutitie.
Studiile motilitatii esofagiene sunt foarte utile in diagnosticul acalaziei, spasmului esofagian difuz si al variantelor sale, al sclerodermiei si al altor
tulburari motorii esofagiene, (ura 283-3), dar nu au nici o valoare in diagnosticul disfagiei mecanice. La pacientii cu esofagita de reflux, manometria esofagiana este utila pentru cuantificarea competentei sfincterului
esofagian inferior si pentru obtinerea de informatii asupra starii activitatii motorii a esofagului. Informatia obtinuta prin manometrie este cantitativa si nu poate fi obtinuta prin examen baritat sau prin endoscopie.
Testele speciale pentru evaluarea esofagitei de reflux r fi descrise mai tarziu.
