mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Bolile esofagului
Index » Afectiuni ale aparatului digestiv » Bolile esofagului
» Esofagita infectioasa

Esofagita infectioasa







Odata cu inmultirea recenta a cazurilor de imunodepresie, esofagita infectioasa a dobandit o importanta tot mai mare. Esofagita infectioasa poate fi determinata de microorganisme virale, bacteriene, fungice sau parazitare. La pacientii cu imunodeficienta sera pot coexista mai multe tipuri de microorganisme.
Esofagita virala ( si modulul 184) Virusul herpes simplex (HSV) tipul 1 poate determina ocazional esofagita la indivizi imunocompetenti, dar pacientii imunoincompe-tenti pot fi afectati atat cu tipul 1, cat si cu tipul 2. Pacientii acuza aparitia acuta a unei dureri toracice, odinofagii si disfagii. in cazurile sere poate aparea hemoragie; pot fi prezente, de asemenea, manifestari sistemice cum sunt greata, varsaturile, febra, frisoanele, ca si o leucocitoza usoara. Veziculele herpetice nazale sau labiale constituie uneori un indiciu pentru diagnostic. Examenul baritat nu este adecvat pentru detectarea leziunilor precoce si nu poate diferentia precis HSV de alte tipuri de infectii. Examenul endoscopic evidentiaza cule si ulceratii superficiale mici, discrete, reliefate, cu sau fara exsudat fibrinos. in stadiile mai tarzii apare o esofagita eroziva difuza determinata de cresterea si confluarea ulceratiilor. Celulele mucoase obtinute prin biopsia marginii unui ulcer sau frotiul citologic arata degenerare vacuolara, modificari in geam mat la nilul nucleilor celulari cu incluzii eozinofilice intranucleare (Cowdry tipul A) sau celule gigante pe frotiurile cu coloratii de rutina. Culturile pentru HSV devin poziti in decursul catorva zile si sunt utile pentru diagnostic. Pentru profilaxie, la gazdele ser imuno deprimate se recomanda aciclovirul, 800 mg de doua ori pe zi sau 250 mg/m2 suprafata corporala la fiecare 12 ore, intranos. Pentru tratamentul esofagitei se aplica, de regula, un tratament intranos cu 250 mg/m2 la fiecare 8 ore. Odata cu ameliorarea deglutitiei, se trece la un tratament oral cu 200-400 mg, de cinci ori pe zi. Simptomele dispar, de regula, intr-o saptamana, dar ulceratiile mari pot necesita un timp de vindecare mai lung. in caz de rezistenta la aciclovir poate fi util foscarnetul (60 mg/kg intranos la fiecare 8 ore). Acesti pacienti mai pot prezenta si o esofagita de reflux care poate agrava simptomatologia si predispune la complicatii.


Virusul varicelo-zosterian (VZV) ( si modulul 185) poate produce uneori esofagita la copin cu varicela si la adultii cu herpes zoster. VZV esofagian poate fi, de asemenea, sursa unei infectii diseminate cu VZV in absenta unei afectari cutanate. La o gazda imunocompromisa, esofagita cu VZV determina cule si ulceratii confluente si se remite, de regula, spontan, dar poate determina si o esofagita necrozanta la gazdele puternic imunocompromise. La examenul histologic de rutina al biopsiilor de mucoasa sau al frotiurilor citologice, VZV se diferentiaza cu greu de HSV, dar aceasta diferentiere poate fi realizata prin metode imunohistochimice sau prin culturi. Aciclovirul este eficient in prenirea si tratamentul esofagitei cu VZV, dar sunt necesare doze mult mai mari decat cele pentru HSV.
Infectiile cu virus citomegalic (CMV) survin numai la pacientii imunocompromisi. CMV se actiaza, de regula, dintr-o stare latenta, dar poate fi transmis si prin transfuzii cu produse de sange. Leziunile initiale cu CMV apar ca ulcere serpiginoase pe o mucoasa in rest normala. Acestea pot conflua pentru a forma ulcere gigante, in special la nilul esofagului distal.
Pacientii se prezinta pentru deglutitie dureroasa, durere toracica, hematemeza, greata si varsaturi. Diagnosticul necesita endoscopie si biopsii prelevate din centrul ulcerului. Periajul mucoasei nu este util. Examenul histologic de rutina evidentiaza incluziuni mici intranucleare si intracitoplasmatice in fibroblastii mari si in celulele endoteliale ale vaselor sanguine. Din culturile centrifugate se pot realiza studii imunohistologice cu anticorpi monoclonali anti-CMV si hibridizarea in situ a ADN-ului CMV, teste care pot fi utile pentru diagnosticul precoce. Tratamentul de electie consta in administrarea de ganciclovir (DHPG), 5 mg/kg intranos la fiecare 12 ore. in cazurile rezistente poate fi utilizat foscarnetul (60 mg/kg la fiecare 8 ore intranos). Tratamentul se continua pana la vindecare, care poate necesita saptamani sau luni.
Virusul imuno deficientei umane (HIV) poate determina un sindrom autolimitat de ulceratie esofagiana acuta, asociind ulcere bucale si o eruptie cutanata maculopapuloasa, coincizand seroconrsiei HIV. Unii pacienti cu boala avansata au ulcere esofagiene persistente si adanci. Acestia necesita tratament cu coticosteroizi orali sau talidomida. Unele ulcere raspund la injectarea locala de corticosteroizi.
Esofagita bacteriana Esofagita bacteriana este rara, insa la gazdele imunocompromise au fost descrise esofagite determinate d&Lactobacillus si streptococul beta-hemolitic. La pacientii cu granulocitopenie sera si la cei cu cancer, esofagita bacteriana este deseori trecuta cu derea deoarece apare, de regula, in asociere cu alte organisme, incluzand virusuri sau fungi si deoarece bacteriile sunt greu de identificat prin examenul histologic de rutina. La pacientii cu SIDA, infectiile cu Cryptosporidium si Pneumocystis carinii pot provoca o inflamatie nespecifica, iar Mycobacterium tuberculosis poate determina ulceratii profunde ale esofagului distal.


Esofagita cu Candida Multe specii de Candida sunt organisme saprofite ale cavitatii bucale insa, in cazurile de imunode-ficienta, ele pot deni patogene, producand esofagita. Ocazional, o esofagita candidozica moniliala poate aparea in absenta oricarui factor predispozant. Pacientii pot fi asimptomatici sau pot prezenta disfagie sau odinofagie. Depozitele bucale
sau alte semne de candidoza mucocutanata pot fi absente. Rareori, esofagita cu Candida poate fi complicata prin hemoragie esofagiana, perforatie si stenoza sau prin invazie sistemica. Examenul baritat poate fi normal sau poate evidentia defecte de umplere multiple, de aspect nodular si de dimensiuni variate ( ura 283-2). Defectele de umplere mai mari pot imbraca un aspect de ciorchine de strugure. In afectarea usoara, examenul endoscopie evidentiaza mici placi alb-galbui, reliefate, cu eritem in jur. in boala extensiva se observa placi liniare si nodulare confluente. Diagnosticul se stabileste prin identificarea sporilor si hifelor in frotiurile obtinute din placi si exudat, colorate prin metoda Gram, cu acid periodic Schiff sau prin coloratie argentica. Rezultatele biopsiei, de regula, nu sunt poziti. Cultura nu este utila pentru diagnostic, dar poate fi utila pentru confirmarea speciei si, daca este necesar, pentru determinarea sensibilitatii sporilor ( modulul 209). La pacientii cu imunitate normala sau cu imunodeficienta minima, tratamentul cu nistatin si clotrimazol da frecnt rezultate. Nistatinul este utilizat sub forma de suspensie orala (100 000 unitati/ml) in doze de 10-20 ml la 6 ore; clotrimazolul (tablete de 10 mg) trebuie supt de cinci ori pe zi. Ketoconazolul (200-400 mg intr-o doza orala unica) constituie un tratament eficient; doze mai mari se administreaza pacientilor cu imunodeficienta sera. Biodisponibilitatea ketoconazolului este ser redusa la un pH gastric crescut; de aceea, nu trebuie administrat concomitent cu un tratament de supresie a aciditatii gastrice sau la pacientii cu aclorhidrie. Fluconazolul (200 mg in prima zi, apoi 100 mg in fiecare zi) este de preferat deoarece absorbtia sa nu este afectata de un pH gastric ridicat. Pacientii care raspund slab la terapie vor fi tratati cu amfotericina, 10-l5 mg in perfuzie intranoasa timp de 6 ore pe zi, pana la o doza totala de 300-500 mg. letele de miconazol si amfotericina nu sunt actualmente disponibile in Statele Unite. Tratamentul se face timp de 7-l0 zile, urmat apoi de administrare de nistatin, clotrimazol, ketoconazol sau fluconazol, pe toata perioada in care imunitatea gazdei ramane compromisa. La pacientii cu SIDA la care se suspecteaza esofagita cu Candida adesea se initiaza, in mod empiric, tratamentul cu fluconozol.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor