Clasificarea ocluziilor s-a facut pe baza mai multor criterii (4, 17, 27, 76, 88).
a) Din punct de dere etiopatogenie
ocluziile se impart in doua grupe: dinamice si mecanice.
Ocluziile dinamice sau functionale, nu au obstacol, lumenul intestinal fiind liber. La randul lor, acestea se impart in:
- paralitice, urmare a inhibarii contractiei musculaturii netede a intestinului;
- spastice, datorate spasmului musculaturii in-testinle.
Ocluziile mecanice sau organice nu au lumenul liber datorita obstructiei sau strangularii acestuia;
-
obstructia presupune existenta unui obstacol intestinal, fara
tulburari circulatorii, ca urmare a unor corpi straini intralumenali sau compresiuni externe;
- strangularea reprezinta asocierea unui obstacol cu tulburari circulatorii intestinale. Ea se produce pe segmente mobile ale intestinului, prin volvulare, prin invaginatie sau prin strangulare.
b) Din punct de dere topografic, ocluziile pot fi:
- inalte, localizate pe intestinul subtire,
duoden sau la pilor;
-joase, ce afecteaza, in special, intestinul gros.
c) Din punct de dere clinico-evolutiv se descriu ocluzii:
- acute, instalate brusc, cu evolutie rapida si grava;
- subacute, cu instalare mai putin rapida si cu evolutie mai lenta;
- cronice, se instaleaza lent si au evolutie indelungata.
d) in raport de existenta tulburarilor vasculare ale intestinului, ocluziile pot fi:
- neischemiante, fara interesarea vasculara a zonei afectate asa cum sunt ocluziile functionale si cele prin obturare;
- ischemiante, ce afecteaza teritoriul vascular aferent ca in cazul ocluziilor prin strangulare.
e) Clasificarea chirurgicala este circumstantiala si imparte ocluziile in:
- primiti ce survin la bolnavi neoperati;
- secundare - apar postoperator imediat sau la persoane ce au suferit interntii operatorii in antecedente.
